ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3647 din 13 noiembrie 2007, Judecătoria Vaslui a respins excepția lipsei calității procesuale a C.N.A.F.P. București, a respins excepția lipsei calității procesuale a SC S.A. SRL Vaslui. A admis acțiunea reclamanților A.G.C. în contradictoriu cu SC C. SA, SC A. SRL și SC S.A. SRL și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15 august 2005 a B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M., situat în extravilanul comunei Botești, sat Mantu, județul Vaslui, compus din suprafața de 8474,39 m.p. teren – suprafața reală (8740 m.p.) teren din actul de proprietate.

A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității încheierii de C.F. din 19 august 2005 a B.C.F. Vaslui și a extrasului de C.F. A admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui cu privire la soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004. A declinat competența de soluționare a cererii formulată de A.G.C., R.R. în contradictoriu cu A.D.S., C.N.A.F.P. București, SC A. SRL având ca obiect constatarea nulității contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 în favoarea Curții de Apel Iași. A respins cererile pârâților SC A. SRL, SC C. SA și SC S.A. SRL Vaslui de acordare a cheltuielilor de judecată.

Drept urmare, capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect constatarea nulității contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași sub nr. 992/45/2008. Sentința civilă nr. 3647 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui a rămas irevocabilă, sub aspectul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15 august 2005 la B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M. situat în intravilanul comunei Boțești, județul Vaslui compus din 8474,39 m.p. teren în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL și SC C. SA. Prin sentința civilă nr. 38/ CA din 2 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.G.C.

și R.R. și a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 încheiat între A.D.S. și SC S.A. SRL. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut următoarele: La data de 3 septembrie 2000, prin notificarea înregistrată sub nr. 142, reclamanții R.R. și A.G.C., succesori ai autorilor G.E. și A.S. au solicitat să fie restituit, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iazul în suprafață de 36 ha cu teren arabil aferent de 1,6 ha și un canton piscicol situat în localitatea Boțești, județul Vaslui. La data de 7 aprilie 2004 prin contractul nr. 71, A.D.S. în calitate de concendent a transmis dreptul și obligația de exploatare în favoarea concesionarului SC S.A.

SRL a terenului în suprafață de 81,6 ha din care 77,38 ha teren sub luciu de apă, 1,07 ha teren arabil și 3,2 ha pășune aflate pe raza localității Botești, județul Vaslui în cuprinsul cărora se regăsește și imobilul solicitat de reclamant din prezentul dosar. Ulterior, SC S.A. SRL Vaslui s-a divizat, conform proiectului de diviziune, a actului adițional și a adresei nr. 12164/2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vaslui în SC S.A. SRL Vaslui și SC A. SRL Botești. Bunul imobil solicitat de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 și care a format obiectul notificării nr. 142 din 3 septembrie 2009 urmare divizării susmenționate a intrat în patrimoniul SC A. SRL.

A mai reținut instanța de fond că reclamanții au formulat notificare anterior încheierii contractului de concesiune în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât au fost încălcate dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „subsancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune (…) grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții, notificate potrivit prevederilor prezentei legi”. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.D.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive: Sentința criticată a fost pronunțată fără a lua în considerare starea de fapt, probatoriul administrat în cauză și legislația în vigoare.

S-a mai arătat că față de petitul acțiunii prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71/2004 încheiat între A.D.S. și SC S.A. SRL Vaslui, reclamanții nu au precizat care este dreptul încălcat de recurentă, nefiind arătate temerile de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată. Reclamanții nu au invocat nici un motiv de nulitate absolută pentru nici o notificare nu a fost trimisă A.D.S. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte, asupra cererii de recurs de față constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, se reține că sentința civilă atacată nu respectă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc.

civ., adică nu face referire la obiectul cererii reclamanților, susținerile acestora, temeiul de drept, dovezile administrate, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Procedând în acest fel, instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, practic sentința civilă este compusă dintr-o înșiruire de concluzii și dispozitive ale unor alte sentințe judecătorești fără a exista coerența și rigoarea prevăzută de art. 261 C. proc. civ. În consecință, față de cele arătate mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.D.S. pentru A.N.P.A. împotriva sentinței nr. 38/ CA din 2 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.