ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4900/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.- Prin cererea înregistrată sub nr. 2142 din 17 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, reclamanții D.V., ș.a., având calitatea de judecători, respectiv de personal de specialitate auxiliar la Judecătoria Brad, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să le restituie sumele încasate cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut realizat de reclamanți în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reevaluată la rata inflației, până la plata efectivă.

2.- Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Hunedoara a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reclamanții se află în raporturi de muncă cu Tribunalul Hunedoara care nu a făcut reținerile pentru sine ci ca intermediar al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece reclamanții au dreptul la asistență medicală gratuită, doar dacă fac dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare, astfel că trebuie să achite contribuția lunară pentru asigurările de sănătate. 3. – Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin întâmpinarea formulată a cerut respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece sumele reținute reclamanților au fost datorate în temeiul Legii nr. 145/1997, art. 53 alin. (1) și a invocat incompetența instanței întrucât sediul său se află în București.

A mai formulat și o cerere de chemare în garanție împotriva C.N.A.S., căreia i-a virat 25% din sumele încasate, conform art. 21 alin. (1) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. 4.- C.N.A.S. București, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, deoarece în litigiile de muncă nu există raporturi juridice între persoane încadrate în muncă (reclamanții în speță) și partea chemată în garanție, iar potrivit art. 111 C. muncii răspunderea juridică este întemeiată pe culpa unității, consecința vinovăției unei persoane. S-a învederat că potrivit O.U.G.

nr. 11/1996 între unitățile bugetare operează compensația legală de drept și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale deoarece aceasta administrează și gestionează fondurile proprii de asigurări sociale de sănătate, asigurând funcționarea acestui sistem public fără a colecta contribuții de la asiguratori sau de la asigurații C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum și excepția lipsei competenței teritoriale a instanței sesizate, potrivit art. 5 C. proc. civ. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii invocându-se dispozițiile art. 8 și art. 52 din Legea nr. 145/1997 și ale art. 1 din H.G. nr. 409/1998 potrivit cărora gratuitățile se acordă persoanelor prevăzute în art. 99 și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 numai în condițiile Legii nr. 145/1997.

5. – Prin sentința civilă nr. 2140 din 5 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus obligarea pârâților să plătească acestora sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001, reactualizate până la data de 30 septembrie 2002 în cuantumul precizat în dispozitivul sentinței pentru fiecare, obligând pârâții la plata acestor sume reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu data de 1 octombrie 2002 și până la data plății efective a sumei. Totodată s-a respins acțiunea reclamanților față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

împotriva chematei în garanție C.N.A.S. S-a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției și a Tribunalului Hunedoara, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 12 și 18 din H.G. nr. 212/2001 Ministerul Justiției are ca atribuții luarea măsurilor corespunzătoare pentru funcționarea normală a instanțelor judecătorești, de a asigura condițiile materiale necesare, de a elabora proiectul de buget de stat și de a repartiza alocațiile bugetare pe ordonatori secundari și terțiari de credite, precum și de a coordona și controla activitățile economico-administrative ale instituțiilor aflate sub autoritatea sa. De asemenea, s-a constatat că atribuții similare ale pârâților 1 și 2 în domeniul salarizării se regăsesc și în Legea nr. 50/1996 republicată, iar potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din H.G.

nr. 212/2001 Ministerul Justiției și președinții tribunalelor sunt împuterniciți ca ordonatori de credite. S-a înlăturat apărarea Tribunalului Hunedoara privind efectuarea reținerii contribuțiilor pentru asigurările de sănătate din salariile reclamanților în calitate de intermediar al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. motivat de faptul că tribunalul nu a acționat ca mandatar al acesteia și nici nu s-a aflat în prezența executării unor obligații directe asumate între reclamanți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții având calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate au beneficiat conform Legii nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 și O.U.G. nr. 179/1994 de asistență medicală gratuită până la data de 30 martie 2001, când prin Legea nr. 118/2001 s-a reglementat obligația de plată a contribuției la asigurările de sănătate pentru magistrați.

Întrucât reclamanții nu au avut raporturi juridice cu pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. înființată prin O.G. nr. 56/1998 instanța a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive. Excepția de necompetență teritorială a fost înlăturată, raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ. și art. 72 din Legea nr. 168/1999. 6. - Soluția instanței de fond a fost menținută prin decizia nr. 661 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, care a respins ca nefondat recursul declarat în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Hunedoara. 7. - În conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 2140 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara și deciziei civile nr. 661 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, considerând că hotărârile recurate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond. În esență criticile formulate prin recursul în anulare se referă la încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G.

nr. 409/1998. Că reclamanții, întrucât nu fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă facă dovada plății contribuției lunare de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor arătate, coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Se mai menționează în motivarea recursului în anulare că, de altfel, reclamanții au închiriat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și deci au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul, în ceea ce privește pe asigurați, are obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii. 8. - Recursul în anulare este fondat. Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare a acestora, se stabilesc, potrivit art. 99 alin. (2) din lege prin hotărâre a Guvernului.

În acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409/1998 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997; același lucru este prevăzut și în normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emisă de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998. În consecință, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzute de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se acordă în condițiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate.

În art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată. Deci din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume că beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997”. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la „condițiile Legii nr. 145/1997” și ar fi menționat acest lucru expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile criticate și pe fond a se respinge acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 661 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și a sentinței civile nr. 2140 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara Casează hotărârile atacate și, pe fond, respinge acțiunea reclamanților ca nefondată. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S ca rămasă fără obiect Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004 .