ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7108/2006

Asupra recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 C din 31

ianuarie 2003, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamanții A.C., ș.a., împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul

Bacău, pe care i-a obligat să le restituie reclamanților sumele actualizate la

data plății reprezentând contribuția reținută din venitul lunar brut , în

perioada 1 ianuarie 2000 până la zi, pentru asigurările sociale de sănătate.

A respins acțiunea formulată de

reclamanți împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în

garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S., ca neîntemeiată.

A luat act de renunțarea la judecată

a reclamantelor P.E. și A.C.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 400 din 27 martie 2003, a respins ca nefondat recursul

declarat de Tribunalul Bacău împotriva sentinței civile nr. 42 C din 31

ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă.

A admis recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.

A modificat în parte sentința civilă

nr. 42 C din 31 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în

sensul că a admis cererea și față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

La data de 17 februarie 2004,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat

recurs în anulare în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr.

92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor menționate și pe fond, respingerea acțiunii

formulate de reclamanți.

În

motivarea recursului în anulare s-a învederat că hotărârile judecătorești

criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a Legii nr. 145/1997 ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a

susținut, în esență, că de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut printre

categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, aceștia nu sunt

scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate și

drept urmare, acțiunea reclamanților trebuie respinsă.

Recursul

în anulare este nefondat pentru considerentele ce succed:

Într-adevăr,

din punct de vedere procedural, recursul în anulare este admisibil, întrucât la

data pronunțării deciziei curții de apel erau în vigoare art. 330-330

4

C. proc. civ. [abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003, iar hotărârea poate fi atacată

cu căile de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul pronunțării, conform

art. 725 alin. (3) C. proc. civ.]

Recursul

în anulare nu mai poate fi însă analizat deoarece chiar dacă s-ar ajunge la

concluzia că în cauză s-a produs o încălcare esențială a legii, hotărârea

irevocabilă nu mai poate fi anulată, nefiind permis a cere și a obține

rejudecarea unei cauze care a fost judecată anterior definitiv și irevocabil și

care se bucură de putere de lucru judecat, pentru că altfel s-ar crea un climat

de incertitudine pe plan legal și ar fi afectată siguranța raporturilor

juridice civile.

Intervenția

Procurorului General după finalizarea procedurii juridice și pronunțarea unei

hotărâri irevocabile, în sensul anulării acesteia, deși nu a fost parte,

reprezintă o serioasă ingerință în drepturile fundamentale ale individului

recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă, în detrimentul acestuia și duce la

ruperea echilibrului care trebuie să existe între protecția drepturilor

fundamentale și apărarea interesului general.

În

acest sens și reținând argumentele expuse s-a pronunțat Curtea Europeană a

Drepturilor Omului într-o cauză în care a fost condamnat Statul Român pentru

încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și anume, în cazul

Stere și alții împotriva României.

Codul

de procedură civilă a fost modificat iar una dintre rațiuni a fost aceea de a

fi adaptat jurisprudenței CEDO, unul dintre cazuri vizând abrogarea căii de

atac a recursului în anulare.

Drept

urmare, față de prevederile art. 1 Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și o libertăților fundamentale, Înalta Curte urmează să

dispună respingerea recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 400 din 27 martie 2003 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă, și sentinței nr. 42 C din 31 ianuarie 2003 a

Tribunalului Neamț, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.