ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5192/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 156/C din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/2012*, a fost respinsă acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. - Societate în faliment prin lichidator B., împotriva pârâtului C.; a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de aceeași reclamantă împotriva chemaților în garanție D. și E., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 156/C din 14 octombrie 2015 a Tribunalului Bihor, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L prin lichidator judiciar B. solicitând în principal, admiterea apelului, casarea în tot a Sentinței civile nr. 156/C/2015 a Tribunalului Bihor cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul obligării pârâtului C. la plata sumei de 1.980.152 RON, iar în măsura în care instanța va aprecia netemeinicia acestui capăt de cerere, s-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a foștilor administratori statutari ai S.C. A., respectiv D. și E., în sensul obligării acestora, în solidar, la plata sumei de 1.980.152 RON.

Prin Decizia civilă nr. 262/A din 09 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L societate în faliment prin Lichidator Judiciar B., în contradictoriu cu intimatul pârât C. și cu intimații chemați în garanție D. și E., împotriva Sentinței civile nr. 156/C din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost anulată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 16/C din 30 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C. A fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei la plata sumei de 1.980.152 RON cu titlu de diferență preț datorată pentru imobilele achiziționate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 3 martie 2009. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chemaților în garanție D. și E., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul C., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat, în principal, respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, iar, în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia ca neîntemeiată solicitarea privind obligarea pârâtului apelant C. la plata sumei de 1.980.152 RON, dispusă de către instanța de fond, a solicitat admiterea cererii în garanție a foștilor administratori ai S.C. A., respectiv D. și E., în sensul obligării în solidar a acestora la plata sumei de 1.980.152 RON.

În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată a invocat excepția netimbrării apelului și excepția tardivității apelului raportat la data comunicării sentinței apelate 06.03.2017 și data formulării apelului 24.03.2017, susținând că s-a depășit termenul legal pentru promovarea căii de atac.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 260/A/2018, pronunțată la data de 20 martie 2018, în Dosarul nr. x/2012**, a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C.A. S.R.L. București prin lichidator judiciar B. și intimații chemații în garanție D. și E., împotriva Sentinței civile nr. 16/C din 30 ianuarie 2017 a Tribunalului Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.A. S.R.L. București prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâtul C.; a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate, și a obligat intimata S.C. A. S.R.L. București prin lichidator judiciar B. la plata către apelant a sumei de 6500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales și contravaloare parțială taxă de timbru; în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat intimatul lichidator judiciar B. la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

În baza art. 274 C. proc. civ. de la 1865, față de căderea în pretenții a reclamantei intimate și culpa sa procesuală, a fost obligată intimata S.C. A. S.R.L. București prin lichidator judiciar B. la plata către apelant a sumei de 6500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales F. în sumă de 1500 RON dovedit cu Chitanța nr. x din 23.01.2018 depusă în original la dosarul de apel și contravaloare parțială taxă de timbru în sumă de 5000 RON, sumă pe care pârâtul apelant a fost obligat să o achite eșalonat ca efect al admiterii cererii de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei decizii, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, pronunțate în cadrul aceluiași dosar, a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar B. București, solicitând, în principal, casarea deciziei civile și a încheierii recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului promovat și menținerea Sentinței nr. 16/C/2017 a Tribunalului Bihor, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată, iar în cazul menținerii soluției de admitere a apelului, admiterea cererii de chemare în garanție; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, 6, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. de la 1865, recurenta- reclamantă a invocat, în esență, următoarele motive:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Oradea, infirmând legalitatea Sentinței civile nr. 16/C/2017 a Tribunalului Bihor, a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6, C. proc. civ.). Instanța de apel a încălcat prevederile art. 274 din vechiul C. proc. civ., care statuează faptul că (doar) partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și, prin decizia criticată, a stabilit în sarcina lichidatorului judiciar B., obligarea acestuia la plata unor cheltuieli de judecata deși acesta nu are calitate de parte în proces ci doar de reprezentant al debitoarei aflate în procedura de insolvență.

Lichidatorul judiciar nu are calitate de parte în proces și nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli de judecata, mai ales în contextul în care prezentul dosar a fost inițiat de un alt administrator judiciar, iar actualul lichidator judiciar a fost desemnat de către creditori pe parcursul derulării procesului.

În cadrul procedurii falimentului, mai arată recurenta, administratorul judiciar și lichidatorul au o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

Prin modalitatea prin care instanța de apel, depășind limitele învestirii sale, a înțeles să tranșeze problema cheltuielilor de judecată, fără ca apelantul să formuleze o solicitare de obligare a lichidatorului judiciar la plata unor asemenea cheltuieli, echivalează cu un caz de extra petita, deoarece s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

Având în vedere soluția adoptată de către instanța de apel cu privire la obligarea lichidatorului judiciar la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxele de timbru în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, dar fără a pune niciodată în discuția părților acest aspect, se remarcă încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității dezbaterilor. Procedând într-o asemenea manieră, Curtea de Apel Oradea a nesocotit dreptul la apărare al lichidatorului judiciar căruia nu i s-a oferit nici măcar posibilitatea să formuleze un punct de vedere cu privire la aceste aspecte care nu au făcut obiectul unor dezbateri în contradictoriu.

