ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 162/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 septembrie 2002

reclamanții A.G., ș.a., au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul

Bacău și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligați să le fie restituite sumele

de bani încasate, prin reținerea procentului de 7% din salariile lunare, cu

titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru

perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație

la data executării hotărârii.

Ministerul Justiției a chemat în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligată la înapoierea plății făcute

reclamanților în caz de admitere a acțiunii principale. La rândul ei, pentru

același obiect, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin sentința nr. 40 din 31 ianuarie 2003, a admis acțiunea principală a

reclamanților față de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău.

Totodată, a respins acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și cererea de

chemare în garanție formulată de Ministerul Industriei, precum și cererea,

având același obiect, a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 418 din 31 martie 2003, a admis recursul formulat de pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău și a modificat în parte sentința în

sensul că a admis cererea de chemare în garanție.

Soluția instanței a fost

fundamentată pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin

Legea nr. 142/1997 în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată

nedatorată.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9

și art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea

acțiunii și, corelativ, a cererilor de chemare în garanție, ca fiind rămase

fără obiect.

Recursul în anulare este fondat.

Dispozițiile art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de

admitere a acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată

datorată.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele plății nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii

acțiunii, rezultă că soluția atacată este nelegală.

Drept urmare, se impune admiterea

recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare.

Casează decizia civilă nr. 418 din

31 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, precum și sentința civilă nr. 40/c din

31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamț, iar pe fond respinge acțiunea

reclamanților și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.