ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2533/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 martie 2008,

petentul B.M. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1860 din

17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

solicitând ca în contradictoriu cu SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC

E.I. SRL Huși să se desființeze decizia atacată și menținerea ca temeinică și

legală a deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, secția

comercială.

Contestatorul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. constând în săvârșirea

unei greșeli materiale cât și omiterea cercetării umor motive de modificare,

constând în:

- trunchierea

hotărârii irevocabile pronunțată prin Decizia civilă nr. 182/R din 2 martie

2001 a Tribunalului Vaslui care „a admis în parte acțiunea civilă formulată de

reclamantul

B.M.

împotriva pârâtei SC H. SA Vaslui și a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 14.133.009 lei reprezentând drepturi salariale pentru

perioada noiembrie 1998 - iulie 1999. A obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă”.

- omiterea cercetării

vreunui motiv de modificare, casare respectiv, în cuprinsul deciziei atacate nu

există nicio referire la susținerile contestatorului și nu există nicio dovadă

a acestuia că a depus întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei în care a

invocat în sprijinul apărării sale trei excepții: de necompetență, de

autoritate de lucru judecat și a prescripției extinctive.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că:

Prin sentința civilă nr.

130 din 25 februarie 2005, Tribunalul Vaslui a admis excepția puterii lucrului

judecat pentru capătul 1 din cerere referitor la constatarea nulității absolute

a carnetului C.E.C., în cauză reținând că prin sentința civilă nr. 728 din 7

mai 2004 Tribunalul Vaslui a respins acțiunea aceleiași reclamante privind

nulitatea absolută a aceluiași carnet emis de C.E.C., soluția fiind menținută

prin Decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 de către Curtea de Apel Iași,

secția comercială și de contencios administrativ, și devenită irevocabilă prin

neexercitarea recursului.

Prin aceeași sentință

civilă nr. 130 din 25 februarie 2005 Tribunalul Vaslui a respins excepția

puterii de lucrului judecat privind capătul doi din cererea reclamantei prin

care aceasta a cerut obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a

sumei de 42.843.000 lei, a respins excepția litispendenței invocată de pârât, a

admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de același pârât

privind capătul doi din cererea reclamantei de restituire ca plată nedatorată a

sumei de 42.843.000 lei și pe cale de consecință a respins ca prescrisă

acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtului la restituirea ca plată

nedatorată a sumei menționate.

Apelul reclamantei a

fost respins de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 75 din

27 iunie 2005 care a reținut că termenul de prescripție s-a împlinit și a

început să curgă de la data depunerii sumelor la C.E.C. așa cum a stabilit

instanța de fond și nu de la 26 septembrie 2001 când prin Decizia civilă nr. 848/A

din 26 septembrie 2001 s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 7483 din

18 decembrie 2000 a Judecătoriei Vaslui și s-a modificat sentința în sensul

reducerii validării popririi de la 45.886.514 lei la 14.663.000 lei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1860 din 17 mai 2007 a

admis recursul declarat de reclamanta

SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC

E.I. SRL huși împotriva Deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel

Iași, secția comercială, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul

aceleiași părți formulat împotriva sentinței civile nr. 130 din 25 februarie

2005 a Tribunalului Vaslui pe care o desființează și trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Vaslui.

Pentru a pronunța

această deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

reținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de lege

când a apreciat că instanța de fond a constatat corect că acțiunea reclamantei

fusese introdusă după împlinirea termenului de prescripție și a respins

acțiunea reclamantei - recurente ca prescrisă.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul B.M.

Contestația în

anulare este tardiv formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 319 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se duc

la îndeplinire pe cale de executare silită cum este și cazul hotărârii ce formează

obiectul prezentei cauze - contestația în anulare poate fi introdusă în termen

de 15 zile de la data la care s-a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai

târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Din economia textului

de lege rezultă că acesta reglementează un termen dublu și anume unul subiectiv

de 15 zile, calculat de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre

și un termen obiectiv de un an, socotit de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii ce se atacă, aceasta fiind, un termen limită, înăuntrul căruia partea

interesată trebuie să cunoască hotărârea și să exercite calea de atac a

contestației în anulare. În cauza de față contestatorul în mod cert avea

cunoștință de conținutul deciziei atacate la data de 22 august 2007 când a

promovat cerere de revizuire împotriva aceleiași decizii.

Având în vedere cele

arătate rezultă că prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de

21 martie 2008 cu mult peste termenul de 15 zile și, în consecință, urmează ca

Înalta Curte să constate că aceasta a fost tardiv promovată, motiv pentru care

o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul

B.M. împotriva Deciziei nr. 1860 din 17 mai

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca tardiv

formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.