ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4812/2006

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 februarie 2002,

reclamanții R.C., ș.a., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Bacău,

Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea acestora la

restituirea sumelor reactualizate la data plății, reprezentând contribuție de

asigurări sociale de sănătate, reținute din venitul lunar brut, în perioada 1

ianuarie 2002 la zi.

Reclamanții arată în motivarea

acțiunii că sumele plătite cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de

sănătate nu au baza legală în raport cu prevederile art. 99 și art. 141 din

Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, lege specială față de

Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate ce instituie gratuitatea

asistenței medicale pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. solicitând, în situația în

care acțiunea va fi admisă, obligarea acesteia să-i restituie cuantumul de 25%

din suma pretinsă de reclamanți, motivat de faptul că această sumă a fost

virată din cota de 7% în baza art. 21 din statutul său.

La termenul din31 ianuarie 2003,

reclamanții și-au precizat acțiunea indicând perioada 1 ianuarie 2000-31 martie

2001, ca fiind perioada pentru care se solicită restituirea contribuției la

asigurările de sănătate.

Pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Bacău au invocat prin întâmpinările depuse excepțiile lipsei

calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii.

Aceeași excepție a invocat-o și

pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și pe fond a arătat că acțiunea reclamanților este

inadmisibilă.

C.N.A.S. prin întâmpinarea depusă a

invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa calității de

chemată în garanție.

Prin sentința nr. 88/C din 28 februarie

2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, a fost admisă în parte

acțiunea reclamanților și drept urmare pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Bacău au fost obligați să restituie sumele reținute din veniturile

brute lunare, în cotă de 7%, cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate

pe perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, actualizate, lună de lună, începând

cu data reținerii și până la executarea sentinței după cum urmează: R.C.

13.002.469 lei ; D.D. 8.333.489 lei; P.C. 1.113.590 lei; N.I. 1.113.590 lei;

S.L. 1.119.315 lei; M.D. 1.335.467 lei și D.C. 924.708 lei.

A fost respinsă ca neîntemeiată

contestația reclamanților G.A., B.A. și T.M.

Au fost respinse ca neîntemeiate

excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii

invocate de pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției.

A fost respinsă cererea de chemare

în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. față de C.N.A.S. pentru lipsa

calității procesuale pasive și excepțiile invocate de pârâtă și chemată în

garanție, ca fiind rămase fără obiect.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a constatat că reclamanții nu fac parte dintre persoanele

prevăzute de Legea nr. 145/1997, care să beneficieze de asigurarea de sănătate,

fără să plătească contribuția lunară de 7% din venitul brut lunar.

Însă, s-a stabilit că în temeiul

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească,

reclamanții se află într-un raport juridic de gratuitate cu sistemul din care

fac parte, fiind îndreptățiți să li se deconteze contribuția plătită de către

Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău, în calitate de ordonatori de credite.

Acest drept de gratuitate este garantat reclamanților prin art. 100 din Legea

nr. 92/1992 și prin H.G. nr. 409/1998 dată în aplicarea legii.

Acțiunea a fost respinsă față de

reclamanții G.A., B.A. și T.M. având în vedere faptul că aceștia au fost

încadrați în muncă cu data de 1 august 2001, dată ce excede perioadei la care

se referă acțiunea.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției a fost

respinsă întrucât, dat fiind raporturile juridice de muncă între reclamanți și

pârâți, potrivit dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator

principal de credite și Tribunalul Bacău, în calitate de ordonator secundar de

credite, sunt obligați să restituie reclamanților contribuția în cotă de 7% din

venitul brut lunar pe care aceștia au plătit-o la asigurările sociale de

sănătate.

Față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

acțiunea a fost respinsă, motivat de împrejurarea că reclamanții nu se află

într-un raport juridic de gratuitate cu sistemul instituit prin Legea nr.

145/1997, ci cu sistemul justiției care trebuie să le asigure gratuitatea

plătind pentru ei contribuția stabilită de lege.

În raport de cele reținute a fost

respinsă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. pentru lipsa calității

procesuale pasive iar excepțiile invocate de chemata în garanție și pârâta

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a constatat că au rămas fără obiect.

Recursurile declarate împotriva

acestei hotărâri de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost

respinse ca nefondate prin decizia nr. 778 din 2 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, ce a considerat legală și temeinică

sentința tribunalului.

La data de 23 februarie 2004,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, în conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data

când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, susținând că acestea au

fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită

a cauzei pe fond.

În esență, Procurorul General

susține că prin hotărârile pronunțate s-au încălcat prevederile art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate, din

care rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu fac parte

din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Totodată, se menționează că instanța

de fond nu a avut în vedere precizarea acțiunii introductive și a admis

acțiunea pentru perioada 30 martie 2001 la zi deși reclamanții și-au restrâns

pretențiile pentru intervalul 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, ca atare, în mod

nelegal s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că potrivit art. 99 și

art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată, magistrații și personalul de

specialitate beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze însă această gratuitate nu echivalează cu scutirea de plata

contribuției pentru fondul asigurărilor de sănătate, care constituie o

obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute

de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile art.

4 din Legea nr. 14/1997 ce cuprinde regula generală a obligativității

asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au

reședință în România, de la care sunt prevăzute categoriile de persoane

exceptate, scutite de la plata contribuției pentru asigurările de sănătate,

cuprinse în art. 6 și art. 55 din aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute de art. 6 și art. 55 din lege.

În acest context, instanțele,

nelegal au stabilit că obligația decontării medicamentelor, asistenței medicale

de către ordonatorul de credite include și decontarea contribuției bănești

lunare pentru fondul asigurărilor de sănătate, câtă vreme toate dispozițiile

legale în materie instituie regula că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală doar dacă fac dovada că le-a fost

reținută lunar contribuția pentru asigurările de sănătate.

Cum magistrații și personalul

auxiliar de specialitate nu sunt menționați printre categoriile de persoane

scutite de plata contribuției (art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997) pentru

asigurările de sănătate, se constată că doar prin încălcarea prevederilor

legale susmenționate tribunalul a admis acțiunea, soluție confirmată de curtea

de apel.

Fiind întemeiat acest motiv al

recursului în anulare ce atrage, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților și

a cererii de chemare în garanție se cuvine a se constata că excepțiile invocate

de pârâți și de chemata în garanție rămân nefondate.

Va fi respins motivul din recursul

în anulare că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut deoarece din

verificări rezultă că s-a avut în vedere cererea precizatoare a reclamanților

(fila 22 dosar Tribunalul Neamț) că pretențiile lor privesc intervalul 1

ianuarie 2000- 31 martie 2001, perioadă la care s-a raportat instanța de fond.

Față de cele ce preced și în baza

art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa sentința tribunalului și

decizia pronunțată de curtea de apel și în fond va respinge ca neîntemeiată

acțiunea precizată de reclamanți și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

Totodată vor fi respinse și

excepțiile invocate în cauză de pârâți și de chemata în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 778 din 2 iunie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, și sentinței nr. 88C din 28

februarie 2003 a Tribunalului Neamț, secția civilă, pe care le casează și, în

fond, respinge acțiunea precizată formulată de N.I., R.C., D.D., P.C., G.A.,

B.A., T.M., S.L., M.D. și D.C. precum și cererea de chemare în garanție a

C.N.A.S. București formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Respinge excepțiile formulate în cauză.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 mai

2006.