ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4063/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1188/F din 24 septembrie 2015, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a d-lui cons. jur. A. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat C. pentru pârâta S.C. B. S.R.L.

A admis cererea principală modificată formulată de reclamantul D. împotriva pârâților S.C. B. S.R.L., E. și S.C. F. S.A.

A respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L formulată de intervenienta S.C. G. S.A.

A declarat nul contractul de cesiune încheiat la data de 10.09.2008 între pârâții S.C. B. S.R.L., E. și S.C. F. S.A.

A obligat pârâții la plata în solidar către reclamant a sumei de 42.491,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel apelanta intervenientă în numele altei persoane S.C. G. S.A., apelanții pârâți S.C. B. S.R.L. și E. și apel incident apelantul D.

Prin decizia civilă nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal al S.C. H. S.R.L. pentru apelanta S.C. G. S.A.; s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional al S.C. I. și SCA J. pentru apelanta S.C. G. S.A.; s-a anulat apelul formulat de S.C. G. S.A. ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant; s-a respins excepția inadmisibilității apelului formulat de S.C. B. S.R.L. și E.; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții S.C. B. S.R.L. și E. împotriva încheierii de ședința din 28.01.2015 și a sentinței nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le-a menținut în totalitate; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul D.

Prin decizia nr. 198 din 3 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenții-pârâți Societatea B. S.R.L. și E. și recurenta-intervenientă Societatea G. S.A. împotriva deciziei nr. 38/C/2016-A din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal a Societății H. S.R.L. pentru Societatea G. S.A.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant convențional a S.C.A. I. și S.C.A. J. pentru Societatea G. S.A.

A admis apelul declarat de pârâții Societatea B. S.R.L. și E. și de intervenienta Societatea G. S.A. împotriva sentinței nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.

A admis cererea de intervenție formulată de Societatea G. S.A. în interesul pârâtei Societatea B. S.R.L.

A menținut dispozițiile din decizia recurată referitoare la soluționarea cererii de apel formulată de pârâții Societatea B. S.R.L. și E. împotriva încheierii de ședință din 28 ianuarie 2015 pronunțată Tribunalul Bihor și a cererii de aderare la apel formulată de intimatul D.

A menținut dispozițiile din sentința nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată Tribunalului Bihor privind soluționarea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a d-lui consilier juridic A. și a d-lui avocat C. pentru pârâta Societatea B. S.R.L.

A obligat intimatul-reclamant D. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs și apel, către recurenta-intervenientă Societatea G. S.A.

Prin decizia nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității cererii de revizuire și s-a respins ca tardivă revizuirea declarată de revizuentul D., în contradictoriu cu intimații G. S.A., B. S.R.L., F. S.A. și E., împotriva deciziei nr. 38/C/2016 - A din 04.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009.

În argumentarea acestei soluții, instanța de revizuire a reținut că în susținerea cererii formulate, revizuentul a arătat, în esență, că din moment ce hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe soluția de admitere a acțiunii, pronunțată de Tribunalul Bihor prin sentința nr. 153/2015, iar aceasta a fost modificată ulterior, în sensul respingerii, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În noile condiții, ca efect al deciziei nr. 198/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuentul a susținut că motivarea Curții de Apel Oradea conform căreia "intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate nu tinde la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță" nu mai este valabilă, deoarece apelul incident formulat era în sensul admiterii acțiunii și a reținerii motivului de nulitate referitor la cauza ilicită.

Așadar, apelul incident fiind fondat, revizuentul a solicitat instanței de control ca în urma retractării parțiale a hotărârii pronunțate, rejudecând cererea de aderare la apel, să respingă excepția inadmisibilității și să procedeze la judecarea în fond a apelului, potrivit motivelor susținute, să dispună admiterea acestuia și modificarea sentinței nr. 153/2015 a Tribunalului Bihor în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată, criticând faptul că, instanța de fond, în mod nejustificat, a constatat că actul juridic ce face obiectul cauzei ar fi întemeiat pe o cauză licită.

Prin întâmpinarea formulată, intimații B., G., F. și E. au solicitat, în principal, admiterea excepției de tardivitate a cererii de revizuire, cu consecința respingerii acesteia ca tardivă, iar în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În continuare, a reținut instanța că revizuentul D. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 38/C din 04.02.2016 - A pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2009, invocând incidența motivului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., respectiv cazul ce vizează desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Această cerere de revizuire s-a înregistrat sub nr. de dosar x/2017 pe rolul Curții de Apel Oradea.

