ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta C.N. A.P.M. Constanța S.A. a chemat-o în

judecată pe pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. și a solicitat ca, prin sentința care se

va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 6725 dolari S.U.A., reprezentând

despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a neachitării integrale a unui

număr de facturi emise pentru încasarea prestațiilor portuare.

Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 81/2000, a

admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1166

U.S.D. cu titlu de contravaloare prestații și la 956.791 lei cheltuieli de

judecată.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut

că, la întocmirea facturilor în litigiu, s-au respectat condițiile de facturare

prevăzute în anexa 1 pct. 4 alin. (3) a contractului nr. 9/1996 prelungit și în

anul 1997, că, în fapt, reclamanta este îndreptățită numai la 1166 dolari

S.U.A.

Împotriva sentinței au declarat apel, reclamanta C.N.

A.P.M. S.A. și pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. Constanța.

Reclamanta a formulat critici care priveau

neacordarea întregii sume solicitate, iar pârâta pe motivul că nici o sumă

pretinsă prin acțiune nu este datorată.

Din examinarea criticilor care au fost formulate,

instanța de apel a reținut că apelul pârâtei este întemeiat întrucât, din

contractul nr. 9/1996 ca și din celelalte probe, rezultă că suma la care a fost

obligată nu este datorată.

Apelul reclamantei a fost respins, în considerente

reținându-se că interpretarea care s-a dat anexei 1 pct. 4 alin. (3) și (4)

este corectă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs reclamanta C.N. A.P.M. Constanța S.A.

Recurenta a susținut că facturile, care totalizează

suma pretinsă prin acțiune, au fost emise pentru staționarea în Portul

Constanța a unor nave sub pavilion străin agenturate de pârâtă.

Valoarea refuzurilor practicate de pârâtă, a mai

susținut recurenta, reprezintă staționare în port, fără a se efectua operațiuni

de încărcare sau descărcare și se bazează pe interpretarea greșită a

dispozițiilor anexei nr. 1 pct. 4 alin. (3) din contractul nr. 9/1996 încheiat

cu aceasta.

Recurenta a examinat pentru fiecare navă și factură

în parte timpul de staționare pentru a demonstra că pârâta nu se află în

situațiile de excepție prevăzute de anexa mai sus menționată și, în consecință,

a solicitat admiterea recursului și, în fond, admiterea acțiunii, așa cum a

fost formulată.

Recursul urmează să fie respins pentru următoarele

considerente:

Potrivit anexei nr. 1 [pct. 4 alin. (3) din

contractul nr. 9/1996], tariful de staționare al navelor la cheu, fără a

efectua operațiuni portuare, se va aplica pentru perioadele (zilele) în care

nava staționează (nu operează) din cauze imputabile navei (armatorului) - cauze

care se vor regăsi în istoricul navei, confirmat prin semnătură și ștampilă de

operator și încărcător și, respectiv, de agent.

Punctul 4 din anexa 1, alin. (4) stabilește că

istoricul navei se ia în considerare așa cum este prezentat , fără

interpretare.

Din dispozițiile citate, parte integrantă din

contract, care este legea părților, rezultă că, în lipsa unei stipulații prin

care să se prevadă că tariful de staționare al navelor la cheu, fără

operațiuni, se aplică indiferent de cauzele staționării, reclamanta recurentă

nu este îndreptățită să pretindă suma ce face obiectul litigiului. Mai mult,

probele administrate, respectiv, expertiza N. a analizat istoricele și

pozițiile de staționare și a constatat că navele au staționat din motive care

nu-i sunt imputabile armatorului, așa încât suma pretinsă nu este datorată de

intimată.

Față de probele administrate rezultă că, în

situațiile date, dispozițiile din anexa 1 pct. 4 alin. (7) la care s-a referit

recurenta în motivare și pe care le-a expus în fața celorlalte instanțe, nu

sunt aplicabile.

În consecință, concluziile expertizei, care au

fundamentat soluția alături de celelalte înscrisuri aflate la dosar, au fost

corect preluate în contextul probelor de instanța de apel, așa încât nu sunt

motive pentru modificarea deciziei nr. 74, pronunțată la data de 26 septembrie

2000, recursul urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta C.N. A.P.M.

Constanța S.A., împotriva deciziei nr. 74 din 26 septembrie 2000 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.