ÎCCJ, Decizia nr. 225/2004

Asupra cererii de revizuire de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2801 din 10 noiembrie 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC A.D.S.SA Constanța, a admis acțiunea reclamantei SC R.T.P.SRL București și a obligat pârâta menționată să plătească acesteia echivalentul în lei a sumelor de 467.220,94 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă, de 486.548,76 dolari S.U.A. cu titlu de penalități de întârziere, de 16.875,44 dolari S.U.A. dobândă comercială, precum și suma de 189.541.410 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 720 din 11 iulie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza, în vederea rejudecării, Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Navigație Constanța.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 7167 din 30 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Prin decizia nr. 3199 din 14 mai 2002, secția comercială a Curții Supreme de Justiție a admis contestația în anulare formulată de reclamantă, a anulat decizia atacată și a dispus în sensul rejudecării recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel Constanța, secția comercială. Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta SC A.D.S.SA Constanța a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 297 din 6 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție – Completul de 9 judecători, ca inadmisibil.

Contestația în anulare, formulată de pârâtă împotriva deciziei nr. 297/2003, a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 80 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 9 judecători. În temeiul deciziei nr. 3199 din 14 mai 2002, secția comercială a Curții Supreme de Justiție a rejudecat recursul declarat de reclamanta SC R.T.P.SRL București împotriva deciziei nr. 720 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Prin decizia nr. 6075 din 21 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins recursul, ca nefondat. Pârâta SC A.D.S.SA Constanța a declarat un nou recurs împotriva deciziei nr. 80 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 9 judecători, prin care contestația în anulare, formulată de aceeași parte împotriva deciziei nr. 297/2003 a Completului de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca nefondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 58/2003, a respins recursul declarat de pârâtă prin decizia nr. 156 din 2004, pronunțată în dosarul nr. 39/2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că pârâta menționată, declarând recurs, a făcut doar mențiunea formală privind întemeierea căii de atac exercitate pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., fără a indica și dezvolta cazurile de casare sau modificare prevăzute de acest text. Totodată, instanța de judecată a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia irevocabilă menționată nu era supusă recursului.

La data de 17 mai 2004, pârâta SC A.D.S.SA Constanța a formulat cerere, prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 156 din 24 aprilie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul prevăzut de art. 308 C. proc. civ. în dosarul nr. 39/2003, invocând cazul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 din același cod. Revizuienta a susținut că instanța, învestită cu soluționarea recursului, nu a ținut cont de prevederile procedurale privind motivarea recursului și dezvoltarea acestuia, cu referire la împrejurarea că la data exercitării căii de atac decizia atacată nu era redactată. Revizuirea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Una dintre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru exercitarea unei căi de atac, privește existența unei hotărâri determinate de legea procesuală civilă susceptibilă de a fi reformată sau retractată pe această cale.

În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestit cu o cerere privind revizuirea unei decizii pronunțate în recurs de completul prevăzut de art. 308 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2003. Or, prin art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea menționată, cu referire la decizia de respingere a recursului, s-a stabilit că aceasta „nu este supusă nici unei căi de atac”, iar această normă este imperativă. Ca atare, nefiind îndeplinită condiția privitoare la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe calea revizuirii, excepția invocată se constată a fi întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea pârâtei, SC A.D.S. SA Constanța, privind revizuirea deciziei nr. 156 din 26 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 iulie 2004.