ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5455/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la 25 octombrie

2002, reclamanții M.E., ș.a., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Bihor și

Ministerul Justiției, pentru a fi obligați la restituirea sumelor reținute

nelegal, reprezentând 7% contribuție la asigurările sociale de sănătate pe

perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, reactualizate cu coeficientul de

inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care au

fost încasate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că reținerile reprezintă plata nedatorată ce derivă dintr-o interpretare

a reglementărilor de ordin general cuprinse în Legea nr. 145/1997.

Acțiunii reclamanților, pârâtul

Ministerul Justiției le-a opus întâmpinare invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive, motivat de faptul că sumele ce reprezintă contribuția la

asigurări sociale în cuantum de 7% din drepturile salariale ale reclamantelor

nu au fost reținute de către Ministerul Justiției, ci de pârâtul Tribunalul

Bihor, în calitate de angajator.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat

cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cu motivarea că după

reținerea contribuției de 7% pârâtul a virat banii acestei case de asigurări.

La rându-i, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale și

cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., pentru ca în cazul în care se va

admite acțiunea reclamanților să se dispună obligarea prin aceeași hotărârea a

chematei în garanție să restituie 25 % din suma pretinsă de reclamanți, virată

de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 64 D din 3

martie 2003 Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive formulată de Ministerul Justiției și aceeași excepție formulată de

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

A admis acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției și chemata în

garanție, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

A dispus obligarea pârâților Ministerul

Justiției și Tribunalul Bihor să restituie reclamanților suma reținută în

procent de 7% din salariu, pe perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu

aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, reprezentând

prima pentru asigurări de sănătate.

A admis cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.,

formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție să restituie

pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cuantumul de 25% din suma pretinsă de reclamanți.

Soluția tribunalului a fost menținută de

Curtea de Apel Oradea, Secția civilă, care, prin decizia 668/R din 27 iunie

2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul

Justiției și de chematele în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S.

București.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în

anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date cu

încălcarea esențială a legii.

În dezvoltarea recursului în anulare se

arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din

Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor

comune nr. 318/FB/14/807/G/1999 ale Ministerului Justiției, Înaltei Curți de

Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă aceasta, rezultă că magistrații

și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală

gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției

lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod

expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate pentru

magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în

România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția

că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români, cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (1) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă sau

care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără

venituri proprii aflate în întreținerea unei persoane asigurate, persoanele ale

căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale

căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen, se află în concediu

medical sau în concediul medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până

la 6 ani, execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac

parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 145/1997, magistrații în activitate sau pensionarii

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente, proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/1 al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuități prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale

citate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită, dar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să

prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale

de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor

sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data

de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

prin care au recunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de

sănătate prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și va fi admis, vor fi casate hotărârile date în

cauză, va fi respinsă acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 668/R din 27 iunie 2003 a Curții de Apel

Oradea.

Casează decizia, sentința civilă nr. 64/D

din 3 martie 2003 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea reclamanților,

precum și cererea de chemare în garanție, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.