ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.M.E. SRL Constanța a

acționat în judecată pe pârâta SC O. SA Constanța, pentru ca prin hotărâre

judecătorească să fie obligată la plata sumei de 600.000.000 lei contravaloarea

prejudiciului produs prin neîntrebuințarea cantității de 50.000 kg pește și a

sumei de 2.400.000.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea

obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Prin cerere reconvențională pârâta a

solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 271.162.735 lei contravaloare

prestări servicii și 91.712.142 lei penalități de întârziere; 22.613.952 lei

dobânzi bancare și 3.015.192 dobânzi legale; rezilierea contractului de

prestări servicii din 11 noiembrie 1997, evacuarea din spațiul închiriat pe

cale de ordonanță președințială și instituirea unui sechestru asigurător.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 358/ COM din 17 februarie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei

pentru suma de 600.000.000 lei daune interese și 29.265.000 lei cheltuieli de

judecată, fiind respins celelalte pretenții ale reclamantei, ca nefondate.

Au fost respinse cererile privind

rezilierea contractului de prestări servicii și evacuarea reclamantei pentru

neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzută de art. 581 C. proc.

civ.

Au fost de asemenea respinse și restul

cererilor formulate pe cale reconvențională, ca nefondate.

La pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că a fost demonstrată culpa pârâtei ca urmare a neasigurării

condițiilor de temperatură necesare păstrării bunurilor din depozit ceea ce a

dus la degradarea lor și la crearea prejudiciului reclamat.

S-a reținut prin această hotărâre că

nu au fost îndeplinite cerințele art. 1169 și art. 1084-1086 C. proc. civ., în

ce privește nerealizarea beneficiului, iar pretențiile din cererea

reconvențională s-a reținut că nu au fost dovedite sub aspectul realității

prejudiciului și a cuantumului acestora.

Apelurile declarate de reclamantă și

pârâtă au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 523/ COM din 23 mai

2001 a Curții de Apel Constanța.

Împotriva deciziei de mai sus, au

declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, care, prin decizia nr. 376/2003

din 28 ianuarie 2003 au fost respinse, ca nefondate.

La data de 27 august 2003, SC O. SA

Constanța a formulat contestație în anularea parțială a acestei decizii,

subliniind că nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în dosar de către

contestatoare, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea corectă a pricinii,

încălcându-se prevederile art. 304 C. proc. civ.

Contestatoarea a enumerat o serie de

facturi a căror contravaloare nu i-a fost achitată de SC C.M.E.I.E., graficul

temperaturii din depozitul frigorific, raportul de expertiză și minuta din 14

octombrie 2002 a expertului contabil ce a stabilit contravaloarea chiriei.

Contestația în anulare este

nefondată.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la

pronunțarea ei nu s-au avut în vedere neregularitățile actelor de procedură sau

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Motivele invocate de contestatoare

nu îndeplinesc însă cerințele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.

Din examinarea cererii

contestatoarei rezultă că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.

318 C. proc. civ., care prevede posibilitatea atacării cu contestația în

anulare a unei hotărâri irevocabile când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța admițând sau respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau casare.

Așadar, greșelile instanței de

recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și

nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a

dispozițiilor legale.

Chiar dacă contestatoarea consideră

că soluția pe care a pronunțat-o instanța de recurs ar cuprinde greșeli de

judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe calea procesuală a contestației

în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției astfel

atacate.

În consecință, nefiind îndeplinite

prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare de față

urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de SC O. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 376 din 28

ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

18 mai 2005.