ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3619/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC E.I.C. SRL București

l-a chemat în judecată pe pârâtul, Institutul Național de Cercetare-dezvoltare D.D.,

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea

contractului de asociere în participațiune nr. 6398 din 20 decembrie 1996;

obligarea pârâtei la plata sumei de 14.920.000 lei, reprezentând contravaloarea

cantității de reproducători, ce se aflau în heleșteele amenajării piscicole C.,

în momentul preluării abuzive de către pârâtă în septembrie 1998.

Prin sentința civilă nr. 186 din 5

aprilie 2001, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei,

cu motivarea că aceasta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a

fost deposedată abuziv de către pârâtă de cantitatea de 2.984 kg reproducători

și, de altfel, nu a demonstrat culpa pârâtei în derularea defectuoasă a

raporturilor ce decurgeau din contractul de asociere în participațiune.

Prin decizia civilă nr. 76/COM din

19 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă în contra sentinței mai sus menționate.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut că, din probele administrate – sentința civilă nr. 628

din 8 decembrie 1998 a Tribunalului Tulcea, adresele nr. 897 din 4 martie 1998

și nr. 388 din 14 februarie 2001 – a rezultat că reclamanta a fost aceea care

nu și-a onorat la termen obligațiile, neexistând nici o dovadă care să

demonstreze comportamentul abuziv al pârâtei; deși s-a efectuat o expertiză

contabilă, aceasta nu a fost concludentă pentru că apelanta a prezentat

documente cu referire strictă la evidența contabilă a asocierii în

participațiune.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în

esență, următoarele:

În mod greșit nu s-a reținut că

expertiza efectuată în cauză nu a fost concludentă din vina pârâtei, care nu a

asigurat accesul expertului la evidența contabilă, fapt ce s-ar fi impus a fi

sancționat, prin analogie, conform dispozițiilor art. 225 C. proc. civ.;

Greșit s-a reținut culpa sa,

respingându-se acțiunea privind rezilierea contractului, motivat de faptul că

nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate, când singura sa obligație era plata

unei sume de 5.000.000 lei anual și 10% din profitul net anual, iar instanțele

nu s-au preocupat dacă și în ce măsură obiectul asocierii a produs un câștig,

pentru a se putea achita sumele precizate la art. 5 și 6 din contractul de

asociere.

În consecință, solicită admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea cauzei în vederea

rejudecării.

Recursul reclamantei nu este fondat

și va fi respins, ca atare, potrivit considerentelor ce urmează a fi mai jos

arătate.

Motivul de recurs, vizând expertiza

efectuată în cauză, nu se susține atâta timp, cât, potrivit dispozițiilor

Codului civil, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o probeze,

deci, chiar reclamanta era cea ținută să-și dovedească pretențiile,

conformându-se regulilor procedurale stabilite privind administrarea acestei

probe, ceea ce reclamanta nu a făcut.

Astfel fiind, din toate probele

administrate în cauză, inclusiv expertiza care a furnizat date de ordin tehnic

și contabil privind rezultatele activității părților, de asociere în

participațiune, rezultă, fără tăgadă, că reclamanta a fost cea care nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, fiind obligată, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, la plata unor sume de bani tocmai ca

urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.

Ca urmare, contrar afirmațiilor

recurentei-reclamante, corect s-a reținut culpa sa, respingându-i-se capătul de

cerere privind rezilierea contractului și, totodată, corect s-a apreciat și că

pretențiile sale, privind plata contravalorii unei cantități de pește, sunt

nejustificate, atâta timp, cât nu au fost dovedite – nici privind cantitatea

invocată și nici preluarea ei abuzivă de către pârâtă.

Astfel fiind, recursul formulat în

cauză de reclamantă va fi respins ca nefondat, nefiind întrunite cerințele art.

304 C. proc. civ. și vor fi menținute hotărârile pronunțate, ca fiind legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC E.I.C. SRL

București, împotriva deciziei nr. 76 din 19 decembrie 2002 a Curții de apel

Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 23 septembrie 2003.