ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 730/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2004 reclamanta SC M.A. SA Vaslui a chemat în judecată pe pârâții A.D.S. București și SC C.C. SRL cu sediul în Vaslui și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea contractului de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2002 încheiat între SC M. SRL Vaslui și SC M.A SA fiind lovit de nulitate absolută: anularea contractului de concesiune atribuire directă din 4 decembrie 2003 încheiat între A.D.S. în calitate de concedent și SC M.A. SRL Vaslui în calitate de concesionar și a actelor subsecvente (convenția din 4 decembrie 2003); anularea parțială a procesului verbal de predare primire din 19 decembrie 2002 încheiat între SC C.C.

SRL Vaslui și SC M. SRL Vaslui în sensul radierii din acest act a pozițiilor 14, 16, 17-24; anularea procesului verbal de punere în posesie din 14 ianuarie 2004 a SC M.A. SA Vaslui asupra celor 53-54 ha livadă încheiat în executarea contractului de concesiune din 2003. Tribunalul Vaslui, secția civilă- prin sentința nr. 1298 din 12 noiembrie 2007 a respins acțiunea reclamantei. Apelul declarat de aceasta împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 6 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că deși reclamanta a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 14 noiembrie 2003 aceasta nu a făcut nicio dovadă că la data încheierii actului părțile aveau cunoștință de faptul că bunul ce a făcut obiectul tranzacției este proprietatea altei persoane.

Chiar dacă M.F., asociatul unic al SC M. SRL Vaslui a vândut pentru societate plantația către M.A. SA Vaslui, nu se poate concluziona că actul s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului și pe riscul cumpărătorului și astfel ar fi lovit de nulitate absolută. Referitor la contractul de concesiune atribuire directă din 4 decembrie 2003 dintre A.D.S. București și SC M.A. SA Vaslui ca și convenția din aceeași dată, s-a stabilit că au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la concesiune. Împotriva acestei decizii reclamanta, SC M. SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea ambelor hotărâri iar pe fond admiterea acțiunii și desființarea contractului.

S-a susținut că la dosar există probe certe din care rezultă faptul că acest contract a fost încheiat prin fraudă la lege și cu nesocotirea dreptului de proprietate al adevăratului proprietar al plantației SC M. SRL. Contractul este lovit de nulitate întrucât nu s-a dovedit că intimata SC M. SRL a avut în proprietate plantația pe care a vândut-o prin contractul din 14 noiembrie 2003. La dosar existau acte din care rezultă că reprezentantul vânzătorului Manea Florin era asociat majoritar la societatea cumpărătoare SC M.A. SA și deci ne aflăm în prezența unui act întocmit în fals și cu fraudarea dispozițiilor imperative ale legii. Prin întâmpinare, intimatele SC M. SRL Vaslui și SC M.A. SA au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta nu a dovedit că actul a fost încheiat prin fraudarea legii, și în favoarea lor operează prezumția bunei credințe care nu a fost răsturnată, iar dreptul dobânditorului de bună credință este protejat de lege.

Recursul reclamantei nu este fondat. Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2003 prin fraudă la lege și cu încălcarea dreptului de proprietate al acesteia nu pot fi reținute întrucât aceasta în calitate de reclamantă nu a administrat probe din care să rezulte că la data încheierii actului intimatele cunoșteau faptul că lucrul (plantația) ce a făcut obiectul contractului nu este proprietatea vânzătorului. Trebuie precizat că doar vânzarea lucrurlui altuia în cunoștință de cauză reprezintă o operațiune speculativă, are o cauză ilicită și este nulă absolut în baza dispozițiilor art. 984 C. civ.

Cum în speță nu s-au făcut dovezi în sensul dispozițiilor legale menționate, în mod judicios instanța de apel a reținut că actul încheiat între părți nu este lovit de nulitate absolută. Pe de altă parte, în favoarea intimatelor operează principiul ocrotirii bunei credințe, care este prezumată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și care nu a fost răsturnată de către recurentă prin probele administrate în cauză. În mod judicios instanța de apel a reținut că nu constituie un motiv de nulitate absolută a contractului faptul că asociatul unic al intimatei SC M. SRL Vaslui Manea Florin a vândut pentru societate plantația către intimata SC M.A. SA Vaslui al cărui acționar era, cât timp nu s-a demonstrat prin probe că actul s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului sau că acesta este fals așa cum recurenta a susținut.

În contextul celor reținute instanța de apel a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecății, așa încât nu subzistă motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Pentru aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 alin (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Muntenii de Jos împotriva Deciziei nr. 6 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.