ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 198/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1188/F/24.09.2015, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a d-lui cons. jur. A. pentru pârâta S.C. B. S.R.L. cu sediul în satul Păntășești jud. Bihor.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat C. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A admis cererea principală modificată formulată de reclamantul D. cu domiciliul ales în jud. Bihor împotriva pârâților S.C. B. S.R.L., E. și S.C. F. S.A., ambii cu domiciliul procesual ales în jud. Bihor- persoana desemnată cu primirea corespondenței fiind d-l G..

A respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L formulată de intervenienta S.C. H. S.A. cu sediul procesual ales în jud. Bihor- persoana desemnată cu primirea corespondenței fiind d-l G..

A declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10.09.2008 între pârâții S.C. B. S.R.L., E. și S.C. F. S.A.

A obligat pârâții la plata în solidar către reclamant a sumei de 42.491,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrate, au declarat apel apelanta intervenientă în numele altei persoane S.C. H. S.A., apelanții pârâți S.C. I. S.R.L. și E. și apel incident apelantul D..

Prin decizia civilă nr. 38/C/2016-A din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal al S.C. J. S.R.L. pentru apelanta S.C. H. S.A.; s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional al S.C. Stoica și Asociații și K. pentru apelanta S.C. H. S.A.; s-a anulat apelul formulat de S.C. H. S.A. ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant; s-a respins excepția inadmisibilității apelului formulat de S.C. I. S.R.L. și E.; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții S.C. I. S.R.L. și E. împotriva încheierii de ședința din 28.01.2015 și a sentinței nr. 153/COM/11.02.2015 pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le menține în totalitate; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul formulat de S.C. H. S.A. că susținerile intimatului potrivit cărora la data formulării apelului 07 mai 2015 S.C. J. S.R.L. nu mai deținea calitatea de administrator al apelantei S.C. H. S.A., nefăcându-se dovada că după expirarea termenului pentru care a fost numită ar fi acceptat expres un alt mandat de administrator, așa cum prevăd dispozițiile art. 153

12

din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel a reținut că susținerea apelantei potrivit căreia încetarea mandatului administratorului nu poate interveni decât în caz de revocare, de numire a unor noi mandatari prin renunțarea mandatarului la mandat și insolvența mandantului/mandatarului este nefondată deoarece acestea sunt cauze particulare de încetare a mandatului, iar în aceste cauze particulare sunt aplicabile și cauzele generale de stingere a obligațiilor contractuale, printre care și expirarea termenului stipulat.

De asemenea a reținut că nu poate fi avută în vedere nici susținerea potrivit căreia S.C. J. S.R.L. ar deține calitatea de reprezentant legal deoarece este înscrisă în registrul comerțului, unde s-a înregistrat că apelanta ar avea un alt administrator, cât timp pe de o parte, din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului rezultă că mandatul S.C. J. S.R.L. a expirat din 09 decembrie 2009, iar pe de altă parte faptul că nu s-a înregistrat un nou administrator nu este de natură să prelungească un mandat expirat.

Față de faptul că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a fost apreciată ca întemeiată, instanța de apel a apreciat că este întemeiată și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a L. și SCA M. având în vedere că aceștia nu au fost împuterniciți să reprezinte convențional apelanta de către reprezentantul legal al acesteia.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul E. și S.C. I. S.R.L. instanța de apel a reținut că excepția de inadmisibilitate a apelului respectiv a motivului referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocate de către D. sunt neîntemeiate având în vedere caracterul devolutiv al apelului și prevederile art. 282 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut că reclamantul a formulat acțiune în calitate de asociat al S.C. I. S.R.L., aspect ce rezultă atât din motivele invocate în acțiune, cât și din răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 27 noiembrie 2009, anterior soluționării dosarului nr. x/2008 prin care reclamantul, răspunzând excepției lipsei calității procesuale active invocată de către pârâți și intervenienți și-a susținut calitatea procesuală activă prin prisma interesului pe care îl are în calitate de asociat.

Instanța de apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă atât timp cât prin acțiune a invocat motive de nulitate absolută a contractului și a dovedit că are interes, temeinicia motivelor invocate și calificarea acestora ca fiind motive de nulitate absolută sau relativă sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei.

Pe fondul cauzei instanța de apel a apreciat în mod corect că prima instanță a reținut lipsa consimțământului S.C. I. S.R.L. la încheierea contractului ce face obiectul cauzei, cu consecința constatării nulității acestuia.

