ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 ianuarie 2005 reclamanta S.M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC E.L. SRL, G.G. și G.E. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002. Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința civilă nr. 619 din 24 noiembrie 2005, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată și a obligat-o la 2.000.000 lei Rol cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 68 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis excepția privind inadmisibilitatea acțiunii și a respins apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în considerentele deciziei că a existat demarată o procedură specială de lichidare a SC Ș.M. S.N.C. Iași fiind desemnat lichidator SC E.L. SRL IAȘI și reclamanta a formulat opoziție împotriva formelor de lichidare care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1662/2002 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 674/2003 a Curții de Apel Iași. Recurenta nu putea formula la data de 14 octombrie 2002 acțiunea de drept comun privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare perfectat de lichidator în cadrul procedurii de lichidare a SC Ș.M. S.N.C. Iași ce formează obiectul litigiului dedus judecății. Împotriva acestei decizii reclamanta S.M.

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea cu trimitere la Tribunalul Iași spre rejudecare. A susținut recurenta că pentru prima dată la instanța de recurs s-a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a acțiunii care nu a fost soluționată în contradictoriu cu toate părțile așa încât cauza trebuie să fie trimisă la instanța de fond pentru a se verifica paralelismul între opoziția la vânzare și acțiunea în constatarea nulității vânzării. Că pentru soluționarea acestei excepții erau necesare în ceea ce o privește pe reclamantă apărări pentru soluționarea corectă a litigiului. S-a invocat că principiul reținut de instanță „electa una via non datur recursus” se aplică numai într-o cauză penală, iar în materie comercială se poate examina numai excepția prevăzută de art. 1201 cod civil, așa încât se impune o casare cu trimitere la Tribunalul Iași.

Recursul nu este fondat. Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002 prin care SC E.L. SRL a vândut numiților G.G. și G.E. spațiul comercial situat în Iași. Dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale în vigoare la data încheierii contractului prevedeau că asociatul nemulțumit poate face opoziție în condițiile art. 62 în termen de 15 zile de la notificarea bilanțului contabil de lichidare și a proiectului de repartize, iar în alin. (3) se arată că pentru soluționarea opoziției, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale repartizării, față de care lichidatorii pot rămâne străini.

Reclamanta S.M. în raport de dispozițiile legale, a formulat opoziție împotriva formelor de lichidare efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL. Prin sentința civilă nr. 1662 din decembrie noiembrie 2002 a Tribunalului Iași s-a respins opoziția, hotărâre rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 674 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Iași. S-a reținut în considerentele deciziei că au fost respectate prevederile art. 249 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind vânzarea la licitație publică, deoarece O.U.G. nr. 88/1997 nu interzice vânzarea bunurilor societății ca active, iar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 fondul de comerț al debitorului poate fi vândut în totalitate sau parțial încât vânzarea în bloc este corectă.

Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanta nu putea formula, paralel cu opoziția ce i-a fost respinsă acțiunea de drept comun privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului dedus judecății. Sub acest aspect afirmația recurentei că instanța în mod greșit a invocat principiul „electa una via non datur recursus”, care se aplică numai într-o cauză penală, va fi înlăturată față de împrejurarea că opoziția formulată de reclamantă împotriva formelor de lichidare efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă. Critica recurentei în sensul că instanța de apel a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a acțiunii care nu a fost dezbătută la instanța de fond, nu are temei legal.

Astfel, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. În lumina acestor dispoziții legale și față de efectul devolutiv al apelului în mod corect instanța de apel a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins în acest sens cererea reclamantei. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.M. împotriva deciziei nr. 68 din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2006.