Pe de altă parte, lichidatorul judiciar neavând calitate de parte în proces, ci doar de reprezentat al debitoarei A. SR.L., se impunea în prealabil introducerea sa în cauză, dar sub rezerva prevederilor art. 294 C. proc. civ.

În aceste condiții, recurenta- reclamantă apreciază că, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ. decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție formulată, fiind incident, astfel, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, arată recurenta-reclamantă, prin Sentința civilă nr. 16/C/2017 a Tribunalului Bihor, instanța de fond a respins cererea reclamantei de chemare în garanție a administratorilor față de admiterea cererii principale în contradictoriu cu debitorul C., reținându-se că față de obligarea debitorului principal la plata diferenței de preț, cererea de chemare în garanție a rămas lipsită de interes.

Chiar și în acesta ipoteză, susține recurenta, a solicitat în apel, în subsidiar, în măsura în care instanța de apel va admite apelul promovat și va aprecia ca neîntemeiata solicitarea privind obligarea paratului C. la plata sumei de 1.980.152 RON, dispusa de către instanța de fond, sa dispună admiterea cererii de chemare în garanție a foștilor administratori statutari ai A., respectiv, D. și E., în sensul obligării în solidar a acestora la plata sumei de 1.980.152 RON.

Instanța de apel, deși a analizat formal cererea de chemare în garanție, totuși a lăsat nesoluționată această cerere accesorie. Or, prin omisiunea pronunțării asupra fondului cererii de chemare în garanție, în condițiile în care a admis cererea apelanților, vătămarea procesuală cauzată nu poate fi remediată decât prin anularea hotărârii recurate.

Pe lângă toate acestea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de subscrisa referitoare la netimbrarea și tardivitatea cererii de apel, nefiind făcută nicio referire la cele două în cuprinsul hotărârii instanței de apel.

A mai susținut recurenta- reclamantă că, Decizia civilă nr. 260/A/2018 a Curții de Apel Oradea cuprinde motive contradictorii, aspect ce echivalează cu o motivare deficitară în concepția art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Mergând pe logica oferita de către instanța de apel, se constata omisiunea din partea Curții de Apel Oradea a unei minime analize a condițiilor promovării apelului de către subscrisa din perspectiva interesului care trebuie sa însoțească orice demers de acest gen. O astfel de abordare din partea instanței de apel echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

Instanța de apel a dispus în mod nelegal la termenul din data de 05 martie 2018 renunțarea la un mijloc de probă care a fost deja anterior încuviințat, astfel încât hotărârea atacată se circumscrie cazului de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În absența sa de la dezbateri, instanța a dispus revenirea asupra unei probe care era deja încuviințate și renunțarea la această probă care ar fi putut clarifica aspectele nelămurite, pentru aceste considerente fiind nevoită să atace în mod expres și încheierea de ședință din data de 05 martie 2018, prin care s-a dispus renunțarea la o probă încuviințată anterior, doar în baza unor afirmații ale reprezentantului apelantului, nesusținute de nicio probă.

În pronunțarea Deciziei civile nr. 260/A/2018, Curtea de Apel Oradea nu a înlăturat în mod argumentat apărările sale, aspect ce echivalează cu o motivare insuficientă în concepția art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); argumentele sale nu au fost analizate de către instanța de apel, care a preferat să preia doar argumentele apelantului, fără a dezvolta în considerente toate aspectele invocate de către reclamantă.

În plus, instanța a nesocotit principiul rolului activ al judecătorului, care ar trebui să întreprindă toate demersurile necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.

De-a lungul întregului demers judiciar, reclamanta a negat valabilitatea chitanțelor emise, care consemnau stingerea obligației de plată a prețului. Cu toate acestea, instanța, prin intermediul hotărârii luate, insistă pe faptul că nu a fost contestată valabilitatea acestor înscrisuri. Este adevărat că nu s-a făcut nici un demers în materie penală pentru înscrierea în fals a acestor înscrisuri, însă pe parcursul procesului s-a contestat în permanență veridicitatea acestora, susținându-se faptul că suma de bani nu a fost achitată, ceea ce echivalează cu o contestare evidentă a acestor acte.

Existând un dubiu asupra valabilității respectivelor înscrisuri, instanța de apel ar fi trebuit să cerceteze mai amănunțit problema și nu să se limiteze la a sancționa societatea pentru că nu și-a ținut contabilitatea în mod legal, ținând cont și de faptul că asociatul unic și administratorul era rudă cu partea din prezentul litigiu.

Prin urmare, solicită a se constata că nu s-au înlăturat în mod argumentat apărările sale, aspect ce echivalează cu o motivare insuficientă în concepția art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În fine, a mai susținut recurenta- reclamantă, Curtea de Apel Oradea a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens, a susținut, în esență, că, administratorul judiciar, respectiv, lichidatorul judiciar reprezintă singur organ legal abilitat să efectueze verificarea situațiilor contabile ale unui debitor aflat în procedura insolvenței și analiza situației economice prealabilă ale acestor persoane juridice. Rapoartele de activitate care se întocmesc în acest sens de către lichidator judiciar sunt publice și pot fi contestate de către orice persoana interesată, inclusiv de către apelant.

