ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2010

Asupra contestației

la executare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței, petenta SC V.C.

SA a formulat contestație la executare împotriva Ordinului emis de A.D.S.

București sub nr. 6231/08.2007, prin care a fost înființată poprirea asupra

sumei de 64.023,94 lei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună: anularea ordinului de înființare a popririi - în ceea

ce o privește -, anularea executării înseși, obligarea intimatei la resituirea

sumei de 64.023,94 lei, obligarea aceleiași intimate la despăgubiri, constând

în dobânda aferentă sumei menționate de la data de23 octombrie 2007 și până la

restituirea sumei, obligarea la restituirea sumelor ridicate din cont și la

plata cheltuielilor de judecată.

Motivând contestația, petenta arată că

prin ordinul arătat, intimata a procedat la executarea silită, înființând

poprire pe sumele existente în contul său deschis la B.P. Iași, iar la data de

23 octombrie 2007 a fost ridicată și virată în contul intimatei suma de 60.400

lei, diferența de 3.623, 94 lei fiind virată intimatei la data de 30 octombrie 2007.

Contestatoarea susține că titlul

executoriu, constând în contractul de concesiune din 20 aprilie 2000, în baza

căruia s-a pornit executarea silită nu este valabil, în condițiile în care a

încetat de drept la data privatizării SC V.C. SA, dată la care s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni (din 17 iunie 2002), precum și un nou

contract de concesiune, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai solicitat

anularea titlului executoriu.

De asemenea, se susține că obligațiile

asumate prin contractul de concesiune din anul 2000 de care s-a prevalat

intimata au fost îndeplinite, această situație rezultând și din și din fișa de

cont anexată din care rezultă că la data de 30 iunie 2002 figura cu o sumă de

120.895.409 lei plătită în plus față de redevența datorată.

Se mai arată că dispozițiile art. 1 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 190/2004 nu sunt aplicabile contractului de concesiune

din 20 aprilie 2000, care a încetat de drept la data privatizării, respectiv 17

iunie 2002, motiv pentru care nu se poate vorbi de un titlu executoriu.

Cu privire la suma executată prin

ordinul de poprire, contestatoarea susține că este nedatorată, iar această

situație rezultă din înscrisurile emanate chiar de la A.D.S., înscrisuri anexate

cererii de chemare în judecată ce constau în: adresele din 4 aprilie 2002, din 20

iunie 2002 și din 18 august 2002.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că între părți s-a derulat contractul

concesiune din 20 aprilie 2000 ce a avut drept obiect exploatarea terenului

agricol în suprafață de 749 ha, situat în perimetrul județului Iași.

Prin art. 3 din contract s-a prevăzut

că acesta încetează de drept la data privatizării SC V.C. SA, operațiune ce a

avut loc la data de 8 aprilie 2002, când s-a perfectat contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, între A.D.S. și Asociația V.C.

Ulterior, prin contractul de

concesiune din 17 august 20002 încheiat între A.D.S. București și SC V.C. SA,

acesteia din urmă i s-a transmis, pe o durată de 49 de ani, dreptul și

obligația de exploatare și întreținere a terenului agricol, în suprafața și

condițiile prevăzute în anexa la contractul de concesiune.

Din descrierea raporturilor

contractuale derulate între părți, rezultă că - la data de 08 aprilie 2002- a

încetat contractul de concesiune din 20 aprilie 2000 pe care intimata și-a

întemeiat executarea silită pornită împotriva contestatoarei prin somația emisă

la data 3 august 2007.

Instanța nu poate primi susținerile

contestatoarei în sensul că intimata A.D.S. nu deține un titlu executoriu

constatator al creanței împotriva contestatoarei, în înțelesul avut în vedere

de Legea nr. 190/2004 și O.U.G. nr. 64/2005 pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 190/2004 privind stimularea dezvoltării și privatizării

societăților comerciale din domeniul agricol, contractele de concesiune a

terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titluri

executorii pentru plata redevenței la, termenele și în modalitățile prevăzute

prin contracte.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 64/2005

pentru accelerarea recuperării creanțelor datorate A.D.S. de către partenerii

contractuali (act normativ ce a intrat în vigoare la 4 iulie 2005), contractele

de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii

(art. 2). De asemenea, prin același act normativ s-a prevăzut că dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 cu modificările și completările

ulterioare, precum și dispozițiile cap. VII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se

aplica și A.D.S., dar și contractelor încheiate de această entitate cu

partenerii contractuali, având ca obiect orice fel de exploatare eficientă a

terenurilor cu destinație agricolă.

Prin textele de lege

menționate s-a recunoscut caracterul de titlu executoriu contractelor de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiate de A.D.S., precum și contractelor ce au ca

obiect orice formă de exploatare a terenurilor agricole, respectiv contractelor

de concesiune, prevăzându-se și un sistem execuțional unitar, constând în

procedura simplificată instituită de prevederile O.U.G. nr. 51/1998 de natură a

asigura recuperarea cu celeritate a creanțelor deținute de către A.D.S. în baza

relațiilor contractuale menționate.

Cum aceste prevederi

recunosc valoarea de titlu executoriu înscrisurilor menționate anterior, ele au

caracter de norme de norme procedurale specifice executării silite, caracter ce

trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul nașterii raportului juridic de

drept material nu exista o dispoziție legală care să-l confere calitatea de

titlu executoriu înscrisului constatator al convenției dintre părți, având

aplicabilitate nu numai în cazul contractelor încheiate ulterior intrării în

vigoare a normelor în discuție dar și în cazul efectelor nerealizate ale

contractelor încheiate anterior.

În concluzie, dispozițiile analizate,

atribuie contractelor de concesiune, fără nicio distincție, valoarea de titlu

executoriu și au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică și a

regulilor prescrise executării silite în natură a obligațiilor, nu numai

contractele încheiate după intrarea în vigoare a textelor menționate, dar și pe

cele încheiate sub imperiul legii vechi.

Contestația este însă fondată din

perspectiva prevederilor art. 379 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul

caracterului cert și lichid al creanței invocate de creditoare.

Prevederilor menționate reglementează

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ o creanță pentru a

putea justifica efectuarea urmăririi silite, în sensul că aceasta trebuie să

fie certă, lichidă și exigibilă.

O creanță este certă când existența ei

este incontestabilă și rezultă ca atare din titlul de creanță, dintr-un înscris

sub semnătură privată care emană de la debitor sau este recunoscută de acesta și

este lichidă atunci când cuantumul este determinat prin chiar titlul executoriu

sau determinabil, cu ajutorul actului de creanță ori al unor înscrisuri emanând

de la debitoare, recunoscute de aceasta sau opozabile debitoarei în

considerarea unei dispoziții a legii sau a clauzelor stipulate în actul de

creanță, fiind necesar ca determinarea cuantumului sumei datorate să fie

prealabilă urmăririi.

În cauza dedusă judecății, creanța

invocată de creditoare nu îndeplinește aceste două condiții, întrucât ea este

contestată de debitoare, care susține achitarea integrală a obligațiilor

asumate prin contract.

De asemenea, cuantumul acesteia nu

este determinat, situație ce rezultă din actele, contând în adresele din 4

aprilie 2002, din 20 iunie 2002 și din 18 august 2002.

În atare situație, în care chiar

creditoarea este oscilantă în ceea ce privește cuantumul creanței executarea

silită efectuată în baza ordinului de poprire ce face obiectul contestației la

executare apare ca nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia,

precum și a ordinului din august 2007, cu consecința restituirii sumelor

încasate în baza acestuia - 60.400 lei și 3.623,94 lei - și a dobânzii legale

aferente, începând cu data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea

obligației de restituire.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite contestația la

executare

formulată

de SC V.C. SRL Iași.

Anulează ordinul A.D.S.

nr. 62319 din august 2007 și dispune restituirea de către intimată a sumelor de

60.400 lei și 3.623,94 lei încasate în baza ordinului susmenționat precum și a

dobânzii legale aferente sumelor începând cu data prezentei hotărâri și până la

îndeplinirea obligației de restituire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.