ÎCCJ, Decizia nr. 80/2004

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2801/COM din 10 noiembrie 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea reclamantei SC R.T.P. SRL București, a obligat pârâta SC A.S. SA Constanța să plătească acesteia echivalentul în lei al sumelor de 467.220,94 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă, 486.548,76 dolari S.U.A., cu titlu de penalități de întârziere, 16.875,44 dolari S.U.A., dobândă, precum și 189.541.410 lei, cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 720/COM din 11 iulie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă, împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Navigație Constanța.

Prin decizia nr. 7167 din 30 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de reclamantă, împotriva acestei din urmă hotărâri, ca nefondat. Contestația în anulare formulată de reclamantă, împotriva acestei din urmă decizii, a fost admisă de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3199 din 14 mai 2002. Drept urmare, decizia atacată a fost anulată și s-a fixat termen pentru judecarea recursului declarat de aceeași parte, împotriva deciziei pronunțate în apel. Recursul declarat de pârâtă, împotriva deciziei pronunțate în soluționarea contestației în anulare, a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 297 din 6 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC A.S. SA Constanța a formulat contestație în anulare. Contestatoarea a susținut că recursul, declarat împotriva deciziei, prin care instanța de recurs a soluționat contestația în anulare, formulată împotriva unei decizii pronunțată de aceeași instanță în recurs, a fost respins, în mod greșit, ca inadmisibil. În susținerea acestei din urmă contestații în anulare formulate, SC A.S. SA Constanța a invocat următoarele motive: - instanța nu a avut în vedere că recursul a fost declarat și motivat în termen legal; - nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea căii de atac formulate și anularea deciziei atacate.

Contestația în anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, vizând retractarea hotărârii atacate, care poate fi exercitată exclusiv, pentru motivele prevăzute de legiuitor, prin legea procesuală civilă. Ca atare, admisibilitatea acestei căi de atac este examinată în raport de cerințele art. 317 sau, după caz, art. 318 C. proc. civ., cu referire la hotărârea susceptibilă a fi desființată pe această cale și de exercitarea acesteia, numai pentru cazurile prevăzute în textele menționate. Motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu nici cazurilor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., pentru exercitarea contestației în anulare de drept comun și nici cazurilor prevăzute de art. 318 din același cod, pentru exercitarea contestației în anulare speciale.

Astfel, una din condițiile comune pentru folosirea căilor de atac este cea privitoare la existența unei hotărâri judecătorești pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată. Or, constatând că SC A.S. SA Constanța a declarat recurs, împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi reformată, prin exercitarea acestei căi de atac, respectiv împotriva unei hotărâri irevocabile, conform art. 377 C. proc. civ., în mod legal, instanța s-a pronunțat, în sensul inadmisibilității acestuia. Ca atare, pe lângă faptul că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prevăzute de legea procesuală civilă, acestea sunt și neîntemeiate.

Astfel, învestită, fiind cu o cale de atac inadmisibilă, instanța de judecată nu poate examina legalitatea sau temeinicia hotărârii atacate, cu neobservarea principiului legalității căilor de atac, precum și a ierarhiei acestora și să constate dacă afirmațiile părții, privitoare la faptul că aceasta conține unele greșeli procedurale sau o injustiție, se confirmă. Așa fiind, este lipsit de relevanță juridică în cauză, motivul invocat de contestatoare, privitoare la împrejurarea că s-a conformat unora din cerințele legii procesuale civile, privitoare la termenul de declarare și motivare, precum și la cele referitoare la indicarea motivelor de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Pe de altă parte, motivul privind pronunțarea deciziei, cu neobservarea dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este neîntemeiat, instanța sesizată reținând legal că hotărârea atacată, irevocabilă fiind, nu era susceptibilă de reformare prin formularea unui nou recurs, în temeiul principiului stabilit de lega procesuală civilă, privind unicitatea căilor de atac. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare , ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A.S. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 297 din 6 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători, ca nefondată. Pronunțată, în ședință publică, azi, 16 februarie 2004.