ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83377)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83377) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

9.

Nulitatea actelor de procedură.

Condiții

Cuprins pe

materii:

Drept procesual civil. Nulitatea actelor de procedură

Index

alfabetic:

-contract

de cesiune

-parte

vătămată

-prejudiciu

patrimonial

-nulitate

absolută

C.proc.civ.,

art.105

alin.(2)

În

conformitate cu dispozițiile art.105 alin.(2) C.proc.civ., actele

îndeplinite cu neobservarea

formelor

legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai

dacă prin aceasta s-a pricinuit

părții o

vătămare

ce nu

se poate înlătura decât

prin anularea lor.

În cazul

nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se

presupune

până

la

dovada

contrarie.

(Secția

comercială, decizia nr.2386 din 15 iunie 2007)

Prin

acțiunea înregistrată la 18 mai 2001 pe rolul Tribunalului

București, Secția comercială, reclamantul G.G. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții A.G., C.I., SC

SRL,

pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se constate: nulitatea absolută

a contractului de cesiune a celor 1000 de

acțiuni ale SC A.M. SRL încheiat între C.I., cedent vânzător

și

G.A., cesionar

cumpărător, la 1 martie 2000, pentru lipsă preț, cu

repunerea părților în situația anterioară; nulitatea

absolută a contractului de mandat dintre pârâtul G. A. și reclamant,

precum și a hotărârii AGA a SC A. M. SRL din 30 aprilie 2000, ca

fiind acte juridice subsecvente actului juridic inițial nul absolut; nulitatea

absolută a contractelor dintre SC E.G.E.O.B.G. SRL și SC A.M. SRL,

încheiate la 26 mai 2000, ca fiind acte juridice subsecvente actului juridic

inițial nul; nulitatea absolută a contractului de subînchiriere a

utilajelor și uneltelor situate în exploatarea Balastiera Ordoreanu Vechi,

acumularea Mihăilești, comuna Buturugeni, Județul Giurgiu

încheiat între pârâtele SC E.GE.O.B.H.

SRL și SC G.

SRL; repunerea părților în

situația anterioară, în sensul obligării pârâtei

SC

. SRL la

predarea utilajelor și uneltelor proprietatea SC A. M. SRL sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de 50.000.000 lei, pe zi

de întârziere,

cu

cheltuieli de judecată.

Prin

sentința comercială nr.13835 din 24 decembrie 2004, Tribunalul

București,

Secția a VI-a

comercială , a

respins ca

nefondată acțiunea precizată, formulată de reclamantul G.

G., în contradictoriu cu pârâții A. G., I. C., SC E.O. SRL, SC G.

SRL

și

SC A. M. SRL București

și a obligat reclamantul

la plata

cheltuielilor de judecată către pârâți: 23.000.000 lei pârâtei

SC G. SRL, 1.500.000 lei pârâtei SC E.GE.O.B.H.

SRL și

50.000.000 lei pârâtului A.G.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut

că, prin contractul de cesiune încheiat la 1 martie 2000 și intitulat

„act privat constitutiv de acorduri pentru transfer de acțiuni societare”,

cedentul- vânzător S. SNC a transmis cesionarului-cumpărător

A.G., dreptul de proprietate asupra unui număr de 13.967 acțiuni

reconstituite în 1000 de acțiuni

deținute la SC A.M. SA, ce au făcut obiectul gajului creditoarei

C.I., menit a garanta exportul principal de obligație rezultat din

contractul de împrumut încheiat între creditoare și debitorul său S.

SNC.

De

asemenea, Tribunalul a reținut că dreptul de proprietate asupra celor

1000 de acțiuni, ce au făcut obiectul contractului de cesiune, nu au

intrat niciodată în patrimoniul pârâtei C.I., astfel încât

susținerile reclamantului sunt întemeiate, în sensul că pârâta ar fi

vândut la 1 martie 2000, cele 1000 de acțiuni pârâtului G.A.

