ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5455/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2002, reclamanții M.E., ș.a., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, pentru a fi obligați la restituirea sumelor reținute nelegal, reprezentând 7% contribuție la asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, reactualizate cu coeficientul de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care au fost încasate. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că reținerile reprezintă plata nedatorată ce derivă dintr-o interpretare a reglementărilor de ordin general cuprinse în Legea nr. 145/1997.

Acțiunii reclamanților, pârâtul Ministerul Justiției le-a opus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că sumele ce reprezintă contribuția la asigurări sociale în cuantum de 7% din drepturile salariale ale reclamantelor nu au fost reținute de către Ministerul Justiției, ci de pârâtul Tribunalul Bihor, în calitate de angajator. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cu motivarea că după reținerea contribuției de 7% pârâtul a virat banii acestei case de asigurări. La rându-i, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale și cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților să se dispună obligarea prin aceeași hotărârea a chematei în garanție să restituie 25 % din suma pretinsă de reclamanți, virată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Prin sentința civilă nr. 64 D din 3 martie 2003 Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Ministerul Justiției și aceeași excepție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. A admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției și chemata în garanție, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

A dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor să restituie reclamanților suma reținută în procent de 7% din salariu, pe perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de sănătate. A admis cererea de chemare în garanție a C.N.A.S., formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cuantumul de 25% din suma pretinsă de reclamanți. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, Secția civilă, care, prin decizia 668/R din 27 iunie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și de chematele în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și C.N.A.S. București. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date cu încălcarea esențială a legii. În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/14/807/G/1999 ale Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă aceasta, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români, cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (1) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii aflate în întreținerea unei persoane asigurate, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen, se află în concediu medical sau în concediul medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani, execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 145/1997, magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente, proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/1 al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuități prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale citate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită, dar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamanții au încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care au recunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzute de lege. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și va fi admis, vor fi casate hotărârile date în cauză, va fi respinsă acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 668/R din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea. Casează decizia, sentința civilă nr. 64/D din 3 martie 2003 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea reclamanților, precum și cererea de chemare în garanție, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.