ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 904/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brăila la data de 3 septembrie 2002 reclamanta SC A.B.

SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții N.Ș.D., D.C. și D.G.

constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din data de 9 iunie 2000 de notarul public V.C. cu

repunerea părților în situația anterioară.

Potrivit reclamantei prin contractul a

cărui nulitate se solicită a se constata au fost vândute de pârâtul N.Ș.D.

un număr de 363 acțiuni echivalentul a 16.300 mp teren arabil aflat

în administrarea societății în condițiile în care la momentul

încheierii actului acțiunile nu se mai găseau în capitalul social

urmare diminuării acestuia prin hotărârea A.G.A. din data de 28 mai

1999.

Prin sentința civilă nr. 8815 din 6

noiembrie 2002 Judecătoria Brăila își declină

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Brăila constatând natura comercială a litigiului de competența

tribunalului ca primă instanță potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

Tribunalul Brăila, la rândul său,

prin sentința comercială nr. 223 din 12 februarie 2003 își

declină competența în favoarea Tribunalului Vaslui apreciind că

din punct de vedere teritorial față de dispozițiile art. 13 C.

proc. civ. competența aparține acestei instanțe.

Tribunalul Vaslui, astfel investit, prin

sentința civilă nr. 28 pronunțată la data de 12 ianuarie

2004 a admis acțiunea reclamantei a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții N.Ș.D.și

D.G la data de  9 iunie 2000 și a dispus repunerea părților în

situația anterioară.

Cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului

D.C. a fost respinsă pentru lipsa calității procesual pasive a

acestei părți.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut din materialul probator administrat că la data încheierii

actului acțiunile ce au făcut obiectul vânzării nu existau,

pârâtul vânzător N.Ș.D. pierzându-se calitatea de acționar

urmare diminuării capitalului social al societății cu suma de

8.106.654.000 lei reprezentând valoarea terenului agricol pentru care

societatea nu deținea titlu de proprietate respectiv echivalentul a 2.126

ha teren agricol proprietatea locatarilor și 786 ha teren proprietatea

acționarilor.

În acest sens tribunalul constată

că hotărârea A.G.A. de diminuare a capitalului social din data de 28

mai 1999 a fost înscrisă în Registrul Comerțului la data de 6 august

1999, pârâtul N.Ș.D.fiind pus în posesie cu suprafața de 16.300 mp

teren arabil.

În raport de cele constatate tribunalul apreciază

că obiectul vânzării era imposibil sub aspectul inexistenței

sale, iar cauza contractului ilicită, deoarece cumpărătoarea a

urmărit să obțină proprietatea asupra terenului în

condițiile în care nu făcea parte din categoria persoanelor

îndreptățite la reconstituire în temeiul legii fondului judiciar.

Prin decizia nr. 44 din data de 15 martie

2005 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâții D.C. și D.G împotriva sentinței

fondului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia comercială nr. 2673 din data de 28 septembrie

2006 a admis recursul declarat de pârâții D.C. și D.G împotriva

deciziei nr. 44 pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel în vederea stabilirii cadrului procesual pasiv urmare

decesului pârâtului N.Ș.D. în cursul procesului.

În rejudecare au fost citați

moștenitorii pârâtului decedat N.Ș.D. respectiv doamnele N.A.M.

și N.G.D., iar la data de 19 martie 2007 s-a dispus suspendarea judecății

apelului în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. apreciindu-se

că dosarul penal nr. 2388/189/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Pogoanele

în care pârâtul D.C. are calitatea de inculpat are o înrâurire asupra soluționării

prezentei cauze civile.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 2 februarie

2009 la cererea apelanților pârâți urmare soluționării

definitive a dosarului penal prin decizia nr. 46 din 6 martie 2008

pronunțat de Tribunalul Buzău, secția penală.

Prin decizia nr. 24 din data de 30 martie

2009 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins ca

nefundat apelul declarat de pârâții D.C. și D.G împotriva

sentinței nr. 28/2004 a Tribunalului Vaslui.

Examinând motivele de apel, instanța,

reține, în esență, că excepția lipsei de interes a

reclamantei invocate de pârâți este nefondată, întrucât interesul

reclamantei este justificat de apartenența celor 363 acțiuni ce au

făcut obiectul vânzării.

Totodată instanța de control

judiciar confirmă dezlegarea dată pe fondul litigiului de prima

instanță apreciind că prin vânzarea unor acțiuni ce nu mai

existau legal s-a urmărit un scop ilicit respectiv obținerea

dreptului de proprietate asupra terenului agricol.

Împotriva acestei decizii, pârâții D.C.

și D.G au declarat recurs la data de 25 mai 2009, în termen legal,

solicitând modificarea deciziei și sentinței pronunțate, în

cauză în sensul respingerii acțiunii introductive formulată de

reclamantă.

Recurenții și-au întemeiat recursul

pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. în dezvoltarea cărora au susținut următoarele:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se sprijină în condițiile în care deși instanța respinge apelul

nu motivează soluția pe aspectul excepțiilor invocate – respectiv

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului D.C.

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui și

excepția lipsei de interes a reclamantei.

- excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâtului D.C. este rezultatul încălcării dispozițiilor

art. 30 C. fam. potrivit cărora bunurile dobândite de oricare din

soți în timpul căsătoriei un caracter de bun comun și prin

urmare calitatea de pârât a soțului în procesul privind desființarea vânzării

bunului este pe deplin justificată;

- excepția lipsei de interes a fost greșit

respinsă deoarece la momentul încheierii contractului, vânzătorul

deținea în proprietate cele 363 acțiuni dobândite în condițiile

Legii nr. 18/1991, iar reclamanta nu mai avea nici un drept asupra celor 363

acțiuni care au fost scoase din capitalul său social;

-hotărârea instanței este

greșită, urmare a confuziei grave cu privire la momentul la care

societatea și-a diminuat capitalul social respectiv 6 august 1999, data în

raport de care, acțiunile ce au făcut obiectul vânzării nu mai

aparțineau;

-instanța nu a dat eficiență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâții D.C. și D.G împotriva deciziei nr. 24 din 30 martie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 martie 2010.