ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3475/2003

Asupra contestației în anulare de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 19 februarie 2003, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA, cu sediul în Constanța, a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC A.P. SA Constanța, să se dispună anularea deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 1574/2001. În motivare, s-a susținut că instanța de recurs a omis, din eroare, să analizeze și să se sesizeze de obligația de ordine publică impusă de legislația prioritară a normativului legal european, aplicabil în cauză, cu respectul aplicării Convenției Europene ratificate de R O M Â N I A. Contestatoarea a invocat, ca temei de drept, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană, care prevede că „orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”.

Că instanța nu a motivat, pe probele existente, soluția dată și nu a administrat probe noi în fond după casare, dacă acestea erau necesare pentru stabilirea adevărului. S-a susținut că instanța nu a examinat modul de executare a contractului dintre părți, omisiunile fiind evidențiate și confirmate de Raportul de Audit efectuat de A.B.S. SRL, care demonstrează participarea efectivă a contestatoarei la contractul de asociere în participație încheiat cu intimata. A arătat contestatoarea că instanța de recurs nu a avut în vedere limitele în care a fost învestită, ceea ce a dus la acordarea unor sume mult mai mari și care nu au fost pretinse în acțiunea dedusă judecății. Că s-a încălcat dreptul de apărare, întrucât instanța din omisiune și eroare după casare s-a pronunțat și pe fond, deși nu s-au pus concluzii pentru aceasta.

S-a susținut că instanța a pronunțat suma datorată în valută, în dolari, transformată în lei, deși, conform prevederilor legale în vigoare, privind regimul calculului și plăților în R O M Â N I A, plata se face numai în lei. În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 – 318 C. proc. civ. Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1434 din 22 mai 2000 a Tribunalului Constanța s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei Compania Națională – Administrația Porturilor Maritime Constanța, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC A.P. SA Constanța la plata sumei de 50.770 dolari S.U.A., reprezentând diferența de 5% din venitul lunar din activitatea de plată pe perioada 1 ianuarie – 30 iunie 1994 și la 5.654.129 lei daune și dobânzi; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de SC A.P.

SA Constanța și s-a constatat nulitatea contractului de asociere nr. 410 din 4 august 1993, încheiat cu R.A. – Administrația Portului Constanța; s-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la restituirea sumei de 774.415.000 lei dolari S.U.A. și a dobânzii, conform art. 100 C. civ., iar reclamanta a fost obligată la 2.079.500 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 1089 din 20 decembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a admis acțiunea principală și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.670 dolari S.U.A., 5.654.929 lei daune și la 30.836.966 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceasta împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 1089 din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ce a fost modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă R.A. Administrația Porturilor Maritime Constanța, împotriva sentinței civile nr. 1434 din 22 mai 2000 a Tribunalului Constanța; s-a admis apelul declarat de pârâta SC A.P. SA Constanța împotriva aceleiași sentințe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că reclamanta-pârâtă R.A. Administrația Porturilor Maritime Constanța SA a fost obligată să restituie pârâtei–reclamante, SC A.P.

SA Constanța, suma de 777.415 dolari S.U.A., încasată nejustificat în echivalent lei la data plății și dobânda legală, aferentă acestei sume; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 137.363.925 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs și s-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Examinând contestația de față, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Susținerea contestatoarei, că instanța de recurs a omis, din eroare, să analizeze, să cerceteze și să se sesizeze de obligația de ordine publică impusă de legislația prioritară a normativului legal european, în sensul că a pronunțat decizia atacată cu încălcarea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană, va fi înlăturată pentru următoarele considerente: Potrivit acestei prevederi „orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Pentru a se verifica încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate este necesară examinarea pe fond a litigiului, așa cum a susținut, de altfel, și contestatoarea care a invocat că instanța nu a motivat probele existente sau nu a administrat probe noi, dacă cele existente la dosar erau insuficiente pentru soluționarea cauzei, așa cum rezultă din Raportul de Audit efectuat de A.B.S.

SRL depus la dosar. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text de lege invocat de contestatoare, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Față de aceste prevederi legale, rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată, respectiv de reaprecierea probelor administrate în cauză. Așa fiind, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. Pentru aceleași considerente urmează a se respinge și susținerile recurentei, referitoare la greșeli de judecată ale instanței de recurs, privind pronunțarea după casare și pe fondul litigiului că s-a stabilit suma datorată în valută și nu în lei sau instanța s-a pronunțat peste limitele învestirii. Susținerea intimatei că nu este admisibilă contestația de față, întrucât a avut loc executarea deciziei a cărei anulare se solicită, nu este întemeiată. Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ. „contestația se poate face înainte de începerea executării și în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare”. Intimata a depus la dosar un certificat eliberat la 4 iulie 2003 de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești – birou executor judecătoresc S.C.A.

din care rezultă că s-a recuperat suma de 27.057.474.735 lei, la data de 6 ianuarie 2003, ce reprezintă contravaloarea în lei a debitului principal prevăzut în titlul executoriu respectiv 777.415 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății) plus 137.363.925 lei cheltuieli de judecată și 38.000 dolari S.U.A. onorar executor judecătoresc. S-a menționat că recuperarea dobânzii legale, aferente debitului principal, se poate face numai la stăruința creditoarei. În speță, contestația de față nu este inadmisibilă, întrucât, la data formulării acesteia, nu era executată decizia a cărei anulare se solicită așa cum s-a susținut Pe de altă parte, contestatoarea Compania Națională a Administrației Porturilor Maritime Constanța SA a avut calitatea de intimată în litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 1302 din 22 februarie 2002 a acestei instanțe a cărei anulare se solicită.

Or, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. invocat de contestatoare, interesul de a exercita această cale extraordinară de atac aparține recurentului, în speță, intimatei SC A.P. SA Constanța. Contestatoarea a invocat că; în speță, s-au încălcat și dispozițiile art. 317 C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cum contestatoarea nu a motivat în ce a constat încălcarea, de către instanța de recurs, a acestor dispoziții legale, nu poate fi examinată susținerea acesteia sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge contestația în anulare formulată de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA, împotriva deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2003.