ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1145/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta, SC A.S.T. SRL, a solicitat obligarea pârâtei SC A.S.P.C. SA la plata sumei de 47.813,93 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de prestări servicii portuare nr. 2620 din 6 iulie 2000. După declinarea competenței de către Tribunalul Constanța, cauza a fost soluționată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură, care, prin hotărârea nr. 12 din 10 iulie 2002, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată. Tribunalul arbitral a reținut că reclamanta este îndreptățită să obțină suma solicitată prin acțiune, care reprezintă echivalentul mărfii lipsă la destinație, întrucât aceasta nu a fost încărcată pe navă.

Împotriva sentinței arbitrale, SC A.S.P.C. SA a formulat acțiune în anulare, care, inițial, a fost anulată ca netimbrată, iar după casarea deciziei nr. 50/2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, de către Curtea Supremă de Justiție, în rejudecare, a fost pronunțată decizia nr. 43 din 11 septembrie 2003. Prin aceeași decizie a fost respinsă acțiunea în anulare, cu motivarea că, deși cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., în realitate, criticile care au fost aduse vizează netemeinicia hotărârii arbitrale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, SC A.S.P.C. SA Constanța pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive, recurenta a susținut că și-a întemeiat acțiunea în anulare pe cerințele art. 364 lit. i) C. proc.

civ., respectiv, pe încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și ale art. 364 lit. f) C. proc. civ., pentru că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. În concret, recurenta a considerat că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare a contractului invocată de către SC A.S.P.C. SA și că s-au încălcat dispozițiile art. 969 C. proc. civ., prin faptul că nu s-au analizat clauzele contractului inserate în articolele 5, 7, 14 și 24. Din examinarea prevederilor contractului și a actelor dosarului, care atestau cantitatea de marfă eliberată din siloz și încărcată pe navă, a motivat recurenta, s-ar fi constatat că lipsa nu este reală. De asemenea, nu s-a observat că certificatul de inspecție pescaj nu a fost semnat de către prestatorul de servicii și că bonurile de încărcare atestă aceeași cantitate încărcată ca și în conosament.

Întrucât nu a fost anunțat încărcătorul despre eventualele diferențe de cantitate constatate la terminarea încărcării, recurenta s-a considerat îndreptățită să invoce în fața tribunalului arbitral excepția neexecutării contractului. Dacă această excepție s-ar fi analizat în conformitate cu art. 14, a mai susținut recurenta, s-ar fi constatat că este absolvită de orice responsabilitate, cu atât mai mult, cu cât prejudiciul nu a fost dovedit. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru unul din motivele prevăzute de literele a) - i). În speță, recurenta a invocat, prin acțiunea în anulare, dispozițiile art. 364 lit. f) – i) C. proc.

civ., potrivit cărora: „tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. „hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”. Deși au fost invocate aceste dispoziții, din conținutul motivelor de recurs și argumentele invocate în susținerea acestora nu rezultă care este „lucrul cerut” și asupra căruia nu s-a pronunțat tribunalul arbitral și nici ce s-a dat mai mult decât s-a cerut, motive care să fi fost deduse instanței care a soluționat acțiunea în anulare. În realitate, recurenta a invocat, în această cale de atac, motive de netemeinicie a soluției arbitrale, care nu pot fi examinate dacă nu sunt îndeplinite cerințele de desființare ale hotărârii arbitrale.

Trimiterea la art. 5, 11 și 14 din contract constituie o dovadă că recurenta invocă netemeinicia soluției pe fond, fără ca mai înainte să demonstreze care sunt dispozițiile imperative ale legii ce au fost încălcate sau, așa cum s-a mai arătat, care este lucrul cerut asupra căruia tribunalul arbitral nu s-a pronunțat. După cum se poate observa din întregul context al motivelor ce au fost formulate în recurs, criticile vizează hotărârea arbitrală și nu soluția pronunțată în acțiunea în anulare, or, recurenta nu se află într-o cale de atac devolutivă prin care să solicite reconsiderarea probelor și aspectelor analizate în primă instanță. Cu alte cuvinte, recurenta nu se află în situația de a cere o rejudecare a fondului mai înainte de a dovedi că motivele de desființare sunt întemeiate.

Această concluzie se desprinde nu numai din prevederile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., în care se prevăd limitativ motivele de desființare, ci și din dispozițiile art. 366 din același cod, din care rezultă că pronunțarea pe fond nu este posibilă decât dacă se anulează hotărârea arbitrală. În fine, prin conținutul lor, toate criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză vizează chestiuni de fond, de interpretare a înscrisurilor aflate la dosar asupra cărora, așa cum s-a reținut în decizia recurată, tribunalul arbitral s-a pronunțat, excepția de neexecutare fiind analizată în contextul examinării temeiniciei cererii ce a fost dedusă judecății. În consecință, nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate care să ducă la casarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Constanța, astfel că, potrivit art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 15.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC A.S.P.C. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 43/COM din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 15.000.000 lei, către intimata-pârâtă SC A.S.T. SRL Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 martie 2004.