ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3475/2003

Asupra contestației în anulare de

față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 19

februarie 2003, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța

SA, cu sediul în Constanța, a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC

A.P. SA Constanța, să se dispună anularea deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002

a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 1574/2001.

În motivare, s-a susținut că

instanța de recurs a omis, din eroare, să analizeze și să se sesizeze de

obligația de ordine publică impusă de legislația prioritară a normativului

legal european, aplicabil în cauză, cu respectul aplicării Convenției Europene

ratificate de R O M Â N I A.

Contestatoarea a invocat, ca temei

de drept, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană, care

prevede că „orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea

bunurilor sale”.

Că instanța nu a motivat, pe probele

existente, soluția dată și nu a administrat probe noi în fond după casare, dacă

acestea erau necesare pentru stabilirea adevărului.

S-a susținut că instanța nu a

examinat modul de executare a contractului dintre părți, omisiunile fiind

evidențiate și confirmate de Raportul de Audit efectuat de A.B.S. SRL, care

demonstrează participarea efectivă a contestatoarei la contractul de asociere

în participație încheiat cu intimata.

A arătat contestatoarea că instanța

de recurs nu a avut în vedere limitele în care a fost învestită, ceea ce a dus

la acordarea unor sume mult mai mari și care nu au fost pretinse în acțiunea

dedusă judecății. Că s-a încălcat dreptul de apărare, întrucât instanța din

omisiune și eroare după casare s-a pronunțat și pe fond, deși nu s-au pus

concluzii pentru aceasta.

S-a susținut că instanța a pronunțat

suma datorată în valută, în dolari, transformată în lei, deși, conform

prevederilor legale în vigoare, privind regimul calculului și plăților în R O M

 N I A, plata se face numai în lei.

În drept, contestatoarea a invocat

dispozițiile art. 317 – 318 C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului,

Curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1434 din 22

mai 2000 a Tribunalului Constanța s-a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei Compania Națională – Administrația Porturilor Maritime Constanța,

prin care a solicitat obligarea pârâtei SC A.P. SA Constanța la plata sumei de

50.770 dolari S.U.A., reprezentând diferența de 5% din venitul lunar din

activitatea de plată pe perioada 1 ianuarie – 30 iunie 1994 și la 5.654.129 lei

daune și dobânzi; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de SC

A.P. SA Constanța și s-a constatat nulitatea contractului de asociere nr. 410

din 4 august 1993, încheiat cu R.A. – Administrația Portului Constanța; s-a

respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la restituirea sumei de

774.415.000 lei dolari S.U.A. și a dobânzii, conform art. 100 C. civ., iar reclamanta

a fost obligată la 2.079.500 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 1089 din 20 decembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat

în tot sentința tribunalului, în sensul că a admis acțiunea principală și a

obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.670 dolari S.U.A., 5.654.929 lei daune

și la 30.836.966 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea

reconvențională formulată de pârâtă și s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de aceasta împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 1302 din 22

februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis

recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 1089

din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ce a fost

modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă R.A.

Administrația Porturilor Maritime Constanța, împotriva sentinței civile nr.

1434 din 22 mai 2000 a Tribunalului Constanța; s-a admis apelul declarat de

pârâta SC A.P. SA Constanța împotriva aceleiași sentințe, ce a fost schimbată

în parte, în sensul că reclamanta-pârâtă R.A. Administrația Porturilor Maritime

Constanța SA a fost obligată să restituie pârâtei–reclamante, SC A.P. SA

Constanța, suma de 777.415 dolari S.U.A., încasată nejustificat în echivalent

lei la data plății și dobânda legală, aferentă acestei sume; reclamanta a fost

obligată la plata sumei de 137.363.925 lei cheltuieli de judecată în apel și

recurs și s-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

Examinând contestația de față,

Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Susținerea contestatoarei, că

instanța de recurs a omis, din eroare, să analizeze, să cerceteze și să se

sesizeze de obligația de ordine publică impusă de legislația prioritară a

normativului legal european, în sensul că a pronunțat decizia atacată cu

încălcarea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană, va fi

înlăturată pentru următoarele considerente:

Potrivit acestei prevederi „orice

persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”.

Pentru a se verifica încălcarea

dispozițiilor legale sus-menționate este necesară examinarea pe fond a

litigiului, așa cum a susținut, de altfel, și contestatoarea care a invocat că

instanța nu a motivat probele existente sau nu a administrat probe noi, dacă

cele existente la dosar erau insuficiente pentru soluționarea cauzei, așa cum

rezultă din Raportul de Audit efectuat de A.B.S. SRL depus la dosar.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., text de lege invocat de contestatoare, „hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare”.

Față de aceste prevederi legale,

rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată, respectiv

de reaprecierea probelor administrate în cauză.

Așa fiind, nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente urmează

a se respinge și susținerile recurentei, referitoare la greșeli de judecată ale

instanței de recurs, privind pronunțarea după casare și pe fondul litigiului că

s-a stabilit suma datorată în valută și nu în lei sau instanța s-a pronunțat

peste limitele învestirii.

Susținerea intimatei că nu este

admisibilă contestația de față, întrucât a avut loc executarea deciziei a cărei

anulare se solicită, nu este întemeiată.

Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc.

civ. „contestația se poate face înainte de începerea executării și în tot

timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare”.

Intimata a depus la dosar un

certificat eliberat la 4 iulie 2003 de Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești – birou executor judecătoresc S.C.A. din care rezultă că s-a

recuperat suma de 27.057.474.735 lei, la data de 6 ianuarie 2003, ce reprezintă

contravaloarea în lei a debitului principal prevăzut în titlul executoriu

respectiv 777.415 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății) plus

137.363.925 lei cheltuieli de judecată și 38.000 dolari S.U.A. onorar executor

judecătoresc.

S-a menționat că recuperarea

dobânzii legale, aferente debitului principal, se poate face numai la stăruința

creditoarei.

În speță, contestația de față nu

este inadmisibilă, întrucât, la data formulării acesteia, nu era executată

decizia a cărei anulare se solicită așa cum s-a susținut

Pe de altă parte, contestatoarea

Compania Națională a Administrației Porturilor Maritime Constanța SA a avut

calitatea de intimată în litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 1302 din 22

februarie 2002 a acestei instanțe a cărei anulare se solicită.

Or, potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ. invocat de contestatoare, interesul de a exercita această cale

extraordinară de atac aparține recurentului, în speță, intimatei SC A.P. SA

Constanța.

Contestatoarea a invocat că; în

speță, s-au încălcat și dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura

de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Cum contestatoarea nu a motivat în

ce a constat încălcarea, de către instanța de recurs, a acestor dispoziții

legale, nu poate fi examinată susținerea acesteia sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente,

urmează a se respinge contestația în anulare formulată de Compania Națională

Administrația Porturilor Maritime Constanța SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea, Compania Națională Administrația Porturilor

Maritime Constanța SA, împotriva deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002 a

Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iulie 2003.