ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3135/2008

Deliberând asupra

recursului de față;

Prin sentința comercială nr. 29 din 23

noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca nefondată excepția

neexecutării contractului invocată de pârâta SC T.T. SRL Constanța, a fost

admisă acțiunea principală modificată formulată de reclamanta SC C. SA

Constanța și a fost obligată pârâta la plata sumei de 76.680,23 dolari SUA, 3.724

dolari cu titlu de dobânzi, în lei la data plății și 476.079.878 lei TVA.

A fost respinsă

cererea reconvențională a pârâtei ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de

prestări de servicii în anul 2002 care cuprinde o clauză penală în art. 4 lit.

b) potrivit căreia beneficiarul va plăti 75% din tariful stabilit pentru

diferența de marfă neîncărcată până la cantitatea de 150 000 t pe an.

Reclamanta, în calitate

de prestator și-a îndeplinit obligația dar pârâta nu a pus la dispoziție marfa

convenită. Neexistând o culpă concurentă a reclamantei, rezultă că suma

pretinsă și majorată ulterior cu TVA este datorată.

Referitor la

penalitățile de întârziere s-a constatat că sumele datorate au fost achitate cu

întârziere și potrivit art. 5 din contract beneficiara avea obligația de a

achita 50% din avans, la sosirea navei și diferența în 5 zile de la terminarea

încărcării mărfii pe navă.

În ceea ce privește

excepția de neexecutare și cererea reconvențională pentru daune au fost respins

ca nefondate având în vedere că reclamanta, ca prestator de servicii și-a

îndeplinit obligațiile stabilite prin art. 3 din contract iar pârâta nu a

formulat, în cursul derulării contractului, nici un fel de obiecțiune privind

modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate de cealaltă parte.

Cum pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile de a pune la dispoziția prestatorului cantitatea de

marfă convenită, nu poate pretinde daune reprezentând plata contrastaliilor și

a altor cheltuieli portuare.

Prin sentința civilă nr.

49 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, s-a anulat hotărârea

arbitrală nr. 15 din 31 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie, Navigație și Agricultură Constanța,

motivat de faptul că hotărârea este confuză și considerentele ei sumare, ceea

ce echivalează cu nemotivarea acesteia, încălcându-se dispozițiile art. 62 al.1

litera e din Regulamentul privind organizarea arbitrajului comercial. S-a

dispus judecarea pe fond a cauzei.

Împotriva sentinței nr.

49 din 19 octombrie 2005 a declarat recurs SC T.T. SRL Constanța invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recursul împotriva

sentinței civile nr. 29 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța se

bazează pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că unul

dintre cei 3 experți a semnat formal raportul de expertiză, încălcându-se

astfel dispozițiile art. 208 C. proc. civ.

O altă critică se

referă la greșita respingere a excepției de neexecutare, ignorându-se

îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Se arată că însăși

reclamanta pârâtă recunoaște că SC T.T. SRA Constanța a pus la dispoziție

marfa, dar obligația încărcării revenea operatorului portuar SC C. SA.

Clauza din contract,

respectiv art. 4 lit. b), privind obligația beneficiarului de a încărca 150 000

t este interpretată de recurentă ca neputând elibera pe reclamanta-pârâtă de

obligația legală de a respecta normele imperative de încărcare, prevăzute de

Ordinul 18/1990 al Ministerului Transportului sau de uzanțele portuare.

Recurenta consideră

că a fost aplicată greșit regula de interpretare potrivit căreia legea trebuie

interpretată în sensul aplicării ei și nu în sensul neaplicării. Astfel,

nespecificarea numărului danei a fost interpretată greșit ca nedeterminând o

obligație a operatorului portuar.

Se mai arată că în

mod eronat instanța a considerat că actul adițional prin care se prelungeau

raporturile contractuale dintre părți ar reprezenta o ofertă.

Recurenta mai arată

și că, față de lipsurile din motivare, în speță este aplicabil și motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul pârâtei este

fondat pentru următoarele considerente:

Acțiunea în anulare a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. g) și I), C. proc. civ.,

iar instanța a apreciat ca întemeiat motivul prevăzut de art. 364 lit. g)

considerând că motivarea sentinței arbitrale este confuză și sumară.

În realitate,

hotărârea arbitrală este coerentă, motivând argumentat de ce se aplică clauza

prevăzută de art. 4 lit. b) din contract, respectiv faptul că a intervenit

acordul tacit cu privire la addendum-ul datat 15 ianuarie 2003.

Și admiterea cererii

recondiționale a fost motivată de aplicarea art. 3 lit. c) din contract

potrivit căruia pârâta avea obligația să participe la încărcarea navelor cu

propriile sale macarale, ori aportul acesteia a fost nesemnificativ,

reținându-se astfel culpa comună și egală la încărcarea celor 3 nave cu

întârziere, justificându-se obligarea reclamantei la plata a 50% din valoarea

contrataliilor și a taxelor portuare suplimentare înregistrate la cele 3 nave.

Prejudiciul a fost

apreciat ca fiind cert, având în vedere încasarea efectivă a contrastaliilor

înregistrate la cele 3 nave.

Prin urmare, în mod

greșit a fost anulată hotărârea arbitrală, în cauză neregăsindu-se motivul

prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc. civ.

Urmează a fi admis

recursul pârâtei și se vor modifica în tot sentințele 49/29 octombrie 2005 și

29/23 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța și va fi respinsă

acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale nr. 15 din 31 iulie

2003, care va fi păstrată în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta SC T.T. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 29/COM din 23

noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot

sentința nr. 49 din 19 octombrie 2005 și sentința nr. 29 din 23 octombrie 2007

pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal.

Respinge acțiunea în

anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 15 din 31 iulie 2003 a Comisiei de

Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanța pe care o păstrează în tot.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.