ÎCCJ, decizie (scj.ro #83086)

Hotărâre a Adunării Generale a Asociaților. Nulitate absolută. Excepție de la principiul quad nullum est nullum producit effectum a actelor ulterioare încheiate cu bună-credință. Particularități C. proc. civ., art. 720 10 Legea nr. 31/1990, art. 59 C. com., art. 1, art. 3, art. 251-256 Actul de cesiune încheiat ca urmare a unei hotărâri a Adunării Generale a Asociaților anulată pentru vicii de formă, act cu titlu oneros cu o configurație independentă de sine stătătoare, care și-a produs efectele de la data consimțirii lui prin reprezentanții legali ai celor două societăți contractante, își va păstra valabilitatea, efectele nulității hotărârii AGA neretroactivând. Secția comercială, Decizia nr. 1894 din 21 mai 2010 Prin sentința comercială nr. 760 din data de 25 martie 2008, Tribunalul Constanța, Secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.99 SRL în contradictoriu cu pârâtele SC G.I.

SRL Constanța și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP) și în consecință: a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi și obligații încheiat între reclamanta și pârâta SC G.I. SRL în luna noiembrie 2003, având ca obiect transmiterea drepturilor și obligațiilor reclamantei rezultând din contractul de asociere în participațiune nr. 556 din 16 februarie 2002 încheiat cu SC P. SA; a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 1 din 17 noiembrie 2003 la contractul de asociere nr. 556/2002 încheiat între SC G.I. SRL și Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, succesoarea SC P. SA; a constatat totodată și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 180 din 6 decembrie 2006 încheiat între CNAFP și SC G.I.

SRL având ca obiect activele aferente amenajării piscicole M.K. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut din actele și lucrările dosarului următoarea situație de fapt și de drept. La data de 13 noiembrie 2003 Adunarea Generală a asociaților societății reclamante a aprobat încheierea cu pârâta SC G.I. SRL a unui contract de cesiune a drepturilor și obligațiilor asumate de reclamanta prin contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002 încheiat cu SC P. SA, asociere care avea ca obiect exploatarea în comun a amenajării piscicole M.K. Urmare contractului de cesiune încheiat între reprezentantul celor două societăți, la data de 17 noiembrie 2003, între pârâta SC G.I.

SRL și CNAFP se încheie actul adițional nr. 1 la contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002, iar la data de 6 decembrie 2006 între aceleași părți se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 180 al cărui obiect îl constituie vânzarea de către companie și respectiv cumpărarea de către pârâtă a activelor aferente amenajării piscicole nominalizate în anexa 01 la contract. A reținut prima instanță că hotărârea adunării generale a SC I. 99 SRL din data de 13 noiembrie 2003 a fost anulată prin sentința civilă nr. 3319 din 31 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, hotărârea fiind rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 96 din 4 mai 2006 a Curții de Apel Constanța.

În acest context faptic și legal, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea principiului anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, respectiv a hotărârii AGA din 13 noiembrie 2003, deoarece între actele încheiate ulterior adoptării hotărârii există o legătură indisolubilă. Din analiza operațiunilor juridice, din punct de vedere cronologic, tribunalul a reținut că pârâtele nu au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 180, deoarece la data semnării lui, 6 decembrie 2006, instanțele judecătorești se pronunțaseră asupra nelegalității hotărârii din 13 noiembrie 2003. Apărările pârâtei SC G.I.

SRL cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, lipsa de interes a reclamantei și inadmisibilitatea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 180 au fost considerate de prima instanță ca nefondate, față de caracterul subsecvent al actelor a căror nulitate s-a constatat, în raport de actul principal, care impune o simetrie a sancțiunilor aplicate, și pe cale de consecință, aplicarea regulii imprescriptibilității constatării nulității absolute. Prin decizia civilă nr. 199/COM din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC G.I.

SRL, constatând neîntemeiate criticile formulate de pârâtă, cu privire la dezlegarea dată de prima instanță excepțiilor invocate cât și pe fondul cauzei.(…) Prin cererea de recurs înregistrată la data de 7 ianuarie 2009, astfel cum a fost sistematizată prin memoriul din data de 13 mai 2010, recurenta SC G.I. SRL a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de ipotezele reglementate de art. 304 pct. 3,8 și 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea cărora a susținut următoarele: (…) - soluția adoptată pe fondul cauzei este rezultatul interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și a aplicării greșite a principiului anulării actului subsecvent în condițiile în care contractul de asociere în participațiune și actul adițional sunt contracte cu executare succesivă, exceptate de la principiul retroactivității efectele nulității; subsumat acestei critici, recurenta a arătat că actele juridice ce fac obiectul judecății au o natură juridică de sine stătătoare și trebuie analizate individual, fiind încheiate în baza unor dispoziții legale diferite; - hotărârea AGA din 13 noiembrie 2003 a asociaților reclamantei a fost desființată pentru vicii de formă, iar contractul de cesiune de drepturi încheiat în baza sa și-a produs efectele, datoriile societății reclamante fiind suportate de societatea SC G.I.

SRL prețul cesiunii fiind de aproximativ 120.000 lei.(…) Înalta Curte a constatat următoarele: (…) În ce privește însă soluția adoptată pe fondul litigiului, criticile de nelegalitate formulate de recurentă se vădesc întemeiate. Aplicarea principiului anulării actelor subsecvente ca efect al anulării actului inițial, care constituie fundamentul raționamentului juridic adoptat de prima instanță și confirmat de instanța de apel este greșită în raport de împrejurările factuale și legale ale cauzei. Circumstanțial, Curtea amintește că regula potrivit căreia actul a cărui nulitate a fost pronunțată nu produce nici un efect – quad nullum est nullum producit effectum – ceea ce determină și caracterul retroactiv al nulității, comportă, unele discuții și nuanțări în materia dreptului societar unde retroactivitatea este eliminată în privința terților de bună-credință, în scopul protecției terților și a securității creditului în general.

