ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 24 ianuarie 2005 reclamanta S.M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC
E.L. SRL, G.G. și G.E. să se constate nulitatea absolută a contractului de
vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002.
Tribunalul Iași, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 619 din 24 noiembrie 2005, a respins acțiunea
reclamantei ca nefondată și a obligat-o la 2.000.000 lei Rol cheltuieli de
judecată.
Prin decizia nr. 68 din 26
iunie 2006, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis excepția privind inadmisibilitatea
acțiunii și a respins apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței
instanței de fond.
S-a reținut în
considerentele deciziei că a existat demarată o procedură specială de lichidare
a SC Ș.M. S.N.C. Iași fiind desemnat lichidator SC E.L. SRL IAȘI și reclamanta
a formulat opoziție împotriva formelor de lichidare care a fost respinsă prin
sentința civilă nr. 1662/2002 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin
decizia civilă nr. 674/2003 a Curții de Apel Iași.
Recurenta nu putea formula la
data de 14 octombrie 2002 acțiunea de drept comun privind constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare perfectat de lichidator în cadrul
procedurii de lichidare a SC Ș.M. S.N.C. Iași ce formează obiectul litigiului
dedus judecății.
Împotriva acestei decizii
reclamanta S.M. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a
solicitat casarea cu trimitere la Tribunalul Iași spre rejudecare.
A susținut recurenta că
pentru prima dată la instanța de recurs s-a pus în discuție excepția de inadmisibilitate
a acțiunii care nu a fost soluționată în contradictoriu cu toate părțile așa
încât cauza trebuie să fie trimisă la instanța de fond pentru a se verifica
paralelismul între opoziția la vânzare și acțiunea în constatarea nulității
vânzării.
Că pentru soluționarea
acestei excepții erau necesare în ceea ce o privește pe reclamantă apărări pentru
soluționarea corectă a litigiului.
S-a invocat că principiul reținut
de instanță „electa una via non datur recursus” se aplică numai într-o cauză
penală, iar în materie comercială se poate examina numai excepția prevăzută de art.
1201 cod civil, așa încât se impune o casare cu trimitere la Tribunalul Iași.
Recursul nu este fondat.
Obiectul litigiului dedus
judecății îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002 prin care SC E.L. SRL
a vândut numiților G.G. și G.E. spațiul comercial situat în Iași.
Dispozițiile art. 257 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale în vigoare la data
încheierii contractului prevedeau că asociatul nemulțumit poate face opoziție în
condițiile art. 62 în termen de 15 zile de la notificarea bilanțului contabil
de lichidare și a proiectului de repartize, iar în alin. (3) se arată că pentru
soluționarea opoziției, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de
acelea ale repartizării, față de care lichidatorii pot rămâne străini.
Reclamanta S.M. în raport de
dispozițiile legale, a formulat opoziție împotriva formelor de lichidare
efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL.
Prin sentința civilă nr. 1662
din decembrie noiembrie 2002 a Tribunalului Iași s-a respins opoziția, hotărâre
rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 674 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel
Iași.
S-a reținut în considerentele
deciziei că au fost respectate prevederile art. 249 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 31/1990 privind vânzarea la licitație publică, deoarece O.U.G. nr. 88/1997
nu interzice vânzarea bunurilor societății ca active, iar în cadrul procedurii
prevăzute de Legea nr. 64/1995 fondul de comerț al debitorului poate fi vândut
în totalitate sau parțial încât vânzarea în bloc este corectă.
Așa fiind, în mod corect instanța
de apel a reținut că reclamanta nu putea formula, paralel cu opoziția ce i-a
fost respinsă acțiunea de drept comun privind nulitatea contractului de
vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului dedus judecății.
Sub acest aspect afirmația
recurentei că instanța în mod greșit a invocat principiul „electa una via non
datur recursus”, care se aplică numai într-o cauză penală, va fi înlăturată
față de împrejurarea că opoziția formulată de reclamantă împotriva formelor de
lichidare efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL a fost respinsă prin hotărâre
rămasă irevocabilă.
Critica recurentei în sensul
că instanța de apel a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a acțiunii
care nu a fost dezbătută la instanța de fond, nu are temei legal.
Astfel, potrivit art. 294 alin.
(1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau
obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Excepțiile de procedură și
alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
În lumina acestor dispoziții
legale și față de efectul devolutiv al apelului în mod corect instanța de apel a
pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins
în acest sens cererea reclamantei.
Pentru considerentele
reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă,
ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de S.M. împotriva deciziei nr. 68 din 26 iunie 2006 a Curții
de Apel Iași, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 decembrie 2006.