ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 376/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 8 februarie 1999, reclamanta SC C.M.E. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 600.000.000 lei, contravaloare prejudiciu produs prin neîntrebuințarea cantității de 50.000 kg pește, și a sumei de 2.400.000.000 lei, contravaloare prejudiciu cauzat prin încălcarea obligațiilor contractuale de către pârâtă. Prin sentința civilă nr. 358 din 17 februarie 2000, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la 600.000.000 lei daune-interese și suma de 26.265.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respinse celelalte pretenții.

Prin aceeași sentință, s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător și au fost respinse cererile privind rezilierea contractului de prestări servicii și evacuare a pârâtei-reclamante, precum și celelalte solicitări din cererea reconvențională. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, contractul nr. 3035 din 1 noiembrie 1997, intervenit între părți, este unul de depozit voluntar, în sensul art. 1593 și urm. C. civ. Din probele administrate, s-a reținut a fi fost demonstrată culpa pârâtei ca urmare a neasigurării condițiilor de temperatură necesare păstrării bunurilor din depozit, ceea ce a dus la degradarea lor și la crearea prejudiciului reclamat. Cât privește afirmația simplei nerealizări a beneficiului, s-a constatat a nu fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1169 și 1084 - 1086 C. civ.

Referitor la cererea reconvențională, s-a reținut că sumele solicitate nu au fost dovedite nici sub aspectul realității prejudiciului și nici al cuantumului lor. Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 523/ COM din 23 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 2818/ COM /2000. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Astfel, în recursul reclamantei SC C.M.E. SRL, deși nu se invocă nici unul din motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se susține că nu a fost avută în vedere expertiza efectuată în cauză, probă care face dovada prejudiciului, constând în beneficiul de care a fost lipsită reclamanta.

La rândul său, în recursul declarat de pârâtă, nu se invocă nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci se critică interpretarea pe care instanțele au dat-o probelor administrate și soluția adoptată cu privire la cererea reconvențională, ca și expertiza de care s-a ținut cont în ce privește acțiunea principală. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Sub aspectul temeiului legal pe care îl pot îmbrăca expunerile făcute în motivele de recurs, acestea erau prevăzute de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Cum acest temei legal este obligatoriu prin art. 1 pct. 112 din O.G. nr. 138/2000, el nu mai poate fi analizat. Apreciindu-se în raport de susținerile părților că decizia recurată este temeinică și legală, urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursurile să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M.E. SRL București împotriva deciziei nr. 523/ COM din 23 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, precum și al pârâtei SC O. SA Constanța, împotriva aceleași decizii, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2003.