Concluzia se impune cu forța evidenței din dispozițiile art. 59 din Legea nr.31/1990 republicată, care reglementează declararea nulității societății și consecințele asupra actelor încheiate cu terții de bună-credință, acte care își păstrează deplina valabilitate. În alte cuvinte, chiar și în situația unei nulități de o gravitate deosebită, esențială, vizând însăși existența societății, actele încheiate cu terții de bună-credință își păstrează deplina valabilitate și își produc efectele avute în vedere la încheierea lor.

Plecând de la această premisă legală, Curtea a observat că hotărârea AGA a societății reclamante din data de 13 noiembrie 2003, prin care s-a decis cesiunea drepturilor și obligațiilor reclamantei din contractul de asociere în participațiune încheiat cu SC P. SA, a fost constatată nulă prin sentința civilă nr. 3319/2005, pentru încălcarea unor cerințe formale privind neîntocmirea în ciornă a procesului-verbal al adunării și ținerea în alt loc decât la sediul societății. Or, actul de cesiune încheiat urmare acestei hotărâri, act cu titlu oneros, și-a produs efectele de la data consimțirii lui prin reprezentantul legal al societății reclamante, astfel că sub aspectul consimțământului la încheierea contractului de cesiune, efectele nulității hotărârii AGA nu retroactivează.

Sub un al doilea aspect, se impune a sublinia că cesiunea drepturilor și obligațiilor discutate în AGA din 13 noiembrie 2003, se încadrează mai degrabă într-un act de administrare curentă a societății care, datorită situației financiare, a hotărât să se retragă din asocierea cu SC P. SA urmând ca datoriile sale către asociat să fie achitate de cesionarul afacerii SC G.I. SRL, și prin urmare supunerea acestei decizii adunării generale apare excesivă față de dispozițiile care reglementează funcționarea unei societăți cu răspundere limitată, respectiv art. 194 din Legea societăților comerciale în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii. Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că cesiunea asocierii în participațiune se înscrie în categoria actelor de dispoziție ce aparțin adunării generale, SC G.I.

SRL în calitate de terț este protejat de teoria aparenței de drept, considerând de bună-credință că adunarea generală a societății reclamante întrunită la 13 noiembrie 2003 a decis în condiții de legalitate cesiunea drepturilor sale, contractul de cesiune, fiind semnat de reprezentantul legal al societății. În cauză, nu s-a dovedit că societatea cesionară nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contractul de cesiune și nici faptul că la semnarea cesiunii consimțământul reprezentantului reclamantei a fost afectat de vreun viciu, care să impună concluzia desființării actului.

În ce privesc actele ulterioare încheierii contractului de cesiune, respectiv actul adițional nr. 1 la contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002 din data de 17 noiembrie 2003 și contractul de vânzare-cumpărare active nr. 180 din 6 decembrie 2006 consimțite de pârâte, configurația lor juridică de acte independente de sine stătătoare și care nu se află într-un raport de subsecvență cu hotărârea AGA din 13 noiembrie 2003, este impusă de conținutul și natura obiectului convențiilor astfel încheiate. Prin actul adițional nr. 1 încheiat cu CNAFP se modifică și se completează contractul de asociere în participațiune nr. 556/2002, sub aspecte esențiale, vizând durata asocierii și obligațiile asociaților, în principal cele impuse asociatului secund SC G.I.

SRL. În alte cuvinte, părțile au reglementat asocierea lor în alți termeni decât cei stabiliți inițial cu SC I. 99 SRL, atât în ce privește durata asocierii, cât și prin impunerea în sarcina asociatului secund a unor obligații substanțial mai mari, distinct de faptul că încheierea actului adițional semnifică și o acceptare a societății SC G.I. SRL de către asociatul prim în vederea continuării asocierii în participațiune, contract cu caracter intuitu personae. Altfel spus, independent de contractul de cesiune încheiat cu SC I. 99 SRL, calitatea societății G.I. SRL de asociat secund era condiționată de acordul asociatului prim în vederea continuării în anumite condiții a exploatării în comun a amenajării piscicole, aspecte care conferă actului astfel încheiat un caracter de sine stătător.

Contractul de vânzare-cumpărare active nr. 180 din 6 decembrie 2006 a fost încheiat cu CNAFP în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale sau amenajărilor piscicole deținute de companie în portofoliu, în baza hotărârii nr. 137 din 19 octombrie 2006 a Consiliului de Administrație al Companiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2001 republicată și ale Regulamentului de organizare și funcționare a CNAFP. Prin urmare, stabilirea unui raport de subsecvență a acestui contract de vânzare-cumpărare cu hotărârea AGA din 13 noiembrie 2003 a societății reclamante nu are nici un suport legal. Aplicarea principiului ,,resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis” presupune desființarea dreptului celui care transmite pentru ca și dreptul celui care primește să fie desființat.

Or, hotărârea AGA anulată nu poate avea nici un efect asupra activelor care au făcut obiectul vânzării cumpărării, active care nu au fost în proprietatea reclamantei și nici asupra dreptului cumpărătorului de a solicita vânzarea-cumpărarea bunurilor în condițiile prescrise de dispozițiile legale care reglementează privatizarea amenajărilor piscicole. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a admis recursul și a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte împotriva sentinței fondului pe care a schimbat-o în tot respingând acțiunea formulată de reclamanta SC I. 99 SRL, ca nefondată.