Același revizuent a formulat o altă cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. de dosar x/2017, în care a solicitat inițial revizuirea deciziei nr. 198/03.02.2017 pronunțată în dosar nr. x/2009, iar ulterior și-a modificat cererea de revizuire arătând că solicită revizuirea deciziei nr. 38/C din 04.02.2016 - A pronunțată de Curtea de Apel Oradea în același dosar.

Această cerere a fost declinată spre competentă soluționare la Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 1374/03.10.2017, iar ca urmare a constatării litispendenței între cele două cereri de revizuire înregistrate sub numere diferite de dosar, Curtea de Apel a dispus atașarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire invocată în ambele dosare, instanța de revizuire a reținut că potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza a II-a același cod, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, hotărârea desființată sau modificată invocată de către revizuent în cererea de revizuire este sentința nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2009, dosar în care în calea de atac a apelului, curtea de apel a pronunțat decizia nr. 38/C din 04.02.2016 - A a cărei revizuire se cere, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel formulate de către revizuent în apel, decizie care a fost modificată în parte în calea de atac a recursului prin decizia nr. 198/03.02.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Deoarece decizia nr. 198/03.02.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este cea prin care s-a dispus schimbarea sentinței nr. 153/COM din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, invocată în susținerea motivului de revizuire, instanța de revizuire a constatat că este necesar a se stabili momentul la care revizuentul, care a fost parte procesuală în litigiu, a luat cunoștință de decizia pronunțată de Înalta Curte.

Sub acest aspect, s-a constatat că această decizie pronunțată sub imperiul vechiul C. proc. civ. este una irevocabilă care nu se comunică din oficiu de către instanță raportat la dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., părțile luând cunoștință despre soluția irevocabilă la momentul pronunțării acesteia, ca urmare a publicării ei pe site-ul instanței ori prin alte mijloace procedurale, cum ar fi cererea de eliberare a unei copii după dispozitivul deciziei ori a deciziei în întregul ei.

S-a mai reținut că, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, se naște prezumția rezonabilă că revizuentul, parte în proces, a luat cunoștință despre pronunțarea deciziei irevocabile de către Înalta Curte la momentul pronunțării deciziei, respectiv la data de 03.02.2017. Însă, ceea ce este cert în cauză, este faptul că revizuentul a cunoscut soluția pronunțată de Înalta Curte la data de 10.03.2017, data menționată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017, când a expediat cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr. 198/03.02.2017, fiind evident că la acel moment revizuentul cunoștea soluția pronunțată de instanța de recurs câtă vreme a înțeles să o conteste prin formularea unei căi extraordinare de atac.

În continuare, s-a reținut că deși la data respectivă decizia nu era motivată și redactată de către completul de recurs, acest aspect nu are relevanță sub aspectul stabilirii momentului de la care curge termenul de revizuire deoarece pentru cazul de revizuire invocat în speță nu prezintă importanță motivele ce au determinat instanța să dispună modificarea hotărârii invocate în susținerea cererii de revizuire câtă vreme, esențial, este faptul că hotărârea respectivă a fost modificată și că cele statuate prin dispozitivul acesteia intrate în puterea lucrului judecat și apte de a fi puse în executare nu mai există.

Acest moment se raportează la dispozitivul hotărârii care cuprinde soluția instanței câtă vreme legiuitorul a stabilit ca și relevant în cazul de revizuire invocat, prevăzut la 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., faptul că hotărârea care a stat la baza celei a cărei revizuire se solicită a fost desființată sau modificată, nu argumentele și considerentele ce au dus la desființare sau modificare.

Prin urmare, nu s-au reținut alegațiile revizuentului în sensul că termenul de revizuire ar trebui calculat de la data la care a luat cunoștință de decizia Înaltei Curți redactată cu considerentele ei, câtă vreme prezintă relevanță în declararea căii extraordinare de atac faptul că a fost desființată decizia ce a stat la baza celei a cărei revizuire se cere, nu și motivele ce au determinat pronunțarea acestei soluții.

Pe de altă parte, revizuentul, care a fost parte procesuală în litigiul finalizat prin decizia instanței de recurs, a cunoscut încă din timpul dezbaterilor asupra cauzei care au fost motivele ce au determinat declararea căii de atac, excepțiile și argumentele invocate de către toate părțile procesuale în cadrul litigiului, acestea nefiind aspecte străine de care putea lua cunoștință doar prin intermediul considerentelor deciziei.

