ÎCCJ, decizie (scj.ro #83377)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83377) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
9.
Nulitatea actelor de procedură.
Condiții
Cuprins pe
materii:
Drept procesual civil. Nulitatea actelor de procedură
Index
alfabetic:
-contract
de cesiune
-parte
vătămată
-prejudiciu
patrimonial
-nulitate
absolută
C.proc.civ.,
art.105
alin.(2)
În
conformitate cu dispozițiile art.105 alin.(2) C.proc.civ., actele
îndeplinite cu neobservarea
formelor
legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai
dacă prin aceasta s-a pricinuit
părții o
vătămare
ce nu
se poate înlătura decât
prin anularea lor.
În cazul
nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se
presupune
până
la
dovada
contrarie.
(Secția
comercială, decizia nr.2386 din 15 iunie 2007)
Prin
acțiunea înregistrată la 18 mai 2001 pe rolul Tribunalului
București, Secția comercială, reclamantul G.G. a solicitat în
contradictoriu cu pârâții A.G., C.I., SC
E.G.E.O.B.G. SRL, SC G.
SRL,
pronunțarea unei hotărâri
judecătorești prin care să se constate: nulitatea absolută
a contractului de cesiune a celor 1000 de
acțiuni ale SC A.M. SRL încheiat între C.I., cedent vânzător
și
G.A., cesionar
cumpărător, la 1 martie 2000, pentru lipsă preț, cu
repunerea părților în situația anterioară; nulitatea
absolută a contractului de mandat dintre pârâtul G. A. și reclamant,
precum și a hotărârii AGA a SC A. M. SRL din 30 aprilie 2000, ca
fiind acte juridice subsecvente actului juridic inițial nul absolut; nulitatea
absolută a contractelor dintre SC E.G.E.O.B.G. SRL și SC A.M. SRL,
încheiate la 26 mai 2000, ca fiind acte juridice subsecvente actului juridic
inițial nul; nulitatea absolută a contractului de subînchiriere a
utilajelor și uneltelor situate în exploatarea Balastiera Ordoreanu Vechi,
acumularea Mihăilești, comuna Buturugeni, Județul Giurgiu
încheiat între pârâtele SC E.GE.O.B.H.
SRL și SC G.
SRL; repunerea părților în
situația anterioară, în sensul obligării pârâtei
SC
E.GE.O.B.H
. SRL la
predarea utilajelor și uneltelor proprietatea SC A. M. SRL sub
sancțiunea plății de daune cominatorii de 50.000.000 lei, pe zi
de întârziere,
cu
cheltuieli de judecată.
Prin
sentința comercială nr.13835 din 24 decembrie 2004, Tribunalul
București,
Secția a VI-a
comercială , a
respins ca
nefondată acțiunea precizată, formulată de reclamantul G.
G., în contradictoriu cu pârâții A. G., I. C., SC E.O. SRL, SC G.
SRL
și
SC A. M. SRL București
și a obligat reclamantul
la plata
cheltuielilor de judecată către pârâți: 23.000.000 lei pârâtei
SC G. SRL, 1.500.000 lei pârâtei SC E.GE.O.B.H.
SRL și
50.000.000 lei pârâtului A.G.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut
că, prin contractul de cesiune încheiat la 1 martie 2000 și intitulat
„act privat constitutiv de acorduri pentru transfer de acțiuni societare”,
cedentul- vânzător S. SNC a transmis cesionarului-cumpărător
A.G., dreptul de proprietate asupra unui număr de 13.967 acțiuni
reconstituite în 1000 de acțiuni
deținute la SC A.M. SA, ce au făcut obiectul gajului creditoarei
C.I., menit a garanta exportul principal de obligație rezultat din
contractul de împrumut încheiat între creditoare și debitorul său S.
SNC.
De
asemenea, Tribunalul a reținut că dreptul de proprietate asupra celor
1000 de acțiuni, ce au făcut obiectul contractului de cesiune, nu au
intrat niciodată în patrimoniul pârâtei C.I., astfel încât
susținerile reclamantului sunt întemeiate, în sensul că pârâta ar fi
vândut la 1 martie 2000, cele 1000 de acțiuni pârâtului G.A.
