ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.N. A.P.M. Constanța S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 6725 dolari S.U.A., reprezentând despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a neachitării integrale a unui număr de facturi emise pentru încasarea prestațiilor portuare. Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 81/2000, a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1166 U.S.D. cu titlu de contravaloare prestații și la 956.791 lei cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că, la întocmirea facturilor în litigiu, s-au respectat condițiile de facturare prevăzute în anexa 1 pct. 4 alin. (3) a contractului nr. 9/1996 prelungit și în anul 1997, că, în fapt, reclamanta este îndreptățită numai la 1166 dolari S.U.A.

Împotriva sentinței au declarat apel, reclamanta C.N. A.P.M. S.A. și pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. Constanța. Reclamanta a formulat critici care priveau neacordarea întregii sume solicitate, iar pârâta pe motivul că nici o sumă pretinsă prin acțiune nu este datorată. Din examinarea criticilor care au fost formulate, instanța de apel a reținut că apelul pârâtei este întemeiat întrucât, din contractul nr. 9/1996 ca și din celelalte probe, rezultă că suma la care a fost obligată nu este datorată. Apelul reclamantei a fost respins, în considerente reținându-se că interpretarea care s-a dat anexei 1 pct. 4 alin. (3) și (4) este corectă. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta C.N.

A.P.M. Constanța S.A. Recurenta a susținut că facturile, care totalizează suma pretinsă prin acțiune, au fost emise pentru staționarea în Portul Constanța a unor nave sub pavilion străin agenturate de pârâtă. Valoarea refuzurilor practicate de pârâtă, a mai susținut recurenta, reprezintă staționare în port, fără a se efectua operațiuni de încărcare sau descărcare și se bazează pe interpretarea greșită a dispozițiilor anexei nr. 1 pct. 4 alin. (3) din contractul nr. 9/1996 încheiat cu aceasta. Recurenta a examinat pentru fiecare navă și factură în parte timpul de staționare pentru a demonstra că pârâta nu se află în situațiile de excepție prevăzute de anexa mai sus menționată și, în consecință, a solicitat admiterea recursului și, în fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Recursul urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Potrivit anexei nr. 1 [pct. 4 alin. (3) din contractul nr. 9/1996], tariful de staționare al navelor la cheu, fără a efectua operațiuni portuare, se va aplica pentru perioadele (zilele) în care nava staționează (nu operează) din cauze imputabile navei (armatorului) - cauze care se vor regăsi în istoricul navei, confirmat prin semnătură și ștampilă de operator și încărcător și, respectiv, de agent. Punctul 4 din anexa 1, alin. (4) stabilește că istoricul navei se ia în considerare așa cum este prezentat , fără interpretare. Din dispozițiile citate, parte integrantă din contract, care este legea părților, rezultă că, în lipsa unei stipulații prin care să se prevadă că tariful de staționare al navelor la cheu, fără operațiuni, se aplică indiferent de cauzele staționării, reclamanta recurentă nu este îndreptățită să pretindă suma ce face obiectul litigiului.

Mai mult, probele administrate, respectiv, expertiza N. a analizat istoricele și pozițiile de staționare și a constatat că navele au staționat din motive care nu-i sunt imputabile armatorului, așa încât suma pretinsă nu este datorată de intimată. Față de probele administrate rezultă că, în situațiile date, dispozițiile din anexa 1 pct. 4 alin. (7) la care s-a referit recurenta în motivare și pe care le-a expus în fața celorlalte instanțe, nu sunt aplicabile. În consecință, concluziile expertizei, care au fundamentat soluția alături de celelalte înscrisuri aflate la dosar, au fost corect preluate în contextul probelor de instanța de apel, așa încât nu sunt motive pentru modificarea deciziei nr. 74, pronunțată la data de 26 septembrie 2000, recursul urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta C.N. A.P.M. Constanța S.A., împotriva deciziei nr. 74 din 26 septembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.