ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5578/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea precizată ulterior

B.D., C.G., C.C. și alți 10 reclamanți au chemat în judecată Tribunalul Bacău,

Ministerul Justiției, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâților la

restituirea sumelor ce le-au fost reținute în mod nelegal cu titlu de

contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7 % din veniturile

brute de natură salarială în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu

aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data reținerii

acestor sume până la data plății integrale a acestora.

Prin întâmpinare Ministerul

Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului

Bacău, a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce-l privește

motivat de faptul că sumele respective au fost reținute de Tribunalul Bacău,

iar pentru acesta din urmă întrucât a fost doar un intermediar între reclamanți

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. astfel că sumele reținute nu au intrat în bugetul

tribunalului.

La rândul ei, prin întâmpinare

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a invocat lipsa calității procesuale pasive în raport de

art. 53 alin. (1) din Legea nr. 145/1997 ca și excepția necompetenței

teritoriale a instanței în baza art. 5 C. proc. civ.

De asemenea, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.S. pentru ca în cazul în care

se va admite acțiunea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre,

obligarea chematei în garanție să-i restituie 25 % din suma pretinsă de

reclamanți, sumă pe care a virat-o în contul chematei în garanție în baza art.

21 alin. (2) lit. a) din statutul Casei.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

sesizat cu judecarea pricinii urmare admiterii cererii de abținere formulată de

judecătorii Tribunalului Bacău, prin sentința civilă nr. 64/C din 14 februarie

2003 a admis acțiunea și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să

restituie reclamanților sumele precizate în dispozitiv în dreptul fiecăruia,

reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate reținute din

venitul brut lunar în perioada ianuarie 2000-30 martie 2001.

De asemenea, a obligat pârâții să

achite sumele reținute lunar la valoarea reactualizată în funcție de inflație,

începând cu data reținerii fiecărei sume și până la executarea efectivă a

hotărârii.

S-a respins contestația față de

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în

garanție a C.N.A.S. formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.

S-au respins excepțiile lipsei

calității de chemată în garanție și inadmisibilității cererii de chemare în

garanție, invocate de către C.N.A.S. ca rămase fără interes.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 672 din 15 mai 2003 a respins ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău împotriva

sentinței nr. 64 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, secția civilă.

Instanțele au reținut în esență că

reclamanții ce îndeplineau funcții de personal auxiliar de specialitate, ca

subiecți ai raportului juridic de gratuitate instituit prin dispozițiile art.

94 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu pot fi obligați să susțină financiar

serviciile din sistemul instituit prin Legea nr. 145/1997 întrucât dreptul de

gratuitate acordat prin acte normative speciale ar deveni iluzoriu, iar acest

drept, garantat juridic și financiar prin dispozițiile art. 100 din Legea nr.

92/1992 și H.G. nr. 409/1998 emisă în aplicarea art. 99 din Legea nr. 92/1992

nu poate fi limitat doar la decontările ocazionale ale contravalorii unor

medicamente, servicii medicale și materiale sanitare.

Împotriva hotărârilor judecătorești

menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ. pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art.

6/1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a reținut în esență că întrucât

reclamanții nu fac parte din categoriile de personal care, potrivit legii sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de

gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă fac

dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

S-a conchis că din interpretarea

dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se

desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate

să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de

sănătate.

În consecință, s-a solicitat

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și

pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază,

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această

gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute

în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula

generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare

la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din

aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute în art. 6 și art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați

printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că

doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea

tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

Față de cele ce preced recursul în

anulare urmează a fi admis, a casa ambele hotărâri și în fond a respinge

acțiunea și cererea de chemare în garanței a C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează decizia nr. 672 din 15 mai 2003 a Curții

de Apel Bacău, precum și sentința civilă nr. 64/C din 14 februarie 2003 a

Tribunalului Neamț și respinge, ca nefondată acțiunea reclamanților L.N., Ș.M.,

B.D., C.G., C.C., ș.a., precum și cererea de chemare în garanție formulată

împotriva C.N.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.