Instanța de apel a reținut că apelanta S.C. I. S.R.L. a semnat contractul ce face obiectul cauzei prin N. în calitate de administrator, însă prin sentința nr. 421/28 februarie 2003 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1257/01 noiembrie 2013 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA S.C. I. S.R.L. din data de 10 septembrie 2008 prin care N. a fost numită administrator al acestei societăți.

Prin urmare, având în vedere efectele retroactive ale nulității precum și principiile quandum nullum est, nullum product effectum și resoluto jure dantis, resulvitur jus accipientis, în mod just instanța de fond a apreciat că N. nu a deținut în mod legal calitatea de reprezentant legal al S.C. I. S.R.L. la data încheierii contractului, astfel că a lipsit consimțământul acestei societăți cu privire la cesiunea de acțiuni, lipsa consimțământului, fiind sancționată cu nulitatea absolută.

Instanța de apel a reținut că nu este fondată nici susținerea conversiunii actului juridic invocată de către apelanți, în sensul în care, deși nul ca și hotărâre AGA era perfect valabil ca și contract de mandat, care permitea doamnei N. să exprime consimțământul la încheierea contractului de cesiune în numele S.C. I. S.R.L., deoarece pentru a fi apreciată drept un contract de mandat, aceasta ar trebui să exprime voința societății.

Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimatul D. a reținut că este inadmisibilă față de prevederile art. 293 C. proc. civ. deoarece intimatul nu tinde la schimbarea soluției pronunțată de prima instanță ci la păstrarea ei, urmărind doar schimbarea parțială a considerentelor hotărârii.

În motivarea cererilor de recurs recurenții I. S.R.L., H. S.A., E. după expunerea situației de fapt au criticat decizia recurată arătând că:

a) este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 153

12

din Legea nr. 31/1990 a societăților și al interpretării eronate a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1552-1555 C. civ., art. 67 și 68 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenții arată că, contrar raționamentului instanței de apel, dispozițiile legale prevăzute de art. 153

12

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reținute în motivarea soluției de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant legal și convențional nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, considerentele deciziei recurate sub acest aspect fiind rezultatul unei confuzii operate de instanța de apel între numirea administratorilor și prelungirea mandatului acestora.

Astfel, arată recurenții, în lipsa unei manifestări de voință contrare a administratorului al cărui mandat este prelungit - în lipsa unei demisii din partea acestuia - și în prezența unor date neechivoce de continuare a mandatului în sensul îndeplinirii de acte specifice de administrare, nu poate fi primit raționamentul instanței de apel potrivit căruia continuarea tacită a mandatului este exclusă.

Recurenții arată că potrivit dispozițiilor Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor H. S.A. din data de 21 iunie 2004 și în conformitate cu prevederile Actului Constitutiv, mandatul administratorilor H. S.A. se prelungește automat prin mandate succesive de câte patru ani, afară de cazul în care adunarea generală a acționarilor decide cu cel puțin 70% din capitalul social, revocarea J. S.R.L. și numirea altui administrator.

b) Sub aspectul modului de soluționare a motivului de apel referitor la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active, recurenții arată că este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și totodată motivarea deciziei sub acest aspect este și contradictorie (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Recurenții arată că, împrejurarea că intimatul-reclamant ar fi acționat în calitate de asociat al B. motiv pentru care este interesat de tranzacțiile efectuate de societate cu activele aflate în patrimoniu nu poate justifica menținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a acestuia.

În speță arată recurenții, cel mult situația de fapt conduce la reținerea reprezentării în baza unui mandat simplu sau a reprezentării în baza unui mandat aparent, situație juridică sancționată nu cu nulitate, ci cu inopozabilitate. Mai mult decât atât, din perspectiva naturii juridice a unei eventuale nulități, aceasta este cel mult una relativă și putea fi invocată doar de către B., fiind incontestabilă lipsa calității procesuale active a lui D..

c) Sub aspectul greșitei aplicări a principiului quand nullum est, nullum product effectum recurenții apreciază că împrejurarea că Hotărârea AGA a B. prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al societății a fost anulată nu este de natură să atragă și anularea contractului de cesiune încheiat între B., în calitate de vânzător și E. și F. S.A. în calitate de cumpărători. Mai mult, având în vedere că la data la care hotărârea de anulare a AGA prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al B. este mult ulterioară datei încheierii contractului de cesiune, rezultă că până la data pronunțării hotărârii judecătorești de anulare a AGA administratorul societății și-a exercitat funcția în conformitate cu prevederile legale și statutare.

În ceea ce privește aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, recurenții arată că acesta se aplică doar în cazul contractelor succesive translative de drepturi și are în vedere anularea contractelor ulterioare ca urmare a anulării unui act translativ anterior. Or, hotărârile A.G.A. ale B. anulate în dosarul nr. x/2012 nu sunt contracte translative de drepturi și nu au reprezentat titlul de proprietate al B. asupra acțiunilor cesionate.

Referitor la critica recurenților care vizează încălcarea principiului non reformatio in pejus, aceștia apreciază că din structura internă a deciziei recurate rezultă că între paginile 17 - 20 sunt analizate exclusiv apelurile lui E. și I. S.R.L. Cu toate că Tribunalul Bihor a respins în mod expres cererea de chemare în judecată prin raportare la motivul de nulitate absolută - cauză ilicită -, instanța de apel a reținut acest motiv de nulitate în cadrul apelului înrăutățind situația în propriul apel.

Sub aspectul puterii de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2007 recurenții apreciază că raționamentul este nelegal față de faptul că în dosarul menționat circumstanțele cauzei sunt esențialmente diferite față de cele supuse judecății în prezenta cauză.

Ca atare, susțin recurenții contrar raționamentului instanței de apel hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi reținută în cauză nici ca efect al aplicării dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-ar aduce atingere însăși dreptul la un proces echitabil.

Intimatul D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de apelanții-pârâți și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Literatura juridică a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța de judecată a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 153

12

din Legea nr. 31/1990.

Este adevărat că art. 153

12

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului său al consiliului de supraveghere să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în mod expres, însă acestea sunt aplicabile doar în cazul numirii administratorului.

Potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acceptarea scrisă din partea celui nominalizat pentru funcția de administrator reprezintă o condiție de valabilitate a mandatului doar în cazul numirii administratorului în funcție nu și în cazul prelungirii mandatului administratorului existent.

Împrejurarea că la Oficiul Registrului Comerțului nu a fost înregistrată nicio prelungire a mandatului și după data de 9 decembrie 2009 nu este de natură să ducă la concluzia că administratorul nu mai poate îndeplini acte în numele societății H., cu atât mai mult cu cât după această dată la registrul comerțului nu a fost înregistrată nicio altă persoană care să reprezinte societatea și care să fi depus specimen de semnătură potrivit art. 143

2

alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că potrivit înscrisului din 04 aprilie 2016 prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. H. S.A. s-a hotărât prelungirea mandatului administratorului persoană juridică S.C. J. S.R.L. până la data de 04 aprilie 2020 .

Așadar, în condițiile în care nu există o revocare a mandatului de reprezentare a H. în acest litigiu, mandatul rămâne valabil pentru toate actele de procedură efectuate în cadrul procesului respectiv, promovarea și susținerea căilor de atac inclusiv angajarea reprezentanților convenționali.

În ceea ce privește critica recurenților privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active, Înalta Curte o va înlătura față de faptul că prin cererea de chemare în judecată au fost invocate motive de nulitate absolută.

Nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea la încheierea contractului juridic a unei norme care ocrotește un interes general.

Față de regimul juridic al nulității absolute, în sensul că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, rezultă că reclamantul și-a manifestat interesul pe care îl are în calitatea sa de asociat al societății B. S.R.L.

De asemenea va înlătura și motivul de nelegalitate invocat de către recurenți care vizează nemotivarea hotărârii sub acest aspect.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri se poarte cere când se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din această perspectivă precum și din perspectiva criticilor recurenților rezultă că instanța de apel a motivat decizia referitoare la excepția lipsei calității procesuale active.

Faptul că raționamentul instanței de apel nu coincide cu raționamentul recurenților nu înseamnă că aceștia se pot prevala cu succes de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica recurenților privind greșita aplicare a principiilor quand nullum est, nullum product effectum (ceea ce nu este nu poate produce niciun efect) și resulto iure dantis, resolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a actului inițial) Înalta Curte apreciază că este întemeiată.

Pentru acuratețe juridică Înalta Curte face precizarea că prima instanță a reținut întemeiat motivul de nulitate absolută privitor la lipsa totală a consimțământului, aspect însușit de către instanța de apel care a apreciat că lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care încheie acte juridice în numele societății conduce la lipsa consimțământului societății comerciale, întrucât voința exprimată nu emană de la organele sale.

Este adevărat că Hotărârea A.G.A. din 10 septembrie 2008 prin care doamna N. a fost numită în calitate de reprezentant al B. a fost desființată prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2012, însă efectele constatării nulității absolute a Hotărârii A.G.A. nu pot fi extinse asupra verificării condițiilor de valabilitate ale contractului de cesiune de acțiuni din 10 septembrie 2008 deoarece la data încheierii acestuia condițiile de valabilitate erau pe deplin îndeplinite.