S-a

apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantului

referitoare la „lipsa prețului”, ca element esențial al contractului

de cesiune, în condițiile în care, din interpretarea contractului încheiat

de părți la 1 martie 2000, rezulta fără echivoc că transferul

dreptului de proprietate asupra celor 1000 de acțiuni ale SC A. M. SA, s-a

făcut în schimbul sumei pe care o reprezintă

datoria garantată prin contractul de

gaj, încheiat între pârâta C.I. (creditoare) și pârâta S. SNC (constituitorul

gajului). Așadar, cesiunea a

avut

rolul

de dare în plată a

acțiunilor pentru suma ce a reprezentat rambursarea împrumutului luat de

S.SNC, cu privire la care pârâta

C.I.,

s-a obligat a emite o „chitanță

liberatorie”.

Curtea de

Apel București,

Secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr.502 din 27 octombrie 2006, a

constatat perimat apelul declarat de

reclamantul G. G. împotriva sentinței comerciale nr.13835 din 24

decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București,

Secția a VI-a comercială, în

contradictoriu cu intimații pârâți A. G., C.I.,

SC

București și SC A.M. SRL București.

Curtea a

constatat că, prin încheierea de ședință

din

24

februarie 2006, cauza a fost

suspendată, în baza art.242 alin.(2) C. pro.civ., pentru lipsa

nejustificată a părților.

Întrucât de

la data suspendării

,

cauza

a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina

părților, potrivit prevederilor art.248 C.proc.civ.

și

dispozițiilor art.252 C. proc.civ., Curtea a

constatat perimat recursul.

În temeiul

dispozițiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., reclamantul G. G. a declarat

recurs, susținând că suspendarea cauzei a fost pronunțată

fără ca procedura cu pârâtul A.G. să fie îndeplinită, în

conformitate cu dispozițiile art.85, 86, 90 și art.98 C.proc.civ.,

astfel încât în raport cu dispozițiile art.105 alin

.(

2)

C.proc.civ., atât suspendarea judecății pronunțată prin

încheierea din 24 februarie 2006 cât și decizia comercială

recurată sunt nule absolut.

Decizia

nr.502 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București,

Secția a V-a comercială, a fost

pronunțată,

în condițiile

în care citarea intimatului pârât A.G. a fost făcută la o adresă

greșită, în București, iar nu la adresa corectă din

Italia, Como, 22063 Cantu, str.P.nr.5A.

Recursul nu

este

fondat.

Înalta

Curte, examinând hotărârea în raport cu motivul invocat de recurent, de

actele dosarului și dispozițiile legale incidente, a constatat

că acestea nu sunt de natură

conducă la casarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite

dispozițiile invocate.

În baza

dispozițiilor art.304 pct.5

C.proc.civ.,

casarea

hotărârii se poate cere, „când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art.105 alin. (2)”.

În

conformitate cu prevederile art.105 alin

.(

2)

C.proc.civ.: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin

aceasta

s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cazul nulității prevăzute anume de lege,

vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.

Conform

textului de lege, nulitatea intervine numai dacă

sunt

îndeplinite

cumulativ cele trei

condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu

nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent;

actul de procedură să fi produs părții o

vătămare, iar vătămarea să nu poată fi

înlăturată decât prin

anularea

actului. Vătămarea care nu trebuie confundată cu interesul de a

invoca nulitatea actului de procedură, poate îmbrăca forma

unui

prejudiciu

patrimonial. În speță, nu s-a produs nicio vătămare

părții, astfel încât actul nu

este

lovit de

nulitate. Partea interesată nu a dovedit prejudiciul cauzat, alături

de faptul că acest prejudiciu nu poate

fi

înlăturat

decât prin anularea

actului .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor

art.312 (1)

C.proc.civ.,

Înalta Curte a respins

recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 502 din 27

octombrie 2006 a Curții de Apel

București ,

Secția a V-a comercială, ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă