ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3647 din 13

noiembrie 2007, Judecătoria Vaslui a respins excepția lipsei calității

procesuale a C.N.A.F.P. București, a respins excepția lipsei calității

procesuale a SC S.A. SRL Vaslui. A admis acțiunea reclamanților A.G.C. în

contradictoriu cu SC C. SA, SC A. SRL și SC S.A. SRL și a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907

din 15 august 2005 a B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M.,

situat în extravilanul comunei Botești, sat Mantu, județul Vaslui, compus din

suprafața de 8474,39 m.p. teren – suprafața reală (8740 m.p.) teren din actul de proprietate.

A respins capătul de cerere având ca

obiect constatarea nulității încheierii de C.F. din 19 august 2005 a B.C.F. Vaslui și a extrasului de C.F.

A admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Vaslui cu privire la soluționarea capătului de cerere

privind constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71 din

7 aprilie 2004.

A declinat competența de soluționare

a cererii formulată de A.G.C., R.R. în contradictoriu cu A.D.S., C.N.A.F.P. București,

SC A. SRL având ca obiect constatarea nulității contractului de concesiune nr. 71

din 7 aprilie 2004 în favoarea Curții de Apel Iași.

A respins cererile pârâților SC A.

SRL, SC C. SA și SC S.A. SRL Vaslui de acordare a cheltuielilor de judecată.

Drept urmare, capătul de cerere

formulat de reclamanți având ca obiect constatarea nulității contractului de

concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași sub nr. 992/45/2008.

Sentința civilă nr. 3647 din 13

noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui a rămas irevocabilă, sub aspectul

constatării nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat prin

încheierea nr. 1907 din 15 august 2005 la B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M. situat în intravilanul comunei Boțești, județul Vaslui

compus din 8474,39 m.p. teren în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL și SC C. SA.

Prin sentința civilă nr. 38/ CA din

2 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.G.C. și R.R. și a constatat

nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004

încheiat între A.D.S. și SC S.A. SRL.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut următoarele:

La data de 3 septembrie 2000, prin

notificarea înregistrată sub nr. 142, reclamanții R.R. și A.G.C., succesori ai

autorilor G.E. și A.S. au solicitat să fie restituit, conform dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, iazul în suprafață de 36 ha cu teren arabil aferent de 1,6 ha și un canton piscicol situat în localitatea Boțești, județul Vaslui.

La data de 7 aprilie 2004 prin

contractul nr. 71, A.D.S. în calitate de concendent a transmis dreptul și

obligația de exploatare în favoarea concesionarului SC S.A. SRL a terenului în

suprafață de 81,6 ha din care 77,38 ha teren sub luciu de apă, 1,07 ha teren arabil și 3,2 ha pășune aflate pe raza localității Botești, județul Vaslui în cuprinsul

cărora se regăsește și imobilul solicitat de reclamant din prezentul dosar.

Ulterior, SC S.A. SRL Vaslui s-a

divizat, conform proiectului de diviziune, a actului adițional și a adresei nr.

12164/2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vaslui în SC S.A. SRL Vaslui

și SC A. SRL Botești.

Bunul imobil solicitat de reclamant

în baza Legii nr. 10/2001 și care a format obiectul notificării nr. 142 din 3

septembrie 2009 urmare divizării susmenționate a intrat în patrimoniul SC A. SRL.

A mai reținut instanța de fond că

reclamanții au formulat notificare anterior încheierii contractului de

concesiune în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât au fost încălcate

dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora

„subsancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor

administrative și după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este

interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune (…) grevarea sub

orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții, notificate

potrivit prevederilor prezentei legi”.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâta A.D.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

pentru următoarele motive:

Sentința criticată a fost pronunțată

fără a lua în considerare starea de fapt, probatoriul administrat în cauză și

legislația în vigoare.

S-a mai arătat că față de petitul

acțiunii prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de concesiune nr. 71/2004 încheiat între A.D.S. și SC S.A. SRL

Vaslui, reclamanții nu au precizat care este dreptul încălcat de recurentă,

nefiind arătate temerile de fapt și de drept ale cererii de chemare în

judecată.

Reclamanții nu au invocat nici un

motiv de nulitate absolută pentru nici o notificare nu a fost trimisă A.D.S.

În drept cererea de recurs se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte, asupra cererii de recurs

de față constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C.

proc. civ.

Astfel, se reține că sentința civilă

atacată nu respectă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.,

adică nu face referire la obiectul cererii reclamanților, susținerile acestora,

temeiul de drept, dovezile administrate, motivele de fapt și de drept care au

format  convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

Procedând în acest fel, instanța de

fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, practic sentința civilă

este compusă dintr-o înșiruire de concluzii și dispozitive ale unor alte sentințe

judecătorești fără a exista coerența și rigoarea prevăzută de art. 261 C. proc.

civ.

În consecință, față de cele arătate mai

sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.D.S. pentru

A.N.P.A. împotriva sentinței nr. 38/ CA din 2 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2010.