În condițiile în care, în cursul procedurii insolvenței s-au întocmit mai multe rapoarte de activitate cu privire la situația debitoarei, care au fost aprobate de către judecătorul-sindic și publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență au devenit publice și pe cale de consecință opozabile erga omnes, inclusiv apelantului.

Din această perspectivă, contrar celor reținute de către instanța de apel, apelantul trebuia să facă dovada contestării situațiilor contabile ale societății sau a rapoartelor de activitate ale lichidatorului judiciar, iar nu debitoarea trebuia să facă dovada unui fapt negativ și să conteste documentele depuse care apelant pro causa și care nu emană de la reprezentanții legali ai Societății, în acest context, remarcându-se faptul că atribuțiile specifice ale administratorului judiciar prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 au fost ignorate de către instanța de apel, fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, și a modifica, în parte, decizia recurată, în sensul că va obliga societatea- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea, la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6.956 RON, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru, înlăturându-se dispoziția privind obligarea lichidatorului judiciar B. București în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, la plata sumei de 6.956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Principala critică formulată de recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar B. BUCUREȘTI în cadrul recursului o reprezintă greșita interpretare de către instanța de apel a prevederilor legale incidente în ceea ce privește obligarea însuși lichidatorului judiciar la plata către apelant a sumei de 6500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales și contravaloare parțială taxă de timbru, recurenta apreciind că legea interzice aceasta, lichidatorul judiciar nefiind parte în proces și, astfel, nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli de judecată și, astfel, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Critica este fondată.

Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 85/2006, conținutul acestora fiind preluat și în reglementarea Legii nr. 85/2014, în cuprinsul art. 58, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar figurează și aceea de a încasa creanțele și de a urmări încasarea creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, precum, și de a formula și susține acțiunile în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului.

Conform art. 20 alin. (1) lit. e) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, republicată, "… printre principalele atribuții ce revin administratorului judiciar numit de judecătorul-sindic, se află și (…) formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, (...)", iar conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ., de la 1865, "cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului" se citează "prin administratorul judiciar ori, după caz, prin lichidatorul judiciar".

Dispoziția specială din art. 20 al Legii nr. 85/2006, republicată, reprezintă o reluare circumstanțială a dispoziției din dreptul comun, respectiv, art. 87 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează citarea societății aflată în procedura insolvenței prin administrator/lichidator judiciar, noțiunea de citare fiind folosită în sens lato sensu, întrucât vizează reprezentarea în instanță a debitorului falit, în persoana administratorului/lichidatorului judiciar prin care se citează, și, implicit, toate prerogativele dreptului de reprezentare în instanță, respectiv, formularea de cereri, propunerea de probe, angajarea de avocați, etc.

Din analiza logico- juridică a acestor texte de lege, Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să reglementeze, printr-o dispoziție specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv, art. 20 din Legea nr. 85/2006, republicată, dreptul și obligația administratorului/lichidatorului judiciar, numit prin hotărâre a judecătorului-sindic, de a reprezenta societatea debitoare în instanță, în litigiile formulate în calitate de reclamantă, și de a angaja avocați.

Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolvenței și numirii administratorului/lichidatorului judiciar, chiar și în ipoteza în care societății debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare în mod expres, societatea își desfășoară activitatea doar sub supravegherea judecătorului sindic, care urmărește îndeplinirea obligațiilor legale de către administratorul/lichidatorul judiciar numit în cauză, între care, și obligația de a reprezenta societatea debitoare în instanță, prin formularea de cereri în fața instanței competente, pentru apărarea intereselor societății.

Astfel, în ceea ce privește calitatea și rolul administratorului/lichidatorului judiciar, acesta este considerat de legiuitor un participant la procedura insolvenței de sine stătător, chiar și în situația în care mandatul său s-ar reduce la o simplă reprezentare a intereselor asociaților.

Prin urmare, cum mandatul lichidatorului judiciar- în speță, B. București- se reduce la atribuțiile special recunoscute de lege, aceasta nu a formulat cererile în cauză sau cererea de apel în nume propriu, ci în calitate de participant la procedura insolvenței societății-reclamante debitoare, ca reprezentant legal al acesteia în calitate de lichidator judiciar, în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea intimatului lichidator judiciar B. la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Pentru acestea, găsind întemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar B. București împotriva deciziei instanței de apel și va modifica, în parte, decizia recurată, în sensul că va obliga societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea, la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6.956 RON, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Va înlătura dispoziția privind obligarea lichidatorului judiciar B. București în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, la plata sumei de 6.956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru și va menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei pronunțate în apel, sub aceste aspecte hotărârea fiind legală, și la adăpost de orice critică.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar B. București împotriva Deciziei civile nr. 260/A/2018 din 20 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că obligă societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea, la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6.956 RON, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Înlătură dispoziția privind obligarea lichidatorului judiciar B. BUCUREȘTI în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, la plata sumei de 6.956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.

Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei pronunțate în apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN