ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.198 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Constanța a admis

acțiunea reclamantei S.C. „S.” S.A. și a obligat pârâta S.C. „R.M.” S.R.L. la

plata sumei de 58.679,64 dolari SUA sau echivalentul în lei la data efectuării

plății cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată

aferente.

Împotriva

acestei hotărâri a promovat apel pârâta solicitând și repunerea în termen

motivat de faptul că sentința nu i-a fost comunicată la sediul său, fiind

afișată la ușa instanței, măsură nejustificată atâta timp cât la dosar exista

dovada sediului său social.

Curtea

de Apel Constanța, secția maritim-fluvială – prin decizia civilă nr.1 din 21

februarie 2002, a respins cererea de repunere în termen, și pe cale de

consecință apelul ca tardiv formulat.

În

motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că deși apelanta la fond și

apel a învederat că sediul său este în Constanța unde i-au fost comunicate

toate actele de procedură inclusiv comunicarea hotărârii atacate, la data de 23

mai 2001.

Abia la data de 7 februarie 2002 s-a depus la dosar un certificat

constatator nr.80250 din 17 ianuarie 2002, din care rezultă că sediul declarat

al pârâtei este cel arătat, însă din adresa eliberată de S.C.  “C.” S.R.L.

rezultă că la acest sediul pârâta și-a încetat activitatea la data de  1 mai

2001.

În

considerarea celor arătate, instanța de control judiciar a apreciat că, s-a

procedat la comunicarea actelor de procedură la sediul social la 23 mai 2001,

situație în care în raport de data comunicării și data declarării apelului 17

august 2001, acesta a fost tardiv promovat, neavând relevanță afișarea

hotărârii la ușa instanței.

Cu

petiția înregistrată la data de 4 aprilie 2002 pârâta a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la aspectele de

nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ..

Se

susține că în mod eronat apelul promovat a fost respins ca tardiv din moment ce

conform dovezii de comunicare a hotărârii criticată aceasta s-a făcut prin

afișare la ușa instanței la data de 16 august 2001.

Recursul

este nefondat.

Potrivit art.98 C. proc. civ., schimbarea

domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării

ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar.

Înscrisurile

depuse în apel fac dovada că începând cu data de 1 mai 2001 recurenta nu mai

desfășoară activitatea în Hotel Turist,   schimbându-și sediul încă înainte de

pronunțarea instanței de fond, dar nu a făcut cunoscut acest fapt deși era

obligația sa procedurală astfel că justificat s-a respins cererea de repunere

în termen.

Soluția

dată de instanța de apel, este confirmată și de înscrisurile depuse de

intimată, respectiv Raportul final al administratorului judiciar în procedura

de reorganizare judiciară și faliment din conținutul căruia rezultă că a

desfășurat activitate până la data de 30 aprilie 2001.

Față de

cele arătate în considerarea dispozițiilor art.312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de  pârâta S.C. „R.M.” S.R.L. împotriva deciziei nr.1/MF din  21

februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția maritim fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.