Or, în aceste condiții, instanța de revizuire a constatat că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care se poate stabili cu certitudine că revizuentul cunoștea soluția pronunțată de Înalta Curte, moment care a intervenit anterior redactării deciziei ori a celui la care revizuentul a solicitat să i se comunice decizia ori i s-a comunicat aceasta, respectiv de la data de 10.03.2017 când a expediat prin poștă cererea de revizuire înregistrată în dosar nr. x/2017.

Raportând termenul de revizuire de o lună prevăzut la art. art. 324 alin. (1) C. proc. civ., la data de 10.03.2017, când se poate reține cu certitudine că revizuentul cunoștea soluția pronunțată de Înalta Curte și la data de 14.06.2017, când s-a înregistrat cererea de revizuire pe rolul Curții de Apel Oradea în dosar nr. x/2017, s-a constatat că cererea de revizuire este depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, fiind tardiv formulată.

Nu s-a putut reține ca fiind introdusă în termen nici cea de a doua cerere de revizuire înregistrată în dosar nr. x/2017, atașat la dosarul x/2017, ca urmare a constatării litispendenței între cele două pricini, deoarece în cadrul acestui dosar revizuentul abia la data de 03.10.2017 a arătat că înțelege să își modifice cererea de revizuire formulată inițial împotriva deciziei nr. 198/2017 pronunțată de Înalta Curte, în cererea de revizuire a deciziei nr. 38/2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Abia după momentul procesual al modificării cererii inițiale de revizuire, constată ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale de către Înalta Curte prin decizia nr. 1374 din 03.10.2017, s-a reținut că instanța a fost legal investită cu cea de a doua cerere de revizuire deoarece anterior acestui moment dosarul a avut ca și obiect al cererii de revizuire o altă decizie, respectiv decizia nr. 198/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, nu s-a putut reține că prin efectul modificării obiectului cererii de revizuire inițiale, a fost depusă în termen cea de a doua cerere de revizuire la data de 10.03.2017, când s-a depus la poștă cererea inițială de revizuire nemodificată, câtă vreme la momentul respectiv, partea revizuentă nu a declarat că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, ci a celei pronunțate de Înalta Curte.

În aceste condiții, instanța de revizuire a reținut că momentul de la care se poate reține că a fost formulată cea de a doua cerere de revizuire din dosarul nr. x/2017, este data la care instanța a constatat modificarea cererii inițiale, respectiv data de 03.10.2017, dată în raport de care și cea de a doua cerere s-a constatat că este tardiv formulată câtă vreme la momentul la care s-a depus cererea nemodificată, revizuentul cunoștea soluția pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2009.

Concluzionând, curtea a reținut că excepția tardivității formulării cererii de revizuire este întemeiată în raport de ambele momente ale depunerii ei în cele două dosare, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 137, art. 324 pct. 4 și art. 326 C. proc. civ., s-a dispus admiterea excepției tardivității și respingerea ca tardiv formulate a cererii de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 119/C/2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii excepției de tardivitate și trimiterea cauzei Curții de Apel Oradea în vederea reluării judecății.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-revizuent a susținut că prin hotărârea dată, instanța a încălcat prevederile art. 324 pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că textul legal face vorbire despre data de la care s-a luat la cunoștință despre "hotărârea desființată sau modificată", or, hotărârea judecătorească este un tot unitar, fiind evident că simpla pronunțare și afișare a dispozitivului pe portalul instanțelor de judecată nu poate echivala cu luarea la cunoștință a hotărârii judecătorești, întrucât dispozitivul reprezintă doar o parte a hotărârii judecătorești.

A mai arătat revizuentul că prin admiterea excepției de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea de Apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 324 pct. 4 C. proc. civ., întrucât a pus semnul egalității între sintagma "luarea la cunoștință a hotărârii" (prevederea legală) și "a lua la cunoștință de soluția pronunțată" (formula folosită de instanța de judecată), în mod evident cele două sintagme nefiind identice, luarea la cunoștință de hotărârea pronunțată făcându-se exclusiv prin intrarea în posesie in extenso a acestui act de procedură.

În continuare, a susținut revizuentul că prin hotărârea dată instanța a încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ.

