ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 15 din 31

iulie 2003, Tribunalul Arbitral din cadrul C.C.I.N.A. Constanța, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Constanța, precum și în parte,

cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.T. SRL Constanța și în

consecință a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 51.120,15 dolari

S.U.A., în echivalent lei, cu titlu de daune, 3.724 dolari S.U.A., în

echivalent lei, cu titlu de dobânzi, precum și la plata taxei pe valoare

adăugată, aferentă acestor sume.

A mai obligat reclamanta

către pârâtă la plata sumei de 132.794,36 dolari S.U.A. în echivalent lei, cu

titlu de daune și a compensat cheltuielile arbitrale făcute de părți.

Hotărând astfel, Tribunalul

Arbitral a reținut că există culpă comună și egală a părților cu privire la

executarea contractului de prestări servicii, deoarece reclamanta nu a încărcat

la timp și întreaga cantitate de marfă aparținând pârâtei în nave, iar pârâta

nu a participat la încărcarea navelor respective cu propriile sale macarale

plutitoare, așa cum s-a obligat prin contract.

În aceste condiții pârâta

datorează reclamantei daune și dobânzi, raportat la cantitatea de marfă

încărcată, iar reclamanta datorează pârâtei daune reprezentând 50% din totalul

contrastaliilor și a taxelor portuare suplimentare, înregistrate ca urmare a

încărcării cu întârziere a navelor.

Prin încheierea din 15

septembrie 2003, Tribunalul Arbitral a admis cererea de îndreptare a erorii

materiale formulată de reclamantă, în sensul că a obligat-o la plata sumei de

129.504,36 dolari S.U.A., în echivalent lei, cu titlu de daune, în loc de

132.794,36 dolari S.U.A., cum din eroare s-a consemnat în dispozitivul

hotărârii.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia civilă nr. 62 din 30 octombrie 2003, a admis acțiunea în anulare

formulată de reclamantă a anulat hotărârea atacată, a admis acțiunea și a

obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 76.680,23 dolari S.U.A., în

echivalent lei la momentul plății, cu titlu de daune și 3.724 dolari S.U.A.

dobânzi.

Totodată, a respins cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Pentru a adopta această

decizie instanța de apel a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile

contractuale asumate, fiind singura vinovată pentru neîncărcarea la timp și în

întregime a cantității de marfă.

În aceste condiții, nu

trebuia reținută o culpă concurentă în sarcina reclamantei, în temeiul

aceluiași contract, cu atât mai mult, cu cât s-a demonstrat faptul că pârâta nu

și-a respectat obligația de a folosi mijloacele proprii de încărcare,

obligație, care, dacă ar fi fost respectată, excludea plata unor contrastalii

către armatorii, cu care pârâta a încheiat contracte de navlosire.

Prin încheierea nr. 17 din 1

martie 2004, Curtea de Apel Constanța, a admis în parte cererea de îndreptare a

erorii materiale formulată de reclamantă și a îndreptat eroarea materială în

sensul că în decizia civilă nr. 62 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel

Constanța, a trecut SC T.T. SRL în loc de SC T. SRL.

A respins cererea pentru

îndreptarea erorii referitor la suma de 476.079.878 lei, ca nefondată, reținând

că judecând în fond, instanța nu a luat în discuție și nu s-a pronunțat cu

privire la capătul de cerere, privind obligarea pârâtei și la plata sumei de

476.079.878 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată și ca atare în cauză nu

sunt îndeplinite cerințele art. 281 C. proc. civ.

Nemulțumită de decizia

pronunțată, pârâta a declarat recurs arătând că este nelegală, deoarece:

- judecând acțiunea în

anulare, instanța trebuia să constate, într-o primă fază, dacă hotărârea

arbitrală este anulabilă în raport de dispozițiile art. 364 C. proc. civ. și

numai după această cenzurare, constatând că subzistă motive, anula hotărârea și

dacă litigiul era în stare de judecată se pronunța și pe fondul cauzei, ori

instanța fără să evoce dispozițiile legale a trecut la soluționarea în fond a

litigiului, lăsând nerezolvată această chestiune esențială.

- pentru a atrage anularea

unei hotărâri arbitrale, conform art. 364 lit. g) C. proc. civ., trebuie ca

hotărârea să nu cuprindă motivele pe care se sprijină, ori în cazul de față

motivele sunt prezentate în detaliu, cu argumentațiile și interpretările

aferente.

- în mod greșit s-a reținut

culpa exclusivă a pârâtei în executarea contractului de prestări servicii,

ignorând actul adițional la acest contract, care prelungește raporturile

contractuale, stabilind noi condiții de cooperare.

Din întregul ansamblu

probator rezultă de fapt că acțiunile și inacțiunile părților au concurat

deopotrivă la neperformarea în totalitate a prevederilor contractuale.

Criticile sunt întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

De asemeni a formulat recurs

și reclamanta, împotriva încheierii din 16 februarie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, solicitând să fie modificată și admisă cererea de îndreptare

a erorii materiale în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 476.079.878

lei, așa cum a pretins prin cererea arbitrală și prin acțiunea în anulare, suma

respectivă, reprezentând taxă pe valoarea adăugată deoarece în cauză sunt

îndeplinite condițiile art. 281 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârâtă

este fondat.

Conform art. 366 alin. (1) C.

proc. civ., instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula hotărârea

arbitrală iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunța și în

fond în limitele convenției arbitrale.

Acțiunea în anulare având un

caracter special, soluția poate fi desființată numai pentru motivele prevăzute

în mod expres de dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.

Din cele două texte de lege

sus amintite rezultă că instanța, trebuie într-o primă etapă să stabilească

care este motivul sau motivele pe care se întemeiază acțiunea, iar în cea de-a

doua etapă să soluționeze cauza pe fond.

Curtea de apel a soluționat

direct cauza fără a reține care dintre cele 9 motive au fost încălcate de

Tribunalul arbitral și procedând astfel a pronunțat o hotărâre nelegală.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (3), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și casând decizia, va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de

Apel Constanța.

Față de soluția ce urmează a

se pronunța este inutil a se analiza celelalte două motive de recurs invocate

de pârâtă, care însă vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare la

soluționarea cauzei.

Cât privește recursul

declarat de reclamantă, în raport de soluția ce se va pronunța a rămas fără

obiect și drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC T.T. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 62 din 30 octombrie 2003 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Casează decizia atacată și

trimite cauza la aceleiași instanță pentru rejudecare.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C. SA Constanța, împotriva Încheierii din 16 februarie 2004 a

Curții de Apel Constanța, în dosarul nr. 1264/2003, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 29 martie 2005.