ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 16 octombrie 2002 reclamantul A.Ș. a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Tribunalul Bacău și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie

sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariu, cu titlu

de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, în perioada 1

ianuarie 2000– 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data

executării hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada menționată a îndeplinit funcția de judecător în cadrul

judecătoriilor Bacău și Hârlău și, în mod nelegal, pârâții au operat rețineri,

în procent de 7% din drepturile salariale ale reclamantului cu titlu de contribuție

la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul

Bacău a invocat lipsa calității procesuale pasive susținând că nu are

personalitate juridică și poate să stea în justiție doar reprezentat de

Ministerul Justiției.

La rândul său, pârâtul Ministerul

Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa

calității procesuale pasive, solicitarea reclamantului fiind și neîntemeiată

întrucât magistrații au dreptul la asistență medicală gratuită dacă fac dovada

reținerii, în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, a primelor

de asigurare.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Neamț, prin încheierea din 17 ianuarie 2003, a disjuns cauza sub

aspectul capătului de cerere referitor la perioada de timp în care reclamantul

a lucrat în cadrul Judecătoriei Hârlău, declinându-și competența cu referire la

această solicitare în favoarea Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 66/C din 14

februarie 2003 Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a

obligat pe pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției să restituie

reclamantului suma de 2.762.093 lei reținută din veniturile brute ale acestuia

în perioada ianuarie 2000–iunie 2000 în procent de 7% cu titlu de contribuție lunară

la asigurările sociale de sănătate, actualizată în funcție de indicele de

inflație. A fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, ca și excepțiile

referitoare la lipsa calității procesuale pasive și de inadmisibilitate a

acțiunii.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin

decizia nr. 616 din 7 mai 2003, a respins ca nefondat recursul pârâtului

Tribunalul Bacău și a admis recursul pârâtului Ministerul Justiției, modificând

sentința în sensul admiterii acțiunii și față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, la data de 18 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost

date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se

arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din

Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor

comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de

Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă

în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate

pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință

în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale

citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul

la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantul a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

prin care a cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de

sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile date în cauză în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamantul A.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei nr. 616 din 7 mai 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 66C din 14 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, secția

civilă, și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului A.Ș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie

2004.