ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1042/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 27 septembrie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea, solicitând instanței să oblige pârâta să ridice construcția "cabină poartă" de pe terenul proprietatea sa situat administrativ în Oradea, str. x, înscrisă în C.F. nr. x, nr. cadastral x.

Prin întâmpinare si acțiune reconvențională pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei, solicitând admiterea excepției si trimiterea cauzei - spre competentă soluționare către Judecătoria Oradea; In privința pretențiilor formulate de către reclamantă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată.

Pe calea acțiunii reconvenționale pârâta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra porțiunii din imobilul teren cu nr. cad. 4065 proprietatea reclamantei din CF Ndf. 2446 Oradea, pe care se afla situată construcția - proprietatea pârâtei ce poarta denumirea - "cabină poartă", urmând ca instanța să dispună înscrierea acestui drept si a construcției în această coală de CF pe seama pârâtei S.C. B. S.R.L.; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, a solicitat respingerea cererii reconvenționale, si admiterea cererii așa cum a fost formulata de reclamantă.

În ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului Bihor, reclamanta a arătat că lasă la aprecierea instanței acest incident procedural, iar cu privire la fondul cererii reconvenționale, reclamanta a solicitat respingerea cererii.

Prin notele de ședință depuse la dosar S.C. C. S.R.L. Oradea, succesoarea în drepturi a S.C. B. S.R.L. a învederat instanței că a cumpărat toate bunurile mobile și imobile, de la societatea B. S.R.L. Oradea, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P. D. sub nr. x/23.12.2011 și că înțelege sa preia calitatea procesuală a S.C. B. S.R.L. din dosarul mai sus menționat și in consecința sa continue acțiunea reconvențională formulata de S.C. B. S.R.L. în calitate de pârâtă - reclamantă reconvențional.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, prin notele de ședință depuse la dosar a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a lNAOIL S.R.L., arătând că pentru opozabilitate si în vederea lămuririi tuturor aspectelor in cauza se impune ca B. S.R.L., să aibă calitate procesuala pasivă, cu atât mai mult cu cât vânzarea acestui activ în litigiu s-a efectuat după data promovării prezentei cererii de chemare in judecată.

Prin completarea și precizare de acțiune pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, continuatoare în drepturi a S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: în principal, anularea documentației ce poartă nr. cadastral x Oradea înscrisă în CF x Oradea cu rectificarea situației de carte funciară în sensul revenirii la situația anterioară, respectiv revenirea la vechea situație pe numere topografice; să constate că în fapt construcția proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă" se află situată pe nr. topo x Oradea din care, potrivit situației actuale constituit imobilul cu nr. cad x Oradea; să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. top x Oradea pe care se află amplasată cabina poartă, urmând ca instanța să dispună înscrierea dreptului de proprietate precum și instrucției în vechea coală de CF pe seama S.C. C. S.R.L.; în subsidiar, a solicitat instanței să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, pe care se află situată construcția, proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă", urmând ca instanța să dispună înscrierea acestui drept și a construcției în CF pe S.C. C. S.R.L.. Cu cheltuieli de judecată.

Prin concluziile scrise, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat admiterea acțiunii așa cum fost formulata si respingerea cererii reconvenționale precizate. Cu cheltuieli de judecata in cuantum de 3.500 RON conf. chitanței anexate.

Cu privire la completarea si precizarea de acțiune reclamanta a solicitat respingerea acțiunii și sub acest aspect.

Cu privire la cererea reconvențională prin care se solicită constatarea unui drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul cu nr. Cadastral x, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. ca fiind nefondată. Cu privire la cererea reconvențională, a solicitat admiterea acesteia așa cum a fost formulată și precizată.

Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2012, instanța a respins excepția privind necompetența materială de soluționare a cauzei, ca fiind neîntemeiată. De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 3.04.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. și a reținut că în cauză succesoarea în drepturi a acestei societății este S.C. C. S.R.L..

