ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4848/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara, sub nr. 9287 din 15 octombrie 2002, reclamanții O.V.V., L.D.C.,

B.M., T.D.I. și alții, judecători și personal auxiliar de specialitate la

Judecătoria Hunedoara, au chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Hunedoara,

Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligați, prin

hotărâre judecătorească, să le restituie sumele de bani reținute nedatorat din

salariul lunar, în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, în procent de 7%,

cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate,

reactualizate la rata inflației.

În susținerea acțiunii au fost

invocate dispozițiile art. 99 și 141 din Legea nr. 92/1992, potrivit cu care

reclamanții beneficiau de asistență medicală gratuită.

Prin întâmpinare, Ministerul

Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea, în

esență, că gratuitatea, la care face referire Legea nr. 92/1992, vizează

exclusiv serviciile medicale reglementate de Legea nr. 145/1997 și nu scutirea

de la plata contribuției la fondul de asigurări de sănătate. De asemenea, s-a

mai arătat că, în Legea nr. 14/1997, sunt enumerate categoriile de persoane

care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuției de

7%, categoria de persoane din care fac parte reclamanții nu este cuprinsă la

acest capitol.

Totodată, s-a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.

Pârâta, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., a

formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.

La rândul său, C.N.S.A., prin

întâmpinarea formulată, a invocat excepțiile de inadmisibilitate a cererii de

chemare în garanție, a lipsei calității de chemat în garanție și de

necompetență teritorială. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii

ca nefondată, invocând, în principal, aceleași motive ca pârâtul Ministerul

Justiției.

Prin sentința civilă nr. 137 din 25

februarie 2003, Tribunalul Hunedoara, a admis acțiunea reclamanților și a

obligat pe pârâții, Tribunalul Hunedoara și Ministerul Justiției, să le

restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de sănătate în perioada 1

ianuarie 2000 – 31 martie 2001, reactualizate.

Totodată, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., și s-a respins

acțiunea reclamanților față de aceasta, iar cererea de chemare în garanție,

formulată împotriva C.N.A.S., a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Recursul declarat de Ministerul

Justiției, în nume propriu și pentru Tribunalul Hunedoara, a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia

civilă nr. 1372 din 9 iunie 2003.

La 16 octombrie 2003, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a atacat

hotărârile pronunțate în cauză cu recursul în anulare de față, invocând, în

temeiul dispozițiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., încălcarea esențială a

legii, cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului.

Procurorul General a susținut, în

esență, că, potrivit art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997,

ulterioară Legii nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, obligația de

a contribui la asigurările sociale de sănătate revine tuturor cetățenilor

români, precum și celor străini și apatrizilor cu reședința în România, cu

excepția persoanelor strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt incluși

magistrații și personalul de specialitate din cadrul instituțiilor puterii

judecătorești.

În același sens, a fost invocat pct.

6

I

din Normele comune nr. 318/FB/64/807/C din 26 mai 1999, emise în

aplicarea H.G. nr. 409/1988, în care se arată explicit că, de beneficiul

gratuității, profită cei care fac dovada plății contribuției de asigurări de

sănătate sau care fac parte din categoria persoanelor scutite de această

obligație.

Recursul se dovedește fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997,

ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși, în mod

obligatoriu, asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabile prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații, în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de Guvern.

La pct. 6

I

al Normelor comune

nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau

soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în

activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin.

(1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă, în mod expres, obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992,

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat contract cu

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care a recunoscut că, în conformitate cu art. 4 din

Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția

de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și, urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză, în sensul respingerii acțiunii, a cererii de

intervenție și a cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1372 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă, și a sentinței nr. 137 din 25 februarie 2003 a Tribunalului

Hunedoara, secția civilă, pe care le casează.

Pe fond respinge acțiunea

reclamanților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 iunie 2004.