ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4720/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC G. SA Huși, județul Vaslui, a formulat contestație la executare împotriva ordinului din 20 ianuarie 2004 emis de A.V.A.B. și a solicitat anularea poziției pe care contestatoarea o ocupă în anexa la acest ordin, cu suma de 577.577.963 lei, deoarece este scutită de plata sumei respective, conform O.U.G. nr. 40/2002. În motivarea contestației a susținut că i-au fost eșalonate la plată datoriile înregistrate către C.N.A.S., potrivit O.U.G. nr. 40/2002 și cu toate că și-a îndeplinit obligațiile, iar prin adresa din 24 februarie 2003 C.J.A.S. Vaslui a confirmat stingerea debitului, A.V.A.B., care a preluat creanța, prin ordinul contestat a dispus blocarea contului la B.C.R., agenția Huși.

A.V.A.B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și totodată a invocat excepția privind necompetența materială și teritorială a Judecătoriei Huși excepția privind nedepunerea cauțiunii și excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, toate întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 409/2001. Prin sentința civilă nr. 385 din 28 aprilie 2004, Judecătoria Huși a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, potrivit cărora litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică internă, în care A.V.A.B.

este parte, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 139 din 2 noiembrie 2004 a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 și a respins contestația ca inadmisibilă reținând că, debitoarea nu a comunicat intimatei anterior formulării contestației, copie de pe aceasta, de pe înscrisuri și de pe interogatoriu. Nemulțumită de decizia pronunțată contestatoarea a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate atât cu privire la excepția invocată și admisă cât și în legătură cu fondul cauzei. Susține că în mod greșit a fost admisă excepția, deoarece din interpretarea textului de lege rezultă că sancțiunea necomunicării cererii către intimată, înainte de depunerea acesteia în instanță nu este respingerea ca inadmisibilă ci neprimirea cererii respective.

Întrucât cererea a fost depusă inițial la Judecătoria Huși la data de 29 ianuarie 2004 și a fost comunicată în aceeași zi pârâtei, pârâta a luat cunoștință la scurt timp de pretențiile reclamantei deci cu 9 luni înainte de soluționare de către instanța competentă. Mai susține contestatoarea ca obligație prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi asimilată unei adevărate proceduri prealabile cum este procedura prealabilă prevăzută de C. muncii., sau cea din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, cel mult poate fi asemănată cu procedura prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, care prevede că taxele de timbru se plătesc anticipat în cazul neîndeplinirii obligației, instanța putând pronunța o hotărâre de anulare a cererii și nicidecum de respingere a cererii ca inadmisibilă.

Cât privește fondul cauzei, recurenta susține că a achitat ratele scadente cât și obligațiile curente către C.J.A.S. Vaslui și drept urmare beneficiind de dispozițiile Legii nr. 507/2004, pentru aprobarea O.G. nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, contestația este întemeiată și trebuie admisă. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în instanță Judecătorul nu va putea primi cererea fără dovada îndeplinirii obligației de comunicare.

Lipsa acestei proceduri prealabile nu poate atrage aplicarea sancțiunii inadmisibilității cererii, pentru că din textul de lege susmenționat rezultă că parcurgerea procedurii respective este de fapt o obligație administrativă, textul nefiind imperativ, iar potrivit art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, nu se aplică cererilor formulate în timpul judecății, ca în cazul de față. Având în vedere și faptul că acțiunea a fost introdusă inițial la Judecătoria Huși, iar ulterior, după 3 luni cauza a fost declinată la Curtea de Apel București, timp în care, intimata A.V.A.B., în prezent A.V.A.S., a luat cunoștință de conținutul contestației și înscrisurile anexate, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond, de respingere a cererii ca inadmisibilă este greșită și drept urmare va admite recursul, va casa sentința și va soluționa cauza pe fond conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 409/2001, privind valorificarea unor active bancare.

Din actele depuse la dosar rezultă că SC G. SA Huși a achitat toate sumele datorate C.N.A.S., situație confirmată de C.J.A.S. Vaslui, cu adresa din 24 februarie 2003 și prin nota de constatare cu același număr (dosarul instanței de fond). În aceste condiții, contestatoarea a beneficiat de scutire la plata majorărilor și penalităților de întârziere, conform O.U.G. nr. 40/2002, în sumă de 577.577.963 lei și în mod greșit a fost trecută în ordinul emis de către A.V.A.B. cu debite. Totodată recurenta a făcut dovada că a achitat și garanția de 62.800.000 lei depusă pentru convențiile încheiate cu C.J.A.S. Vaslui, la data de 5 august 2002 (dosar nr. 295/2004 al Judecătoriei Huși). Față de cele ce preced, Înalta Curte reținând, că, contestatoarea a achitat în întregime suma datorată intimatei va admite contestația, va anula ordinul din 20 ianuarie 2004 emis de A.V.A.B.

cu privire la poziția din anexa la acest ordin și va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 684.509.732 lei, reprezentând penalități și majorări de întârziere dar și a sumei de 62.800.000 lei achitată cu titlu de garanție. Cât privește suma de 115.515.593 lei, achitată de contestatoare cu titlu de cauțiune, conform ordinului de plată din 20 noiembrie 2003, emis de B.N.R. Vaslui, aceasta are posibilitatea să se adreseze instanței de fond, la care a fost depus ordinul de plată în original.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de debitoarea SC G. SA Huși, împotriva sentinței nr. 139 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează sentința, admite contestația la executare formulată de SC G. SA Huși, anulează ordinul din 20 ianuarie 2004 al A.V.A.S. București cu privire la poziția din anexa la acest ordin. Dispune restituirea către contestatoarea SC G. SA Huși a sumei de 684.509.732 lei, reprezentând penalități și majorări de întârziere către F.N.U.S., precum și a sumei de 62.800.000 lei consemnată ca și garanție pentru convențiile încheiate cu C.J.A.S. Vaslui. Obligă intimata A.V.A.S. la 85.500 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 octombrie 2005.