Stere și alții împotriva României

Reclamanții s-au născut în 1960, 1956 și, respectiv, 1948 și trăiesc în Alba Iulia. În legătură cu restructurarea forțelor armate, care a început în 1995, s-au adoptat o serie de măsuri legislative în vederea încurajării soldaților profesioniști să solicite relocarea forței de rezervă și, prin urmare, să ia pensionare anticipată. În plus față de pensiile lor de pensionare, secțiunea 7 din Ordonanța Guvernamentală nr. 7 din 26 ianuarie 1998 („Ordinanța nr. 7/1998”) a acordat celor vizați o „alocație de înlocuire a veniturilor” fără impozite calculată în raport cu salariul lor lunar brut. În temeiul articolului 31 alineatul (1) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 („Legea nr. 138/1999”), acestea au în plus dreptul la o „indemnitate de menținere fără impozite”, calculată și în ceea ce privește plata lor lunară brută.

Metoda de calcul a acestor cote a fost modificată de Ordonanța de urgență nr. 136 din 14 septembrie 2000 („Ordinitatea nr. 136/2000”), cu condiția ca plata lunară netă să fie utilizată ca bază de calcul. La cererea lor, reclamanții au fost alocați forței de rezervă și au luat astfel pensia anticipată, la 31 martie 2000 pentru prima și a treia, și la 31 mai 2000 pentru a doua, cu drepturi la pensia și certificatele menționate mai sus. Cu toate acestea, atunci când aceste sume au fost plătite, Ministerul Apărării a dedus impozitul pe venit, calculat în conformitate cu Ordonanța nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit („Ordinitatea nr. 73/1999”), privand astfel primul reclamant din 85.804.572 lei români (ROL), al doilea din ROL 77.945.656 și al treilea din ROL 59.605.499.

Într-o acțiune împotriva Ministerului Apărării, reclamanții au solicitat rambursarea acestor sume, pe care le-au afirmat că le-au fost deduse în mod incorect, din cauza faptului că alocațiile lor erau scutite de impozite în temeiul Ordinării nr. 7/1998 și al Legii nr. 138/1999. Ministerul a contestat cererea lor, susținând că impozitul în cauză era în concordanță cu Ordinul nr. 73/1999. Într-o hotărâre din 11 ianuarie 2001 Tribunalul de Primă Instanță Alba Iulia a permis reclamanților să acționeze și a ordonat Ministerului să ramburseze sumele deduse pentru impozit. Curtea a considerat că la data pensionării lor, adică cu ceva timp înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 136/2000, reclamanții au achiziționat un drept la scutiri de impozitare calculate în ceea ce privește plata lor lunară brută.

În plus, instanța a observat că art. 5 din Ordonanța nr. 73/1999, cu condiția ca certificatele de întreținere să fie, de asemenea, scutite de impozite. 10. Ministerul Apărării a apelat, susținând că prevederea de scutire fiscală în ceea ce privește alocația de înlocuire a veniturilor, în temeiul articolului 7 din Ordonanța nr. 7/1998, a fost abrogată în mod expres prin art. 86 din Ordonanța nr. 73/1999, care, de asemenea, a abolit implicit derogarea în ceea ce privește alocațiile de întreținere în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Legea nr. 138/1999.

11. Într-o decizie finală din 27 martie 2001 Curtea județului Alba a susținut meritele hotărârii în primă instanță din motivele următoare: „Chiar dacă, pur și simplu în scop de argumentare, dispozițiile articolului 7 din Ordonanța nr. 7/1998 au fost abrogate, cele de la art. 31 alineatul (1) din Legea nr. 138/1999 – care prevede, de asemenea, scutirea fiscală și calculul [alocației] în ceea ce privește remunerarea lunară brută – ar rămâne ca bază juridică. Ministerul susține că dispoziția în cauză a fost abrogată implicit, dar acest punct de vedere nu a fost justificat, deoarece Ordonanța nr. 73/1999 după date Legea nr. 73/1999. 138/1999 și dacă legislatorul ar fi dorit să abroge secțiunea în cauză, nimic nu l-ar fi împiedicat să facă dispoziții exprese în acest sens, așa cum este cazul pentru alte instrumente legislative menționate la art. 86 din Ordonanța nr. 73/1999…

