ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 376/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 8 februarie 1999,

reclamanta SC C.M.E. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 600.000.000 lei, contravaloare

prejudiciu produs prin neîntrebuințarea cantității de 50.000 kg pește, și a

sumei de 2.400.000.000 lei, contravaloare prejudiciu cauzat prin încălcarea

obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 358 din 17

februarie 2000, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat pârâta la 600.000.000 lei daune-interese și suma de 26.265.000 lei

cheltuieli de judecată, fiind respinse celelalte pretenții.

Prin aceeași sentință, s-a respins

cererea de instituire a sechestrului asigurător și au fost respinse cererile

privind rezilierea contractului de prestări servicii și evacuare a

pârâtei-reclamante, precum și celelalte solicitări din cererea reconvențională.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, contractul nr. 3035 din 1 noiembrie 1997, intervenit

între părți, este unul de depozit voluntar, în sensul art. 1593 și urm. C. civ.

Din probele administrate, s-a

reținut a fi fost demonstrată culpa pârâtei ca urmare a neasigurării

condițiilor de temperatură necesare păstrării bunurilor din depozit, ceea ce a

dus la degradarea lor și la crearea prejudiciului reclamat.

Cât privește afirmația simplei

nerealizări a beneficiului, s-a constatat a nu fi îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 1169 și 1084 - 1086 C. civ.

Referitor la cererea

reconvențională, s-a reținut că sumele solicitate nu au fost dovedite nici sub

aspectul realității prejudiciului și nici al cuantumului lor.

Apelurile declarate de reclamantă și

pârâtă au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 523/ COM din 23 mai

2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 2818/ COM /2000.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală.

Astfel, în recursul reclamantei SC

C.M.E. SRL, deși nu se invocă nici unul din motivele de recurs, prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., se susține că nu a fost avută în vedere expertiza

efectuată în cauză, probă care face dovada prejudiciului, constând în

beneficiul de care a fost lipsită reclamanta.

La rândul său, în recursul declarat

de pârâtă, nu se invocă nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304

C. proc. civ., ci se critică interpretarea pe care instanțele au dat-o probelor

administrate și soluția adoptată cu privire la cererea reconvențională, ca și

expertiza de care s-a ținut cont în ce privește acțiunea principală.

Recursurile sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Sub aspectul temeiului legal pe care

îl pot îmbrăca expunerile făcute în motivele de recurs, acestea erau prevăzute

de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Cum acest temei legal este obligatoriu

prin art. 1 pct. 112 din O.G. nr. 138/2000, el nu mai poate fi analizat.

Apreciindu-se în raport de

susținerile părților că decizia recurată este temeinică și legală, urmează ca,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile să fie respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.M.E. SRL București împotriva deciziei nr. 523/ COM din 23 mai

2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, precum și al pârâtei SC O.

SA Constanța, împotriva aceleași decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.