S-a
apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantului
referitoare la „lipsa prețului”, ca element esențial al contractului
de cesiune, în condițiile în care, din interpretarea contractului încheiat
de părți la 1 martie 2000, rezulta fără echivoc că transferul
dreptului de proprietate asupra celor 1000 de acțiuni ale SC A. M. SA, s-a
făcut în schimbul sumei pe care o reprezintă
datoria garantată prin contractul de
gaj, încheiat între pârâta C.I. (creditoare) și pârâta S. SNC (constituitorul
gajului). Așadar, cesiunea a
avut
rolul
de dare în plată a
acțiunilor pentru suma ce a reprezentat rambursarea împrumutului luat de
S.SNC, cu privire la care pârâta
C.I.,
s-a obligat a emite o „chitanță
liberatorie”.
Curtea de
Apel București,
Secția a V-a
comercială, prin decizia comercială nr.502 din 27 octombrie 2006, a
constatat perimat apelul declarat de
reclamantul G. G. împotriva sentinței comerciale nr.13835 din 24
decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București,
Secția a VI-a comercială, în
contradictoriu cu intimații pârâți A. G., C.I.,
SC
E.GE.O.B.H.
SRL, SC G. SRL
București și SC A.M. SRL București.
Curtea a
constatat că, prin încheierea de ședință
din
24
februarie 2006, cauza a fost
suspendată, în baza art.242 alin.(2) C. pro.civ., pentru lipsa
nejustificată a părților.
Întrucât de
la data suspendării
,
cauza
a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina
părților, potrivit prevederilor art.248 C.proc.civ.
și
dispozițiilor art.252 C. proc.civ., Curtea a
constatat perimat recursul.
În temeiul
dispozițiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., reclamantul G. G. a declarat
recurs, susținând că suspendarea cauzei a fost pronunțată
fără ca procedura cu pârâtul A.G. să fie îndeplinită, în
conformitate cu dispozițiile art.85, 86, 90 și art.98 C.proc.civ.,
astfel încât în raport cu dispozițiile art.105 alin
.(
2)
C.proc.civ., atât suspendarea judecății pronunțată prin
încheierea din 24 februarie 2006 cât și decizia comercială
recurată sunt nule absolut.
Decizia
nr.502 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București,
Secția a V-a comercială, a fost
pronunțată,
în condițiile
în care citarea intimatului pârât A.G. a fost făcută la o adresă
greșită, în București, iar nu la adresa corectă din
Italia, Como, 22063 Cantu, str.P.nr.5A.
Recursul nu
este
fondat.
Înalta
Curte, examinând hotărârea în raport cu motivul invocat de recurent, de
actele dosarului și dispozițiile legale incidente, a constatat
că acestea nu sunt de natură
să
conducă la casarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite
dispozițiile invocate.
În baza
dispozițiilor art.304 pct.5
C.proc.civ.,
casarea
hotărârii se poate cere, „când, prin hotărârea dată,
instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art.105 alin. (2)”.
În
conformitate cu prevederile art.105 alin
.(
2)
C.proc.civ.: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un
funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin
aceasta
s-a pricinuit părții o
vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În cazul nulității prevăzute anume de lege,
vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.
Conform
textului de lege, nulitatea intervine numai dacă
sunt
îndeplinite
cumulativ cele trei
condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu
nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent;
actul de procedură să fi produs părții o
vătămare, iar vătămarea să nu poată fi
înlăturată decât prin
anularea
actului. Vătămarea care nu trebuie confundată cu interesul de a
invoca nulitatea actului de procedură, poate îmbrăca forma
unui
prejudiciu
patrimonial. În speță, nu s-a produs nicio vătămare
părții, astfel încât actul nu
este
lovit de
nulitate. Partea interesată nu a dovedit prejudiciul cauzat, alături
de faptul că acest prejudiciu nu poate
fi
înlăturat
decât prin anularea
actului .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor
art.312 (1)
C.proc.civ.,
Înalta Curte a respins
recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 502 din 27
octombrie 2006 a Curții de Apel
București ,
Secția a V-a comercială, ca nefondat.