ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2010

Asupra contestației la executare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată instanței, petenta SC V.C. SA a formulat contestație la executare împotriva Ordinului emis de A.D.S. București sub nr. 6231/08.2007, prin care a fost înființată poprirea asupra sumei de 64.023,94 lei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea ordinului de înființare a popririi - în ceea ce o privește -, anularea executării înseși, obligarea intimatei la resituirea sumei de 64.023,94 lei, obligarea aceleiași intimate la despăgubiri, constând în dobânda aferentă sumei menționate de la data de23 octombrie 2007 și până la restituirea sumei, obligarea la restituirea sumelor ridicate din cont și la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând contestația, petenta arată că prin ordinul arătat, intimata a procedat la executarea silită, înființând poprire pe sumele existente în contul său deschis la B.P. Iași, iar la data de 23 octombrie 2007 a fost ridicată și virată în contul intimatei suma de 60.400 lei, diferența de 3.623, 94 lei fiind virată intimatei la data de 30 octombrie 2007. Contestatoarea susține că titlul executoriu, constând în contractul de concesiune din 20 aprilie 2000, în baza căruia s-a pornit executarea silită nu este valabil, în condițiile în care a încetat de drept la data privatizării SC V.C. SA, dată la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni (din 17 iunie 2002), precum și un nou contract de concesiune, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai solicitat anularea titlului executoriu.

De asemenea, se susține că obligațiile asumate prin contractul de concesiune din anul 2000 de care s-a prevalat intimata au fost îndeplinite, această situație rezultând și din și din fișa de cont anexată din care rezultă că la data de 30 iunie 2002 figura cu o sumă de 120.895.409 lei plătită în plus față de redevența datorată. Se mai arată că dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 190/2004 nu sunt aplicabile contractului de concesiune din 20 aprilie 2000, care a încetat de drept la data privatizării, respectiv 17 iunie 2002, motiv pentru care nu se poate vorbi de un titlu executoriu.

Cu privire la suma executată prin ordinul de poprire, contestatoarea susține că este nedatorată, iar această situație rezultă din înscrisurile emanate chiar de la A.D.S., înscrisuri anexate cererii de chemare în judecată ce constau în: adresele din 4 aprilie 2002, din 20 iunie 2002 și din 18 august 2002. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că între părți s-a derulat contractul concesiune din 20 aprilie 2000 ce a avut drept obiect exploatarea terenului agricol în suprafață de 749 ha, situat în perimetrul județului Iași. Prin art. 3 din contract s-a prevăzut că acesta încetează de drept la data privatizării SC V.C. SA, operațiune ce a avut loc la data de 8 aprilie 2002, când s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, între A.D.S.

și Asociația V.C. Ulterior, prin contractul de concesiune din 17 august 20002 încheiat între A.D.S. București și SC V.C. SA, acesteia din urmă i s-a transmis, pe o durată de 49 de ani, dreptul și obligația de exploatare și întreținere a terenului agricol, în suprafața și condițiile prevăzute în anexa la contractul de concesiune. Din descrierea raporturilor contractuale derulate între părți, rezultă că - la data de 08 aprilie 2002- a încetat contractul de concesiune din 20 aprilie 2000 pe care intimata și-a întemeiat executarea silită pornită împotriva contestatoarei prin somația emisă la data 3 august 2007. Instanța nu poate primi susținerile contestatoarei în sensul că intimata A.D.S. nu deține un titlu executoriu constatator al creanței împotriva contestatoarei, în înțelesul avut în vedere de Legea nr. 190/2004 și O.U.G.

nr. 64/2005 pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 190/2004 privind stimularea dezvoltării și privatizării societăților comerciale din domeniul agricol, contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titluri executorii pentru plata redevenței la, termenele și în modalitățile prevăzute prin contracte. De asemenea, prin O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea recuperării creanțelor datorate A.D.S. de către partenerii contractuali (act normativ ce a intrat în vigoare la 4 iulie 2005), contractele de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii (art. 2). De asemenea, prin același act normativ s-a prevăzut că dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile cap. VII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se aplica și A.D.S., dar și contractelor încheiate de această entitate cu partenerii contractuali, având ca obiect orice fel de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă. Prin textele de lege menționate s-a recunoscut caracterul de titlu executoriu contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate de A.D.S., precum și contractelor ce au ca obiect orice formă de exploatare a terenurilor agricole, respectiv contractelor de concesiune, prevăzându-se și un sistem execuțional unitar, constând în procedura simplificată instituită de prevederile O.U.G.

nr. 51/1998 de natură a asigura recuperarea cu celeritate a creanțelor deținute de către A.D.S. în baza relațiilor contractuale menționate. Cum aceste prevederi recunosc valoarea de titlu executoriu înscrisurilor menționate anterior, ele au caracter de norme de norme procedurale specifice executării silite, caracter ce trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul nașterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziție legală care să-l confere calitatea de titlu executoriu înscrisului constatator al convenției dintre părți, având aplicabilitate nu numai în cazul contractelor încheiate ulterior intrării în vigoare a normelor în discuție dar și în cazul efectelor nerealizate ale contractelor încheiate anterior.

În concluzie, dispozițiile analizate, atribuie contractelor de concesiune, fără nicio distincție, valoarea de titlu executoriu și au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică și a regulilor prescrise executării silite în natură a obligațiilor, nu numai contractele încheiate după intrarea în vigoare a textelor menționate, dar și pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Contestația este însă fondată din perspectiva prevederilor art. 379 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul caracterului cert și lichid al creanței invocate de creditoare. Prevederilor menționate reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ o creanță pentru a putea justifica efectuarea urmăririi silite, în sensul că aceasta trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.

O creanță este certă când existența ei este incontestabilă și rezultă ca atare din titlul de creanță, dintr-un înscris sub semnătură privată care emană de la debitor sau este recunoscută de acesta și este lichidă atunci când cuantumul este determinat prin chiar titlul executoriu sau determinabil, cu ajutorul actului de creanță ori al unor înscrisuri emanând de la debitoare, recunoscute de aceasta sau opozabile debitoarei în considerarea unei dispoziții a legii sau a clauzelor stipulate în actul de creanță, fiind necesar ca determinarea cuantumului sumei datorate să fie prealabilă urmăririi. În cauza dedusă judecății, creanța invocată de creditoare nu îndeplinește aceste două condiții, întrucât ea este contestată de debitoare, care susține achitarea integrală a obligațiilor asumate prin contract.

De asemenea, cuantumul acesteia nu este determinat, situație ce rezultă din actele, contând în adresele din 4 aprilie 2002, din 20 iunie 2002 și din 18 august 2002. În atare situație, în care chiar creditoarea este oscilantă în ceea ce privește cuantumul creanței executarea silită efectuată în baza ordinului de poprire ce face obiectul contestației la executare apare ca nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia, precum și a ordinului din august 2007, cu consecința restituirii sumelor încasate în baza acestuia - 60.400 lei și 3.623,94 lei - și a dobânzii legale aferente, începând cu data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației de restituire. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite contestația la executare formulată de SC V.C. SRL Iași. Anulează ordinul A.D.S. nr. 62319 din august 2007 și dispune restituirea de către intimată a sumelor de 60.400 lei și 3.623,94 lei încasate în baza ordinului susmenționat precum și a dobânzii legale aferente sumelor începând cu data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației de restituire. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.