ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 33 din

29 iunie 2004, pronunțată de Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A.

Constanța a fost admisă în parte acțiunea arbitrală formulată de reclamanta SC A.

SA Constanța împotriva pârâtei SC G.P.R. SRL București și, în consecință, a

fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 145.721 dolari S.U.A., în

echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de preț depozitare

mărfuri, sentința fiind pronunțată la locul arbitrajului convenit de părți și

anume la sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera

de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București.

Împotriva sentinței arbitrale

menționate pârâta a formulat la 19 august 2004 acțiune în anulare la Curtea de

Apel București, competentă în temeiul art. 365 alin. (1) coroborat cu art. 342 C.

proc. civ., valoarea litigiului fiind mai mare de un miliard lei.

La 23 august 2004 reclamanta

formulează și ea acțiune în anulare a sentinței arbitrale în cauză la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 5678 din 15

decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială admite

excepția de necompetență materială invocată de intimata pârâtă și declină

competența de soluționare a acțiunii în anulare formulată de reclamantă în favoarea

Curții de Apel Constanța.

Prin încheierea dată în ședința

Camerei de Consiliu din 24 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială îndreaptă, din oficiu, eroarea materială strecurată în

dispozitivul deciziei nr. 5678 din 15 decembrie 2004 a aceleiași instanțe în

sensul că, în loc de „Curtea de Apel Constanța” se trece „Curtea de Apel

București”, astfel că se stabilește competența de soluționare a acțiunii în

anulare în favoarea Curții de Apel București.

În paralel, la 13 aprilie 2005,

ignorând existența încheierii din 24 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, reclamanta SC A. SA formulează cerere de

îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 5768 din 15

decembrie 2004, pronunțată de aceeași instanță, solicitând ca, în camera de

consiliu și fără citarea părților, instanța să dispună îndreptarea erorii

materiale din dispozitivul menționatei hotărâri, în sensul că instanța

competentă pentru soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamantă

împotriva sentinței arbitrale din 28 iunie 2004, pronunțată de Comisia de

Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanța este Curtea de Apel București și nu

Curtea de Apel Constanța cum din eroare s-a consemnat.

Ignorând existența deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 5678 din 15 decembrie 2004, astfel cum a fost

îndreptată la 24 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

investită cu acțiunea în anulare de către pârâtă, prin încheierea din 21 martie

2005 respinge excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe invocată

de reclamanta intimată în cauza dedusă ei, constată intervenit conflict pozitiv

de competență, suspendă judecata cauzei privind acțiunea în anulare promovată

de petenta pârâtă și trimite dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială în vederea soluționării conflictului de competență intervenit.

Prin decizia nr. 2876 din 13 mai

2005, dată în regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

Constanța.

Față de această soluție reclamanta

SC A. SA, la 25 mai 2005, renunță la judecarea cererii de îndreptare a erorii

materiale din dispozitivul deciziei nr. 5768 din 15 decembrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Prin încheierea nr. 3117 dată în

ședința Camerei de Consiliu din 25 mai 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială ia act de renunțarea la judecarea cererii formulată de

reclamanta SC A. SA de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul

deciziei nr. 5768 din 15 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 9820/2004.

Prin cererea formulată la 21 iunie

2005, reclamanta SC A. SA declară recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

completul de 9 judecători, împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul constatării

inexistenței conflictului pozitiv de competență, iar în subsidiar stabilirea

competenței soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În susținerea recursului său,

recurenta arată că la data soluționării regulatorului de competență nu erau

întrunite condițiile cerute de art. 20 pct. 1 C. proc. civ., pentru existența

conflictului pozitiv de competență întrucât ambele hotărâri judecătorești în

discuție stabileau competența de soluționare a celor două acțiuni în anulare a

sentinței de arbitraj în favoarea Curții de Apel București, fiind pronunțate în

două cauze distincte pe rolul a două instanțe judecătorești diferite.

Prin precizările depuse la dosar,

reclamanta SC A. SA solicită instanței să dispună calificarea căii de atac

promovată de ea drept contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318

alin. (1) C. proc. civ., dezlegarea dată de secția comercială a Înaltei Curți

de Casație și Justiție pe calea regulatorului de competență fiind rezultatul

unei greșeli materiale deoarece a fost soluționat regulatorul de competență la

termenul din 13 mai 2005 fără a se observa că anterior, la data de 24 februarie

2005, prin încheiere dată în camera de consiliu, fusese rectificată din oficiu

eroarea materială din dispozitivul hotărârii pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 9820/2004, în sensul că

instanța competentă a soluționa litigiul este Curtea de Apel București și nu

Curtea de Apel Constanța.

Prin decizia nr. 295 din 7 noiembrie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători scoate

cauza din rol și trimite dosarul secției comerciale în vederea soluționării

contestației în anulare formulată de SC A. SA împotriva deciziei nr. 2876 din

13 mai 2005, pronunțată de aceeași secție a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului Curtea constată că împotriva sentinței arbitrale din 29 iunie 2004,

pronunțată de Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanța la

București, la sediul C.C.I.R.M.B., au formulat concomitent acțiune în anulare

pârâta, la Curtea de Apel București și reclamanta, la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială și că instanța supremă, prin decizia nr. 5678

din 15 decembrie 2004 îndreptată din oficiu sub aspectul corectării unei erori

materiale prin încheierea din 24 februarie 2005, declină competența de

soluționare a acțiunii în anulare formulată de reclamantă tot în favoarea

Curții de Apel București, astfel că la data pronunțării de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială a deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005

în regulator de competență nu exista nici un conflict pozitiv de competență

întrucât singura instanță stabilită a fi competentă să soluționeze acțiunea în

anulare era, conform și dispozițiilor art. 365 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborate cu cele ale art. 342 C. proc. civ., Curtea de Apel București.

Astfel fiind, se constată că decizia

nr. 2876 din 13 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială în dosarul nr. 1271/2005 în regulator de competență este rezultatul

unei erori materiale, întrucât la data pronunțării acesteia, ca urmare a

îndreptării din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr.

5678 din 15 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, în dosarul nr. 9820/2004, nu exista nici un conflict de

competență.

Pe cale de consecință, cu aplicarea art.

318 C. proc. civ. teza întâi, contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC A. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 2876 din 13 mai 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială urmează a

fi admisă, iar decizia atacată urmează a fi anulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 2876 din

13 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosar nr. 1271/2005, anulează decizia atacată, constată inexistența

conflictului de competență și restituie dosarul Curții de Apel București pentru

continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.