Prin sentința nr. 7232/COM/2014, pronunțată la data de 30 septembrie 2014, în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., succesoarea în drepturi a S.C. B. S.R.L. Oradea, și în consecință: a obligat pârâta să ridice construcția, cabina poartă, de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. x, înscrisă în CF nr. x, nr. cadastral x Oradea; a respins cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta- pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L., și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x/03.02.2003, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a dobândit un teren si supraedificate. Pe terenul societății reclamante înscris în CF nr. x nr. Cadastral 4065, s-a aflat de la momentul transferului dreptului de proprietate construcția "cabină poartă".

Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 17.10.2002 pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea a cumpărat de la S.C. F. S.A. cota de 740/1791 părți din nr. top. x care în natură reprezintă suprafața de 740 mp. teren cu următoarele active amplasate pe acesta și anume: cabina poartă, stație benzină și 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, din imobilul reprezentând construcții și 4054 mp. teren aferent, înscris în CF nr. x Oradea nr. top. x și nr. top x intabulat sub B2.

Prin actul de parcelare și sistare a indiviziunii autentificat sub nr. x/25.10.2002 de BNP G., părțile contractante respectiv S.C. B. S.R.L. Oradea și S.C. F. S.A., au consimțit la intabularea operațiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie în coala separată nedefinitivă pe numele S.C. B. S.R.L..

Pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar H. S.R.L., a înstrăinat toate bunurile mobile și imobile ale acesteia către societatea S.C. C. S.R.L.. În acest sens, a depus contractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două societăți, autentificat sub nr. x/23.12.2011 de către BNP D.. În urma încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, societatea SC "C."SRL a fost de acord să preia calitatea procesuală a SC"B."SRL.

Prin sentința nr. 270/COM/2010 din data de 09.03.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor- dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia nr. 122/2010 a Curții de Apel Oradea și irevocabilă prin Decizia nr. 2362/16.06.2011 al ÎCCJ - s-a respins cererea formulată și precizată de S.C. B. S.A. în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., S.C. F. S.A. având ca obiect rectificarea CF nr. x Oradea, top. x și y în suprafață de 2263 mp, în sensul de a se radia înscrierile de la B3, B4, B5, B6 urmând să se sisteze CF x Oradea nr. cadastral x și CF x Oradea nr. cadastral x. Instanța a constatat prin hotărârea sus- menționată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 17.10.2002, S.C. B. S.A. a cumpărat de la S.C. F. S.A. doar cota de 740/1791 părți din nr. top x care în natură reprezintă suprafața de 740 mp. teren cu următoarele active amplasate pe aceasta și anume: cabina poartă, stație benzină și 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. x, jud. Bihor din imobilul reprezentând construcții și 4056 mp. teren aferent înscris în CF nr. x Oradea nr. top. x și nr. top. x intabulat sub B 2.

De asemenea, prin sentința nr. 270 din 9 martie 2010 menționată mai sus, instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectivul "cabină poartă" se află amplasat în momentul de față pe nr. cad. x, care constituie proprietatea pârâtei S.C. A. S.R.L., deși nr. top. vechi x nu s-a constituit în acest număr cadastral, este un aspect care interesează relațiile dintre S.C. A. S.R.L. și proprietarul vechiului nr. top. x - S.C. I. S.R.L.

Prin sentința nr. 134/COM din 19 martie 2013, Tribunalul Bihor modificată prin decizia nr. 12 din 28.01.2014 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2003 a fost admis apelul declarat de apelanta SC"C."SRL și în consecință, instanța a modificat în parte sentința menționată, în sensul că a admis acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC"C."SRL succesoarea în drepturi a SC"B."SRL în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC"A."SRL și a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei reconvenționale SC"C."SRL succesoarea SC"B."SRL în suprafață de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x și terenul proprietatea pârâtei reconvenționale SC"A."SRL, în suprafață de 3303 m2 din acte (suprafață măsurată 3303 m2), nr. cadastral x, devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice și schiței de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța a reținut că pârâta S.C. B. S.R.L., după finalizarea dosarului x/2007 a procedat la modificarea cabinei poartă, aspect confirmat de către aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar de această societate, prin care a arătat că acest obiectiv era în stare de degradare și a fost nevoită să o modernizeze. De asemenea, și martorii audiați în cauză confirm faptul că inițial cabina poartă avea aproximativ 3-3,5 mp iar ulterior prin anul 2011 cabina poartă a suferit modificări, aspect ce rezultă și din adresa din 27.07.2011, prin care Primăria Oradea a adus la cunoștința reclamantei că pârâta S.C. B. S.R.L. a fost sancționată contravențional întrucât a realizat o construcție (cabină poartă) fără autorizație de construcție.

S-a mai reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză și a raportului de expertiză topografică, suprafața cabinei poartă, înainte de modificări a fost de de 8,93 mp., iar după modificări acesta are suprafața de 18,6 mp.

De asemenea, expertul topograf a constatat că la momentul efectuării expertizei cabina poartă avea o suprafață rotunjită de 18 mp aparține Societății C. S.R.L. dar este amplasată în întregime pe imobilul cu nr. cadastral x Oradea.

Raportat la completarea la raportul de expertiză topografică, expertul arată că în vechile numere topografice, această cabină poartă este amplasată pe numărul topografic x Oradea și care este aferent vechiului drum.

Conform expertizei în construcții, cabina poartă nu are fundație, ea fiind zidită direct pe placa de beton de 20 cm grosime, care reprezintă curtea betonată, a avut pereți din BCA, planșeu de beton armat cu învelitoare din materiale bituminoase. De asemenea s-a mai reținut că obiectivul cabină poartă înainte de modificările realizate nu putea fi apreciată ca fiind o construcție demontabilă.

Instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilirii unui drept de superficie în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale S.C. C. S.R.L., având în vedere următoarele:

Conform art. 693 vechiul C. civ. (1) "superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. (2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege".

Dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii - simplu fapt al edificării sau a cumpărării construcției nu dă naștere dreptului de superficie. Cum în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea vreuneia dintre condițiile menționate în textul de lege amintit mai sus, instanța a respins pretențiile pârâtei reclamantei reconvenționale sub acest aspect.

Având în vedere că obiectivul cabină poartă, așa cum era acesta inițial, se afla într-o stare de degradare și ușor de ridicat, instanța a apreciat că menținerea acestei construcții realizate fără autorizație de construcție, ar fi contrară Legii 50/1991 modif. și se impune obligarea pârâtei la ridicarea acesteia de pe terenul reclamantei.

În ce privește capetele de cerere formulate de pârâta reclamantă reconvențională prin precizarea formulată, instanța a reținut că în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, locul unde este amplasată cabina poartă, precum și faptul că acesta se află pe terenul dobândit de reclamantă conform sentinței nr. 270/COM/2010 din data de 09.03.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor- dosar nr. x/2007 menționată, respectiv că obiectivul "cabină poartă" se află amplasat în momentul de față pe nr. cad. x, motive pentru care a înlăturat susținerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. x Oradea fost nr. 5184 Oradea și care este aferent vechiului drum, aspecte ce nu mai pot fi puse în discuție în prezenta acțiune.

Așa cum a reținut instanța prin sentința nr. 270/COM/2010 stabilirea corectă a amplasamentului cabină poartă, este un aspect care interesează relațiile dintre S.C. A. S.R.L. și proprietarul vechiului nr. top. x - S.C. I. S.R.L., iar nu în raport de S.C. C. S.R.L. antecesoarea S.C. B. S.R.L..

Față de cele reținute, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să ridice construcția, cabina poartă, de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. x, înscrisă în CF nr. x, nr. cadastral x Oradea. De asemenea, a respins cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâta- reclamantă reconvențională S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta- pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. vechi, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat 3500 RON, onorariu expert și taxe de timbru în sumă de 880 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, la data de 03 martie 2015, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Prin decizia nr. 200/C/2015- A, pronunțată la data de 06.09.2015, în dosarul nr. x/2011- A, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea, succesoare a S.C. B. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea, împotriva sentinței nr. 7232/COM/2014 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2011, pe care a menținut-o în totalitate și a obligat partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1750 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.R.L. a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 892 din 18 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 200/C/2015- A din 06.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a casat-o și a trimis-o aceleiași instanțe spre rejudecare, reținând că solicitarea apelantei de schimbare în tot a sentinței tribunalului, cu consecința admiterii cererii sale reconvenționale a presupus implicit și criticarea soluției prin care s-a admis cererea de chemare în judecată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 04 iulie 2016, sub nr. x/2011*, care, prin decizia nr. 32/C/2017- A, pronunțată la data de 16 februarie 2017, în dosarul nr. x/2011- A, a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L.- succesoare a S.C. B. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, împotriva sentinței nr. 7232 din 30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate; a obligat partea apelantă să plătească părții intimate suma de 2380 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele motive:

Având în vedere cererile formulate de părțile în litigiu, instanța a apreciat că se impune a se analiza cu precădere dacă, pârâta-reclamantă a dobândit un drept de superficie asupra suprafeței de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea (fostul nr. cad. 4065), pe care se află amplasată cabina sa poartă, teren care este proprietatea reclamantei pârâte, pentru că, doar procedându-se în acest mod, se poate determina, mai apoi, temeinicia sau netemeinicia cererii de chemare în judecată formulată de S.C. A. S.R.L..

Instanța de control a constatat că, în cauză, pârâta reclamă dobândirea prin uzucapiune a dreptului de superficie asupra suprafeței de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. cu nr. cad x Oradea din CF x (fostul nr. cad. 4065), proprietatea reclamantei, teren pe care este situată cabina sa poartă, dar și că temeiul de drept pentru uzucapiune de care se prevalează apelanta îl constituie, în principal, art. 1895, iar în subsidiar, art. 1890 din vechiul C. civ. de la 1864.

Totodată, în cursul judecății, pârâta a precizat că justifică dobândirea dreptului de superficie asupra terenului aferent cabinei poartă prin uzucapiune, ca urmare a joncțiunii posesiilor.

Analizând situațiile de carte funciară depuse la dosar cu ocazia judecării apelului, s-a constatat că potrivit situației de carte funciară cuprinsă în CF x Oradea, în baza adeverinței eliberate de OCOT Bihor au fost introduse în circuitul civil parcelele cu nr. top x și y- terenuri, fiind înscrise sub A4-5, iar apoi, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, eliberat de Ministerul Industriilor și a schiței de dezmembrare vizată de OCOT nr. 1270/1995, aceste imobile dar și imobilele cu nr. top x, înscrise sub A1-3 au fost dezmembrate, potrivit mențiunii de sub B5.

Ceea ce interesează pricinii din această dezmembrare, a considerat instanța de apel că sunt numerele top nou formate și anume: top x, 5157/27, 5157/28, 5157/31, 5158/3, 5136/5, 5157/26, care se transcriu în CF nou înființat 66841 în favoarea I. S.A. Oradea.

În plus, în CF x Oradea sub B4 și cu referire la B6 se menționează că pe terenurile de sub A1-3,ulterior dezmembrate alături de terenurile nr. top x și y, proprietatea I. S.A. Oradea se notează clădire bază de producție, administrativă, hală monobloc, hală confecții metalice, magazie materiale post trafic, stație betoane și depozit carburanți.

Urmărind în continuare situația de carte funciară din CF x, s-a observat că, numerele top. x, au fost înscrise în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.1995 în favoarea S.C. F. S.A. București, fiind transcrise în CF x.

Potrivit acestei din urmă cărți funciare, s-a reținut că S.C. F. S.A. București a înstrăinat la rândul ei, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de BNP K. dreptul de proprietate asupra unei cote de 740/1791 părți din imobilul teren cu nr. top x înscris în CF nr. x Oradea, în favoarea S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., iar din contractul de înstrăinare amintit, reiese că au fost dobândite de cea dintâi și o serie de obiective - construcții între care si "cabină poartă" în discuție.

Mai trebuie arătat, a considerat Curtea, că sub B4 în CF nr. x Oradea se menționează că, prin actul de parcelare și sistare a indiviziunii autentificat sub nr. x/25.10.2002 de BNP G., părțile contractante au consimțit la intabularea operațiunii de parcelare, respectiv, au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de S.C. B. S.R.L. antecesoarea S.C. C. S.R.L. să se înscrie în coala separată nedefinitivă 1822 pe seama sa.

De asemenea, S.C. F. S.A. București a înstrăinat, ulterior, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/03.02.2003 de BNP E., teren intravilan în suprafață de 3314 mp și construcții înscrise în CF nr. x Oradea nr. top x și y în favoarea S.C. A. S.R.L..

Totodată, s-a reținut, sub B7 din CF nr. x Oradea apare că imobilele nr. top x-1051 mp și 5157/26-2263 mp, se transcriu în CF nedefinitiv nr. 2446 nr. cad. x, pe seama intimatei S.C. A. S.R.L..

Un alt aspect care trebuie subliniat în cauză, s-a apreciat că este acela că, între aceleași părți s-a judecat o acțiune în grănițuire în cadrul dosarului nr. x/2003 al Curții de Apel Oradea, în care s-a pronunțat decizia nr. 12/28.01.2014, irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea formulată de S.C. C. S.R.L. succesoarea S.C. B. S.R.L. în contradictoriu S.C. A. S.R.L..

În acest sens s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea S.C. C. S.R.L., succesoarea S.C. B. S.R.L. în suprafață de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x și terenul S.C. A. S.R.L., în suprafață de 3303 m2 din acte (suprafață măsurată 3303 m2), nr. cadastral x, devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice și schiței de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din hotărâre.

În paralel cu situația de carte funciară a terenului în litigiu, este necesar să se analizeze și situația juridică a cabinei poartă, care nu apare notată în CF x Oradea sub B4 și cu referire la B6, printre construcțiile proprietatea I. S.A., cea care a transmis mai apoi dreptul de proprietate asupra nr. top x și y către SC"F."SA.

Cert este însă, a reținut instanța de apel, că, cabina poartă aparținând apelantei este identificată scriptic, pentru prima dată în categoria activelor aflate pe terenul dobânditoarei S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., în cadrul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC"F."SA, autentificat sub nr. x/17.10.2002 de către BNP K..

Potrivit martorului audiat în cauză, Praghi Iștvan, cabina datează din 1979, fiind folosită mai de mult de L., iar ulterior de B., iar martorul M., a afirmat că, construcția a existat anterior anului 2003, respectiv din vremea comunismului și că din 2003 de când lucrează la B. a fost folosită de aceasta.

Așadar, chiar dacă cabina poartă a existat pe terenurile I. S.A. (anterior aparținând proprietății socialiste) și au fost vândute ulterior de cea din urmă către SC"F."SA, cele două societăți și-au exercitat simultan dreptul de proprietate, atât asupra construcției în discuție, cât și asupra terenurilor nr. top x și y.

În acest context, dreptul exercitat de cele două societăți asupra terenului pe care este amplasată cabina poartă, este sub nume de proprietar, astfel că, momentul de debut al folosinței de către aceștia a terenului nu poate fi luat în calcul pentru determinarea începutului uzucapiunii în favoarea apelantei prin joncțiunea posesiilor, deoarece aceasta presupune folosința lui de către acele persoane, care la fel ca și cel ce invocă uzucapiunea -SC C. S.R.L., nu este titularul dreptul de proprietate asupra terenului.

Un alt aspect relevant care se impune a fi arătat, a apreciat instanța de apel, este acela că, deși în cadrul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de BNP K. se precizează că o dată cu terenul cu nr. top x înscris în CF nr. x Oradea, în cotă de 740/1791 părți, S.C. B. S.R.L. a dobândit și obiectivele - construcții, între care si "cabină poartă" în discuție, în realitate, terenul pe care este amplasată cabina poartă aparține reclamantei intimate.

Acest lucru a fost cunoscut de la început și acceptat de părți, din moment ce, potrivit cărții funciare nr. x Oradea, atât la momentul vânzării de către S.C. F. S.A. București a cotei de 740/1791 părți din imobilul teren cu nr. top x și construcții în favoarea S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., cât și la momentul înstrăinării de prima a suprafeței de 3314 mp și construcții înscrise pe nr. top x și y în favoarea S.C. A. S.R.L. s-au efectuat planuri cadastrale vizate de OCOT Bihor.

Că este așa, s-a constatat, este confirmat și ulterior, de litigiile purtate între părți, în cadrul cărora instanțele au statuat irevocabili asupra acestei chestiuni, care nu poate fi ignorată în cadrul litigiului de față.

Astfel, prin decizia civilă nr. 122/14.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2007, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul N., cabina poartă care face obiectul litigiului de față se află amplasată de fapt, pe nr. top. x, iar nu pe nr. top. x, cum s-a consemnat greșit în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. F. S.A. și S.C. B. S.R.L.

În cuprinsul considerentelor deciziei de mai sus se face referire și la concluziile contraexpertizei dispuse în acel dosar, în care se precizează că, cabina poartă este situată pe nr. cadastral x, proprietatea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Pe de altă parte, s-a reținut, nici în cadrul litigiului de față nu se contestă de către părți că terenul pe care se află cabina este proprietatea intimatei reclamante și acest lucru se desprinde din răspunsul la interogatoriu al S.C. A. S.R.L, dar și din demersul juridic inițiat de pârâtă chiar în acest dosar. Și expertiza topografică efectuată în cadrul dosarului de față, relevă că, cabina poartă aparține S.C. C. S.R.L., dar este amplasată pe nr. cad. 167.485.

Din cele expuse, a constatat instanța de apel, se desprinde concluzia, că de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de B.N.P. K. cu SC"F."SA, S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. nu era proprietar asupra terenului aferent cabinei poartă cu nr. cad. nr. cadastral x devenit prin conversie nr. cad. 167.485, acesta aparținând intimatei reclamante, deci nu deținea acest teren sub nume de proprietar.

Așadar, doar din acest moment se poate reține că începe folosința terenului aferent cabinei poartă de către S.C. B. S.R.L., respectiv de către primul autor, care la fel ca și cel ce invocă uzucapiunea -SC C. S.R.L., nu este titularul dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8,93 mp, altfel spus, începând cu acest moment s-ar putea invoca o posibilă joncțiune a posesiilor de către cea din urmă societate.

Instanța de apel a reținut că, plasarea în timp a momentului începerii folosinței terenului în discuție de către autorul pârâtei apelante suscită interes în cadrul dosarului, întrucât, în raport cu această dată se poate stabili dacă uzucapiunea, invocată în cauza, ca mod de dobândire a dreptului de superficie asupra suprafeței de 8,93, proprietatea reclamantei, este supusă reglementărilor C. civ. sau ale Decretul-lege 115/1938.

Fiind vorba de anul 2002, anul de începere a prescripției achizitive prin joncțiunea posesiilor, anul în care S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. o dată cu dobândirea proprietății asupra cabinei a început și posesia cu privire la teren, instanța a apreciat că, uzucapiunea este supusă reglementărilor DL. 115/1938 și nu C. civ., cum se susține de către apelantă.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de control a avut în vedere decizia nr. LXXXVI/10.12.2007 a ÎCCJ - Secțiile unite, obligatorie, prin care s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

Prin urmare, în cauză uzucapiunea este supusă reglementărilor Decretului-lege nr. 115/1938, care ultraactivează în întregul ei și după apariția Legii nr. 7/1996.

Chiar dacă, pârâta- apelantă și-a fundamentat acțiunea reconvențională pe dispozițiile vechiul C. civ., instanța consideră, în raport cu argumentele expuse în susținerea uzucapiunii, că niciuna dintre cerințele art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu sunt incidente.

Astfel, art. 27 prevede că, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.

SC B. S.R.L., antecesoarea și autoarea S.C. C. S.R.L., nu a avut înscris dreptul de folosință asupra terenului de 8,93 aferent cabinei poartă în cartea funciară, dimpotrivă dreptul de proprietate cu toate atributele lui este înscris în cartea funciară pe seama reclamantei. În această situație este superfluă analiza celorlalte cerințe cuprinse în art. 27.

Referitor la art. 28 (uzucapiunea extratabulară), s-a reținut, acesta stabilește că, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat dar și că, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la proprietate.

