ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 408/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 752 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA cu sediul în Bacău în contradictoriu cu pârâtele SC P. SRL MUNTENII DE SUS și SC T.I. SRL VASLUI ambele cu sediul în Județul Vaslui; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC P. SRL în calitate de vânzătoare și SC T.I. SRL VASLUI în calitate de cumpărătoare, autentificat de Biroul Notarului Public S.M. sub nr. 718 din 22 februarie 2002 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 21 din 20 februarie 2006, a admis apelurile formulate de reclamanta și pârâta împotriva hotărârii instanței de fond pe care a anulat-o și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui, judecător sindic pentru rejudecarea cauzei. S-a reținut în considerentele deciziei că excepția privind necompetența materială a primei instanțe, Tribunalul Vaslui, secția comercială, este întemeiată. Că acțiunea exercitată de lichidatorul judiciar al reclamantei privind constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare trebuia să fie soluționată de un judecător sindic al Tribunalului Vaslui conform competenței stabilite de art. 6 și 60 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA Bacău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea acesteia cu trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond a apelului. A susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că litigiul trebuia să fie soluționat de un judecător sindic întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 60 din Legea nr. 64/1995 care se referă la acțiunea lichidatorului judiciar pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii. Contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a fost constatată de Tribunalul Vaslui nu a fost încheiat de debitor, ci de SC P. SRL și SC T.I.

SRL, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței potrivit dreptului comun și nu conform Legii nr. 64/1995. S-a invocat că în raport de dispozițiile art. 176 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 87 C. proc. civ., apelul formulat de administratorul statutar nu poate fi calificat ca fiind introdus, în numele societății falite, deoarece aceasta este reprezentată doar de lichidatorul judiciar, iar administratorul statutar nu are calitate procesuală în prezentul litigiu. A precizat recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că cererea s-a formulat în numele societății falite deoarece G.C. administratorul statutar al societății SC G.M. SRL Vaslui nu a avut calitate procesuală la instanța de fond.

Prin întâmpinare intimata SC T.I. SRL cu sediul în Vaslui a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect instanța de apel a admis cererea formulată de SC G.M. SRL prin administratorul său care a acționat împotriva lichidatorului și i-a contestat calitatea de reprezentant al societății în litigiul de față. Recursul este fondat. Acțiunea înregistrată la 1 noiembrie 2004 la Tribunalul Vaslui a fost formulată de SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA Bacău, întrucât prin sentința nr. 125 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui s-a dispus începerea procedurii de faliment a debitoarei SC G.M. SRL. Ulterior, pe parcursul soluționării litigiului s-a închis procedura de lichidare judiciară, astfel cum rezultă din decizia nr. 689 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Așa fiind, lichidatorul judiciar al SC G.M. SRL VASLUI, respectiv SC C.E. SA Bacău nu mai avea calitatea să declare recurs împotriva deciziei instanței de apel. De menționat că cererea de apel împotriva sentinței instanței de fond, a fost corect formulată de SC G.M. SRL VASLUI și SC P. SRL prin administrator conform dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 31/1990. Decizia instanței de apel prin care s-a anulat sentința Tribunalului Vaslui (ca instanță de drept comun) și s-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Vaslui, judecător sindic pentru rejudecarea cauzei este nelegală, cât timp la data pronunțării acesteia, era închisă procedura de lichidare judiciară împotriva debitoarei SC G.M. SRL, așa cum rezultă din hotărârea Curții de Apel Iași.

Față de considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamanta, să se caseze decizia instanței de apel și să se trimită cauza la aceeași instanță pentru soluționarea în fond a apelului. Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte apărări invocate de recurentă, cum ar fi cea privind achitarea debitului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G.M. SRL VASLUI, împotriva deciziei nr. 21 din 20 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.