ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5677/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău la 31 septembrie 2002 reclamantele F.L.C., M.D. și P.A. au

chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

pentru obligarea acestora la restituirea sumelor reprezentând contribuție la

asigurări de sănătate reținută în mod nelegal în perioada 1 ianuarie 2000-1

martie 2001.

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat o

cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.S. pentru ca în situația în care se va

admite acțiunea să fie obligată să le restituie cuantumul de 25 % din suma

pretinsă de reclamanți, sumă ce a fost predată în contul chematei în garanție

în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Curtea de apel Bacău prin încheierea

din 28 octombrie 2002 a încuviințat cererea de abținere formulată de

judecătorii de la Tribunalul Bacău și a trimis dosarul la Tribunalul Neamț

pentru soluționare.

Tribunalul Neamț prin sentința

civilă nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să restituie sumele reținute

lunar în cuantum de 7 %. A respins acțiunea față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și

cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 au un caracter

derogatoriu de la dreptul comun, Legea nr. 145/1997 și că, modificarea

intervenită prin Legea nr. 118/2001 la 29 martie 2001 are aplicabilitate numai

pentru viitor.

Gratuitatea asigurată, în această

materie, magistraților de art. 100 din Legea nr. 92/1992, H.G. nr. 409/1998 și

Ordinul 83/2000, nu este desființată nici împărtășită de Legea 118/2001 sau

alte acte normative.

S-a mai reținut că între contestator

și sistemul de asigurări sociale nu există un raport juridic de gratuitate și

pentru acest argument casele de asigurări nu pot fi obligate la restituirea

sumelor încasate cu acest titlu.

Curtea de apel Bacău prin decizia

civilă nr. 673 din 15 mai 2003 a respins ca nefondate recursurile formulate de

Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău.

Împotriva acestei hotărâri

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și art. 27

lit. f) din Legea nr. 92/1992 considerându-le a fi pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind

asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază

de asigurarea de sănătate, sunt scutite de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită

prevăzută în legea specială a organizării judecătorești se acordă în

conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale

Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție și anume, dacă persoanele îndreptățite fac dovada că

plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile

de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de

asigurare de sănătate (art. 6/1 din Normele Comune).

S-a mai arătat că printre persoanele

exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate

nu figurează magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de

această plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond

respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat și

se va admite pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 142/1997 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art.

141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste

noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordarea, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin

hotărâre de guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a

modificării legii de organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998

(publicată în M. Of. nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați,

personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a

stabilit în art. 1 că „magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul

sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod

gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în

condițiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și

ale prezentei hotărâri.

Legea nr. 145/1997, legea

asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998

stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum

și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează

această categorie de asigurări.

Regula generală instituită de

această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă:

„sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii

români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința

în România.

Asigurații vor plăti o contribuție

lunară pentru asigurările sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7

% de art. 52 din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie

două categorii de excepții.

O primă categorie este arătată

limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de

sănătate, fără plata contribuției și anume:

- copiii și tinerii până la 26 de

ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din

muncă;

- persoane cu handicap care nu

realizează venituri din muncă;

- soț, soție, părinți, bunici, fără

venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt

stabilite prin legi speciale, Decretul-lege 118/1990, persecutați politic,

Legea 44/1994, veteranii de război, Legea 42/1990, eroi-martiri, dacă nu

realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de

lege, precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de

persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de excepții este

cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul

legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume:

militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în

detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social

potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de

scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor

de venit.

H.G. nr. 409/2998, în realizarea

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3

condițiile în are se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile

personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele

prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de

medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente

justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al

Ministerului Public, ori al Curții Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992

este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și

proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se

aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la

plata contribuției lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de lege

specială se traduce, potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza

documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze.

Mai mult de atât, prin Normele

comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției,

Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție emise în aplicarea H.G. nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 409/1998 soțul sau

soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția

lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane

care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Este de reținut că prin Legea nr. 118

din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999

privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a

dobândit următorul conținut:

„magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în

condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a

necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate

are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior

acestei reglementări nu se datora contribuția lunară.

În speță nu este vorba de

neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii.

Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative

(H.G. nr. 409/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la

aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor de

sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997 se

desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției

lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de

venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și

văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare,

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a

Tribunalului Neamț și deciziei civile nr. 673 din 15 mai 2003 a Curții de Apel

Bacău, ce vor fi casate și pe fond se va respinge acțiunea formulată de

reclamanți, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 673 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă, și sentinței civile nr. 41/C din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamț,

pe care le casează.

Pe fond, respinge acțiunea formulată de

reclamanții F.L.C., M.D. și P.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2004.