În raport cu înscrisurile de carte funciară aflate la dosar, instanța de apel a reținut că niciuna dintre aceste situații nu pot fi reținute, deoarece ultimul proprietar tabular al terenului aferent cabinei nu este S.C. SC"F."SA, ci în anul 2003, acesta a vândut terenul în discuție S.C. A. S.R.L..

Doar în cazul în care SC"F."SA. ar fi fost ultimul proprietar tabular, iar S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. ar fi folosit terenul ca urmare a inexistenței proprietarului tabular sau a renunțării celui dintâi la proprietate, pârâta putea invoca uzucapiunea extratabulară.

Însă, acest teren a fost ulterior dobândit legal de către intimată, care de la momentul la care a devenit proprietar a contestat folosința terenului aferent cabinei poartă de către apelantă, așa cum reiese din probele de la dosar.

Pentru argumentele arătate, instanța de apel a apreciat că nu este pertinentă cererea reconvențională a pârâtei prin care s-a cerut să se constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, fostul nr. cad. 4065, pe care se află situată construcția, proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă".

De asemenea, s-a apreciat că este neîntemeiată și cererea pârâtei S.C. C. S.R.L. de anulare a documentației ce poartă nr. cadastral x Oradea înscrisă în CF x Oradea cu rectificarea situației de carte funciară,în sensul revenirii la situația anterioară, respectiv revenirea la vechea situație pe numere topografice.

Instanța a avut în vedere faptul că prin decizia nr. 12/28.01.2014, în cadrul căreia s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea S.C. C. S.R.L., succesoarea S.C. B. S.R.L. în suprafață de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x și terenul S.C. A. S.R.L., în suprafață de 3303 m2, nr. cadastral x, pe care se afla cabina poartă a devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, în baza expertizei topografice și schiței de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din acea hotărâre.

A se da curs cererii apelantei, a considerat instanța de apel, ar însemna să se aducă atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre, or acest lucru nu este cu putință, deoarece, puterea de lucru judecat împiedica infirmarea constatărilor făcute intr-o hotărâre judecătoreasca definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data in alt proces între aceleași părți și cu privire la aceeași chestiune juridică.

Pe de altă parte, din cuprinsul cărții funciare nr. x Oradea, reiese că toate modificările care au vizat nr. top x și y s-au efectuat în baza unor acte de parcelare, declarații autentice și planuri cadastrale vizate de organele competente a căror nevalabilitate nu a fost probată.

În concluzie, cum acțiunea reconvențională a apelantei nu este fondată nici în privința cererii principale și nici e celei subsidiare, instanța de apel a apreciat că soluția tribunalului de respingere a acesteia este justificată.

Pe de altă parte, cum S.C. C. S.R.L. nu a probat că a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, fostul nr. cad. 4065 pe care se află situată cabina poartă, s-a apreciat pe bună dreptate prima instanță a admis acțiunea reclamantei intimate S.C. A. S.R.L. de ridicare a construcției de pe terenul său, în ciuda observațiilor apelantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii atacate, respectiv, decizia nr. 32/C/2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 16 februarie 2017, ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința: respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamanta A. S.R.L. privind obligarea sa la ridicarea construcției "cabină poartă" de pe terenul proprietatea acesteia; și, admiterii în parte a cererii sale reconvenționale, respectiv, să se constate că recurenta- pârâtă a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 m.p. din imobilul cu nr. cad. x Oradea din C.F. x Oradea, pe care se află situată construcția, proprietatea recurentei, ce poartă denumirea "cabină poartă", urmând să dispună înscrierea acestui drept și a construcției în C.F. pe seama S.C. C. S.R.L., ca mod de dobândire a dreptului de superficie arătând că a înțeles să solicite instanței să constate ca fiind, în principal "ope legis", iar, în subsidiar, prescripția achizitivă. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, foarte pe larg, situația în fapt în dosar și a criticat decizia recurată ca fiind nelegală și netemeinică, sens în care a invocat, în esență, următoarele motive:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor C. civ., art. 189, raportat la dispozițiile Decretului- lege nr. 115/1938 (art. 27, 28) și la cele ale Legii nr. 7/1996.