Astfel, a arătat revizuentul că instanța a reținut în mod greșit faptul că cererea de revizuire formulată în dosarul nr. x/2017 este la rândul ei tardiv formulată, întrucât instanța a considerat că nu trebuie avut în vedere momentul depunerii declarației de revizuire (10.03.2017), ci momentul modificării cererii de revizuire (03.10.2017), interpretare ce încalcă esența textului art. 132 C. proc. civ. având în vedere că modificarea cererii nu schimbă numărul de dosar, nu schimbă componența completului, nu schimbă data la care instanța de judecată a fost învestită, nu produce niciun efect în ceea ce privește curgerea unor termene în care trebuie să se exercite anumite căi de atac.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește prima critică formulată de recurent conform căreia instanța de revizuire ar fi încălcat dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată a fi nefondată pentru considerentele ce urmează.

Astfel, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care partea a luat la cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Așadar, chestiunea supusă dezlegării instanței de recurs este momentul de la care începe să curgă termenul de o lună în interiorul căruia partea putea formula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv momentul la care revizuentul a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Termenul de o lună reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. reprezintă un termen legal, imperativ, pentru a cărui nerespectare intervine sancțiunea decăderii părții din dreptul procesual de a face uz de această cale extraordinară de atac, astfel cum prevede art. 103 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrată în art. 129 din legea fundamentală, conform căruia, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată, însă, că aceasta se poate face numai în condițiile legii, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Astfel, este de observat că dispozițiile evocate stabilesc un termen înlăuntrul căruia partea are deschisă calea de atac a revizuirii, fără a face distincția cu care operează recurentul, între momentul la care a luat cunoștință de dispozitivul, respectiv considerentele hotărârii.

În speță, prin cererea înregistrată la 14.06.2017 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul sus - rubricat, recurentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2009, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia civilă nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost desființată sentința civilă nr. 153/COM din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care s-ar fi întemeiat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin motivele de revizuire depuse pentru termenul de judecată din 03.10.2017, recurentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1374 din 3 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, reținându-se, în esență, că prima zi de înfățișare la care revizuentul a și procedat la modificarea cererii, a fost la 3 octombrie 2017 astfel că în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și art. 323 alin. (1) același cod, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel Oradea.

Din analiza demersurilor judiciare făcute de revizuent, astfel cum a fost prezentată anterior, rezultă că în mod corect a reținut instanța de revizuire că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care revizuentul cunoștea soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 198 din 03 februarie 2017, respectiv, cel mai târziu, de la data de 10.03.2017, conform ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017, aceasta fiind data la care revizuentul a expediat prin poștă cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017.

Raportat la acest moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția dată excepției tardivității de către instanța de revizuire este legală, cererile fiind depuse cu depășirea termenului legal, întrucât așa cum s-a arătat anterior, cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 a fost formulată la data de 14.06.2017, iar cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017 a fost modificată la data de 03.10.2017, în sensul arătării hotărârii a cărei revizuire a solicitat.

De altfel, Înalta Curte constată că, și prin raportare la data la care revizuentul a luat cunoștință de motivarea deciziei civile nr. 198 din 03.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire a fost făcută cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege. Astfel, așa cum a reținut și instanța prin chiar decizia recurată, la data de 09.05.2017 dosarul cuprinzând decizia redactată era atașat la dosarul de revizuire, astfel cum rezultă din referatul grefierului de ședință consemnat în încheierea de ședință din data respectivă, recurentul putând lua cunoștință de motivare încă de la acea dată.

De asemenea, potrivit dovezii de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. x/2017, decizia nr. 198 din 03.02.2017 a fost comunicată recurentului din prezenta cauză, la cererea acestuia și la adresa de e-mail indicată chiar de acesta, la data de 11.05.2017, astfel încât, chiar și prin raportare la această ultimă dată, cererea de revizuire este tardiv formulată.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de recurent referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sub acest aspect, recurentul a susținut că instanța ar fi încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ., reținând în mod greșit că cererea de revizuire înregistrată în dosarul nr. x/2017 este de asemenea tardivă, raportându-se la data modificării obiectului cererii, 03.10.2017 și nu la data formulării cererii inițiale, 10.03.2017.

Conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.

În speță, la termenul din 03.10.2017, revizuentul și-a modificat cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 198 din 03 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, formulând practic o nouă cerere de revizuire, împotriva deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Așadar, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire a deciziei nr. 38/C din 04 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost formulată la 03.10.2017, cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În acest context, se constată că argumentele aduse nu relevă nicio încălcare sau aplicare greșită a legii de natură a conduce la modificarea deciziei recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva deciziei nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva deciziei nr. 119/C/2018 - A din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2018.