ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6885/2004

HOTĂRÂRE
08.12.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6885/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara sub nr. 8550 din 24 septembrie 2002, Z.M., ș.a. salariați

în funcțiile de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria

Petroșani, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligați să le restituie la valoarea

actualizată sumele reținute nedatorat, în procent de 7% din veniturile salariale

lunare în perioada 8 mai 1999–28 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate.

În susținerea acțiunii s-a pretins

în esență că în condițiile garantării gratuității medicale pentru magistrați și

personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești în

conformitate cu Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale H.G.

409/1998, reținerea contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate ar

fi lipsită de temei legal.

Reclamanții au invocat totodată

neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997 până la modificarea legislației

speciale în domeniu prin Legea nr. 118/2001.

Soluționând cauza în primă instanță

prin sentința civilă nr. 1850 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a

admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Hunedoara să plătească reclamanților sumele reținute cu titlu de

contribuție pentru asigurările sociale de sănătate calculate în procent de 7%

lunar pentru fiecare, pe timpul cuprins între 1 ianuarie 2000–31 martie 2001,

dispunând totodată reactualizarea sumelor datorate cu acest titlu prin

aplicarea coeficientului de inflație, până la data achitării lor efective și

integrale.

Prin aceeași sentință s-a respins

acțiunea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a socotit că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare

la data efectuării reținerilor pentru asigurările de sănătate, magistrații și

personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești precum

și celelalte persoane arătate expres în lege, beneficiau în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze, fără plata vreunor sume de bani

destinate fondului de asigurări sociale.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care pentru aceleași

considerente de fapt și de drept a respins recursurile declarate de Ministerul

Justiției și de Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 232 din 3 februarie 2003.

Invocând încălcarea esențială a

legii, cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți,

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale,

recursul în anulare de față, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin recursul în anulare s-a arătat

astfel ca instanțele au nesocotit prevederile Legii 145/1997 privind

asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt personale scutite

de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele

cuprinse în Normele Comune nr. 318 PB/64/80 FC/1999 emise de Ministerul

Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G.

nr. 409/1998 referitoare la condițiile de acordare a asistenței medicale

gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de

familie ai acestora.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (2) din Legea 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului,

asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat

pe baza principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și

utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 alin. (2) din legea

menționată, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu

domiciliul în țară, precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința

în România sunt obligați să plătească lunar o contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume 7% din venitul brut.

De la normele legale cu aplicabilitate

generală mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997 au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de

asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar

de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în

calitate de magistrați sau personal auxiliar de specialitate în cadrul

autorității judecătorești.

Dealtfel, acest fapt rezultă și din

cele convenite cu putere obligatorie în domeniu între Ministerul Justiției și

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin „Normele Comune” nr.

318/PB/64/807/1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de

acordare a asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992

modificată prin Legea nr. 142/1997 și prin care magistrații în funcție sau

pensionarii și membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de plata

contribuției lunare bănești pentru asigurările sociale de sănătate,

consacrându-se dimpotrivă condiția acordării gratuităților, de dovada plății

primei lunare de 7% din venitul lunar brut.

Așa fiind cum acțiunea pentru

restituirea sumelor legal datorate de reclamanți a fost greșit admisă, Curtea

va admite recursul în anulare cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a

respingerii acțiunii ca nefondată.

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 232 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă, și împotriva sentinței civile nr. 1850 din 7 noiembrie

2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care le casează și respinge

acțiunea reclamanților ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie

2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-08
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6889/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la 17 septembrie 2002 reclamanții M.D., ș.a., procurori și respectiv, personal auxiliar de s
ÎCCJ 2004-03-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2002 sub nr. 9208 pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanții C.N. ș.a., au chemat în judecat
ÎCCJ 2004-06-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4848/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 9287 din 15 octombrie 2002, reclamanții O.V.V., L.D.C., B.M., T.D.I. și alții, jude
ÎCCJ 2005-02-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 700/2005
prin dispozițiile legale invocate de reclamant nu se înlătură, direct sau indirect, obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. solicit
ÎCCJ 2003-10-20
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2005
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 520 din 26 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D.C., ș.a., în contrad
Sursă