În orice caz, o Ordonanță guvernamentală, fiind de importanță legislativă secundară în ceea ce privește legea statutului, nu poate abroga un statut. În plus, Ministerul susține în mod nedrept că Ordonanța nr. 73/1999 constituie o lex specialis în ceea ce privește Ordonanța nr. 7/1998 și Legea nr. 138/1999. De fapt, Ordonanța nr. 73/1999 este instrumentul-cadru privind impozitarea și, în ceea ce privește celelalte două instrumente menționate mai sus, care acordă reducerea fiscală unei categorii specifice de angajați, stabilește normele obișnuite de la care dispozițiile speciale ale acestor instrumente se derogă. În plus, secțiunea 6 din Ordonanța nr. 73/1999 afirmă că alocațiile de înlocuire a veniturilor și alocațiile de întreținere, cum ar fi cele vizate în acest caz, sunt scutite de impozitul pe venit, indicând astfel intenția legislativului că nu ar trebui să fie impozibile.

Dispozițiile Ordinării nr. 136/2000 nu se aplică în cazul reclamanților, care s-au retras înainte de intrarea în vigoare a Ordinului, care nu are efect retrospectiv ... Posibilitatea discriminării [între serviciile care s-au retras după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 136/2000, ale căror cote au fost calculate în legătură cu salariul net, și ale celor care s-au retras înainte de data respectivă, care au dreptul la cote bazate pe salariul brut], nu este lăsată la discreție a angajatorului sau a instanțelor, ci este o chestiune a legislatorului, care ar fi trebuit să ia în considerare acest lucru și a găsit o soluție adecvată în cursul procesului legislativ, prin intermediul unor dispoziții de reglementare precise și specifice.

Prin urmare, nici un angajator, nici o instanță nu se poate înlocui cu legislația în ceea ce privește armonizarea diferitelor dispoziții care au intrat în vigoare în vremuri diferite, dar care privesc situații similare, deși au apărut, s-au schimbat sau au încetat să existe în temeiul statutelor diferite.” 12. De asemenea, instanța a considerat că cele două cote în cauză nu ar putea fi caracterizate ca un „salar” sau un „renunț tratat ca un salariu” în sensul articolului 22 și al articolului 23 din Ordonanța nr. 73/1999, în special deoarece nu au fost incluse printre formele de venit impozabil menționate la secțiunea 4 din această ordonanță. În sfârșit, instanța a examinat practica altor instanțe în litigii similare și a constatat că a susținut cererile fostilor serviciini.

13. Întrucât hotărârea din 11 ianuarie 2001 a devenit judecător și a fost aprobată cu o scrisoare de execuție, reclamanții au primit, la o dată neespecificată, sumele pe care le-au solicitat. 14. La 11 septembrie 2001, procurorul general al României a solicitat Curtea Supremă de Justiție să dispună de hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 ianuarie 2001 și de decizia din 27 martie 2001 a Curții de județ Alba. 15. El a considerat că, în ceea ce privește legislația internă, cele două instanțe au comis erori grave de drept care au viciat soluționarea litigiului. El susține că art. 86 din Ordonanța nr. 73/1999 a înlocuit dispozițiile articolului 7 din Ordonanța nr. 7/1998 și art. 31 din Legea nr. 138/1999 și a adăugat că, în conformitate cu articolele 4 și 23 din Ordonanța nr. 73/1999, acordurile și alte drepturi ale personalului militar sunt tratate ca salarii și sunt, prin urmare, responsabile cu impozitarea prevăzută în această Ordonanță.

16. Reclamanții au solicitat demiterea cererii procurorului general de a anula hotărârile, declarând argumentele sale că dispozițiile menționate mai sus au fost înlocuite și că indemnitățile sunt tratate ca salarii. Acestea au susținut că, în orice caz, chiar și presupunând că scutirile ar fi putut fi tratate ca salarii, acestea nu ar fi trebuit să fie responsabile de impozitare, deoarece secțiunea 6 litera (f) din Ordonanța nr. 73/1999 a fost scutite de impozită orice cote care au fost calculate în raport cu plata netă lunară. În plus, în temeiul articolului 24 alineatul (2) din această ordonanță, veniturile nete nu au fost definite ca venituri brute mai puțin impozite, ci ca venituri brute mai puțin contribuții de asigurare socială.

În consecință, ei au considerat că Ministerul Apărării a dedus în mod incorect impozitul din alocațiile lor. 17. Într-o hotărâre din 30 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a permis cererea procurorului general, a anulat hotărârile impușite și a ordonat rambursarea sumelor pe care Ministerul Apărării le-a plătit reclamanților pe baza acestor hotărâri. 138/1999 prevede că, la relocarea lor la forța de rezervă, serviciile beneficiază de o alocație de întreținere fără impozite, calculată în ceea ce privește plata lor lunară brută, această dispoziție trebuie citită în funcție de dispozițiile articolului 5 din Ordinul guvernamental nr. 73/1999 și de Ordinul Guvernamental [nr. 1066 din 29 decembrie 1999 – „Ordinul nr. 1066/1999”], care, deși prevede că veniturile din cote de întreținere sunt scutite de impozite, specifică care forme de venit sunt incluse în această categorie și exclude orice salariu sau venit tratat ca atare.

Având în vedere Legea nr. 138/1999 se referă exact la salariile și drepturile legate de statutul de angajat al Ministerului Apărării, este clar că acordarea unei alocații de întreținere în temeiul articolului 31 din Legea menționată anterior provine din statutul de angajat și că aceste alocații sunt, în consecință, responsabile de impozitare, în conformitate cu Ordonanța nr. 73/1999.

Această concluzie este confirmată de Ordonanța Guvernamentală nr. 1066/1999 care, referindu-se la art. 5 din Ordonanța nr. 73/1999, specifică ce forme de venit sunt scutite de impozite, printre care se pot observa de la enumerarea în această dispoziție că certificatele de întreținere prevăzute în Ordonanța nr. 73/1999 se limitează la cele acordate în scopuri speciale, cum ar fi garanțiile de întreținere pentru soții soldaților, prestațiile de asistență socială, ajutor de urgență acordat de stat sau consilii locale în cazuri de dificultăți, granturi înmormântale etc. Dispoziția menționată anterior nu se referă la certificatele de întreținere plătite serviciilor în cazul reassignarii lor la forța de rezervă și calculate în raport cu salariul lor lunar brut.

În consecință, deoarece aceste certificate sunt comparabile cu un salariu și sunt calculate pe baza salariului lunar brut, acestea sunt impozabile ca orice venit brut. În plus, secțiunile 86 din Ordonanța nr. 73/1999 prevede în mod expres că orice dispoziție contrară acestei ordonanțe este înlocuită, confirmând astfel încă o dată că intenția legislativului a fost de a impozita astfel de venituri. În ceea ce privește certificatele de înlocuire a veniturilor acordate reclamanților în temeiul articolului 7 din Ordonanța nr. 7/1998, fiind exemptă de impozitare și calculată în mod similar în ceea ce privește plata lunară brută, trebuie remarcat faptul că art. 86 din Ordonanța nr. 73/1999 a înlocuit în mod expres această dispoziție în ceea ce privește scutirea fiscală a acestor venituri.

În consecință, reclamanții sunt, de asemenea, responsabili pentru impozitul asupra acestor venituri. În plus, se observă că secțiunea 6 literele (f) din Ordonanța nr. 73/1999 scutește de impozitul pe venit numai de achizițiile de înlocuire a veniturilor și de achizițiile de întreținere care sunt calculate în raport cu salariul lunar net, în timp ce scutirile acordate reclamanților au fost calculate în raport cu salariul lunar brut. Întrucât autoritățile nu au reușit să aducă nicio acțiune în vederea executării hotărârii Curții Supreme de Justiție, reclamanții nu au rambursat, până în prezent, sumele contestate.

19. art. 330 din Codul de Procedură Civilă prevede: „Procurorul general poate, din propunerea sa sau pe cererea ministrului Justiției, să se aplice Curții Supreme de Justiție pentru anularea unei decizii judiciare finale pe oricare dintre următoarele motive: 1. că instanța în cauză și-a depășit competența; 2. că decizia în cauză a încălcat în mod grav legea, care a condus la constatări eronate cu privire la fondul cauzei sau că decizia este nefondată.” Acest articol a fost abrogat de Ordonanța de urgență nr. 58 a guvernului din 25 iunie 2003. 20. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „În timpul restructurării forțelor armate, a ofițerilor, a ofițerilor necomisați și a instructorilor [având finalizat cel puțin 20 de ani de serviciu] pot solicita transferul la forța de rezervă, înainte de a ajunge la limita de vârstă legală, cu dreptul la pensie militară ...” „Persoanele militare transferate la forța de rezervă care au dreptul la o pensie militară ... primește, în schimbul serviciului lor în forțele armate, compensarea prevăzută în dispozițiile statutare privind remunerarea personalului militar.

În plus, pentru fiecare an rămas de serviciu până la vârsta de cincizeci și cinci de ani, acestea au dreptul la o alocație de înlocuire a veniturilor fără impozite a căror sumă este dublă cea a ultimei lor salarii lunare brute.” „Persoanele militare care au finalizat mai puțin de douăzeci de ani de serviciu pot solicita transferul la forța de rezervă sau pot fi atribuite automat ... 21. Secțiunea 31 din Legea nr. 138 prevede: „Persoanele militare transferate forței de rezervă care au dreptul la o pensie militară, ... primesc o alocație de întreținere fără impozite calculată în conformitate cu durata lor de serviciu ... și ultima lor plată lunară brută ... Personalul militar transferat forței de rezervă, cu un drept de pensie militară, înainte de atingerea limitei legale de vârstă, primește, de asemenea, pentru fiecare an rămas de serviciu până la acea vârstă, o alocație de întreținere fără impozite a căror sumă este dublă cea din ultima lor plată lunară brută.

Dispozițiile de la al doilea paragraf nu se aplică personalului militar care primește alocația de înlocuire a veniturilor prevăzută de Ordonanța nr. 7/1998.” 22. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Categoria de venit impozabil este constituită din venituri din activitatea independentă, închiriere din proprietate, salarii, dobânzi, dividende și alte venituri.””: „Aceștia nu sunt considerați venituri impozabile și nu sunt responsabile de impozitare: (a) scutiri de întreținere, subvenții și alte forme de beneficii în scopuri speciale, care sunt plătite din bugetul de stat, fondul de asigurare socială, fondurile speciale, consiliile locale, alte fonduri publice sau surse terțe ...”: „Se consideră că următorii venituri fără impozitare: ... sumele care constituie cote de înlocuire a veniturilor calculate pe baza salariilor lunare nete și acordate personalului militar atribuit forței de rezervă în legătură cu restructurarea forțelor armate, precum și cote de întreținere calculate pe baza salariilor lunare nete și acordate personalului militar atribuit forței de rezervă cu sau fără drept de pensie”.

„Un salariu este definit ca orice venit în bani sau în natură primit de un individ care exercită o activitate în temeiul unui contract de angajare, indiferent de termenul contractului, denumirea acordată venitului sau mijloacele de plată ...” „Vădurile următoare sunt tratate ca salarii în scopuri fiscale: salariu lunar, bonusuri, bonusuri, subvenții și alte drepturi legale ale personalului forței armate.” „Cantitatea netă a salariilor impozabile se calculează prin îndepărtarea din suma brută ...: (a) contribuții legale la fondurile suplimentare de pensie, beneficii de șomaj și asigurări medicale; (b) o deducere de 15% în ceea ce privește cheltuielile profesionale … ” „Cantitatea actuală, la intrarea în vigoare, va suprapune ... Dispozițiile privind scutirea fiscală în ceea ce privește certificatele de înlocuire a veniturilor prevăzute la secțiunea 7 și la secțiunea 8 alineatul (1) din Ordonanța nr. 7/1998 ..., împreună cu orice altă dispoziție care ar putea fi incompatibilă.” 23. Ordonanța în cauză prevede: „Rezultatul fără taxe [în sensul articolului 5 litera (a) din Ordonanța nr. 73/1999] include: ... Alocații de întreținere pentru soții soldați, prestații de bunăstare, ajutor de urgență acordate de consilii de stat sau locale în cazuri de dificultate, beneficii de șomaj, acorduri de reintegrare profesională, granturi înmormântare, ajutor umanitar,

medical sau social ...” 24. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Cantitatea alocației de înlocuire a veniturilor prevăzute la secțiunile 7, 8 și 11 din Ordonanța nr. 7/1998 ... și a alocației de întreținere prevăzute la secțiunile 31 și 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 se calculează pe baza plății lunare nete.” „Cantitatea plății lunare nete se calculează prin scăderea impozitului lunar statutar din valoarea plății lunare brute pentru ultima lună de serviciu. Valoarea taxei lunare se calculează conform Ordinării nr. 73/1999 privind impozitul pe venit”.

4. The applicants were born in 1960, 1956 and 1948 respectively and live in Alba Iulia.