Așadar, nulitatea Hotărârii A.G.A. privind desemnarea administratorului N. nu retroactivează, iar contractul de cesiune nu este afectat de declararea nulității hotărârii atât timp cât la încheierea acestuia hotărârea de desemnare a reprezentantului legal al B. nu a fost anulată.

Într-o altă exprimare, contrar raționamentului instanțelor de fond, faptul că Hotărârea A.G.A. a B. prin care doamna N. a fost desemnată în calitate de administrator al societății a fost anulată nu este de natură să atragă și anularea contractului de cesiune încheiat între B., în calitate de vânzător și E. și F. S.A., în calitate de cumpărători.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că data la care s-a anulat Hotărârea A.G.A. prin care doamna N. a fost desemnată administrator al B. este mult ulterioară (sentința nr. 421/28 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași) datei încheierii contractului de cesiune (10 septembrie 2008), astfel că până la data pronunțării hotărârii judecătorești de anulare A.G.A., administratorul societății și-a exercitat funcția în conformitate cu prevederile legale și statutare.

Față de faptul că la momentul încheierii contractului de cesiune de acțiuni (10 septembrie 2008), acesta a fost semnat de către cedentul B. prin doamna N. în calitate de reprezentant legal potrivit Hotărârii A.G.A. din aceeași dată, respectiv 10 septembrie 2008 rezultă fără echivoc că această situație nu se confundă cu lipsa consimțământului care înseamnă acea împrejurare în care una dintre părțile contractului nu și-a însușit contractul prin semnătură.

În consecință, consimțământul fiind valabil exprimat la data încheierii contractului de cesiune de acțiuni (10 septembrie 2008) rezultă că instanțele de fond au aplicat greșit principiile quand nullum est, nullum product effectum (ceea ce nu este nu poate produce nici un efect) și resulto iure dantis resolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a actului inițial).

Referitor la critica recurenților în sensul că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte o va înlătura față de faptul că această critică vizează practic considerentele deciziei recurate și nicidecum soluția pronunțată deoarece prin sentința nr. 153/COM/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă cererea principală modificată și a fost declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10 septembrie 2008.

În ceea ce privește critica recurenților referitoare la puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2007, Înalta Curte apreciază că este întemeiată față de faptul că instanța de apel deși precizează "nu se poate reține că ar opera puterea de lucru judecat, având în vedere că este vorba de un alt contract de cesiune", menționează totuși că hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi ignorată întrucât în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că principiul securității juridice constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.

Contrar raționamentului instanței de apel, Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2007 nu poate fi reținută în prezenta cauză ca efect al aplicării dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece s-ar aduce atingere însăși dreptului la un proces echitabil.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul recurenților-pârâți Societatea I. S.R.L. și E. și recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.; va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal a Societății J. S.R.L. pentru Societatea H. S.A.; va respinge excepția lipsei calității de reprezentant convențional a L. și K.; va admite apelul declarat de apelanții-pârâți Societatea I. S.R.L. și E. și de intervenienta Societatea H. S.A. împotriva sentinței nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor; va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată și în consecință va admite cererea de intervenție formulată de Societatea H. S.A. în interesul pârâtei Societatea I. S.R.L.; va menține dispozițiile din decizia recurată referitoare la soluționarea cererii de apel formulată de pârâții Societatea I. S.R.L. și E. împotriva încheierii de ședință din 28 ianuarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor și a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D. și va menține dispozițiile din sentința nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor privind soluționarea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a d-lui consilier juridic A. și a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. va obliga intimatul D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs și apel către recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți Societatea I. S.R.L. și E. și recurenta-intervenientă Societatea H. S.A. împotriva deciziei nr. 38/C/2016-A din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte decizia recurată în sensul că:

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal a Societății J. S.R.L. pentru Societatea H. S.A.

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant convențional a L. și K. pentru Societatea H. S.A.

Admite apelul declarat de pârâții Societatea I. S.R.L. și E. și de intervenienta Societatea H. S.A. împotriva sentinței nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D..

Admite cererea de intervenție formulată de Societatea H. S.A. în interesul pârâtei Societatea I. S.R.L.

Menține dispozițiile din decizia recurată referitoare la soluționarea cererii de apel formulată de pârâții Societatea I. S.R.L. și E. împotriva încheierii de ședință din 28 ianuarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor și a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D..

Menține dispozițiile din sentința nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor privind soluționarea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a d-lui consilier juridic A. și a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

Obligă intimatul-reclamant D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs și apel, către recurenta-intervenientă Societatea H. S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2017.