ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 octombrie 2002 reclamantul A.Ș. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Tribunalul Bacău și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariu, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000– 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada menționată a îndeplinit funcția de judecător în cadrul judecătoriilor Bacău și Hârlău și, în mod nelegal, pârâții au operat rețineri, în procent de 7% din drepturile salariale ale reclamantului cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul Bacău a invocat lipsa calității procesuale pasive susținând că nu are personalitate juridică și poate să stea în justiție doar reprezentat de Ministerul Justiției. La rândul său, pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, solicitarea reclamantului fiind și neîntemeiată întrucât magistrații au dreptul la asistență medicală gratuită dacă fac dovada reținerii, în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț, prin încheierea din 17 ianuarie 2003, a disjuns cauza sub aspectul capătului de cerere referitor la perioada de timp în care reclamantul a lucrat în cadrul Judecătoriei Hârlău, declinându-și competența cu referire la această solicitare în favoarea Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 66/C din 14 februarie 2003 Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției să restituie reclamantului suma de 2.762.093 lei reținută din veniturile brute ale acestuia în perioada ianuarie 2000–iunie 2000 în procent de 7% cu titlu de contribuție lunară la asigurările sociale de sănătate, actualizată în funcție de indicele de inflație. A fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, ca și excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale pasive și de inadmisibilitate a acțiunii. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 616 din 7 mai 2003, a respins ca nefondat recursul pârâtului Tribunalul Bacău și a admis recursul pârâtului Ministerul Justiției, modificând sentința în sensul admiterii acțiunii și față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la data de 18 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamantul a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul A.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 616 din 7 mai 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 66C din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, secția civilă, și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului A.Ș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.