Astfel, a susținut recurenta- pârâtă, instanța de apel analizând modul în care a fost exercitată posesia de către anteriorii proprietari asupra imobilului cabină poartă a apreciat că aceștia și-au exercitat dreptul sub nume de proprietar- deși instanța deja cunoștea că în fapt societatea F. S.A. nu a dobândit terenul situat sub construcția cabină poartă, după cum reiese din considerentele Deciziei C.A.O. dată în dosarul nr. x/2007.

În aceste condiții, consideră recurenta-pârâtă că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor deciziei nr. 86/2007 dată de I.C.C.J. și a celor invocate de recurentă - art. 1895 C. civ., raportat la prevederile Legii nr. 7/1996, considerând aplicabile prescripției achizitive începute în anul 2002 dispozițiile Decretului - Lege nr. 115/1938.

Recurenta- pârâtă a arătat că, nu contestă susținerile instanței de apel în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Decretului- Lege nr. 115/1938 prescripțiilor începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, ale căror termene s-au împlinit după intrarea în vigoare a acestei din urmă legi, și, în concluzie, prescripțiilor achizitive începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 le sunt aplicabile dispozițiile C. civ. de la 1864, precizând, totodată, că Legea nr. 7/1996 a intrat în vigoare la data de 24.06.1996.

În continuare, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea apreciază că, acestea fiind premisele, instanța de apel trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor uzucapiunii prevăzută de C. civ., respectiv, cea de la 10- 20 ani, cu reținerea, bineînțeles, a dispozițiilor privind joncțiunea posesiilor.

Astfel, cu privire la condițiile uzucapiunii de la 10-20 ani, recurenta- pârâtă a reiterat, pe scurt, precizările depuse referitor la acest aspect în fața Curții de Apel Oradea pentru termenul de judecată din data de 15 decembrie 2016, în referire la: posesia, stare de fapt generatoare de drepturi sau de efecte juridice,și calitățile acesteia cerute de art. 1847 C. civ. pentru prescripția achizitivă; joncțiunea posesiilor cu cea a autorilor- art. 1859 C. civ., și, termenul - data de la care începe să curgă termenul de prescripție achizitivă.

Mergând pe raționamentul Curții de Apel Oradea, a arătat recurenta- pârâtă, acest termen a început să curgă de la data de 18 octombrie 2002, și s-a împlinit la data de 19 octombrie 2002. Cât privește introducerea cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 16 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 167/1958, pentru a opera întreruperea prescripției cererea trebuie să fie definitiv și irevocabil admisă, iar recurenta- pârâtă consideră că încă nu este în acea situație.

Cu privire la justul titlu sau justa cauză, recurenta- pârâtă a precizat faptul că autorul său, al cărui succesor în drepturi este, societatea B. S.R.L., a dobândit cu titlu de cumpărare prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 17 octombrie 2012 de B.N.P. "K." o cotă de 740/1791 părți din imobilul teren cu nr. top. x înscris în C.F. x, pe care erau situate mai multe obiective, printre care și cabina poartă; deci, bunul a fost dobândit în indiviziune.

În referire la buna- credință, astfel cum este definită de art. 1898 alin. (1) C. civ. ca fiind "credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea", recurenta- pârâtă a arătat că aceasta este cu atât mai justificată cu cât, înainte de a cumpăra imobilele, antecesoarea sa a închiriat bunurile de la același proprietar, F. S.A., în baza contractului de închiriere nr. x/1999.

Cu privire la dobândirea dreptului de superficie "ope legis" - aspecte ce, susține recurenta- pârâtă, nu au fost analizate de Curtea de Apel Oradea, a arătat următoarele:

În lumina jurisprudenței CEDO, precum și a practicii judiciare în materie (decizia civilă nr. 214/2010 a Tribunalului București) - "existența dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul altei persoane, … atrage după sine, în mod obiectiv necesar, constatarea existenței dreptului de superficie - deoarece în caz contrar nu ar putea fi exercitat un drept de folosință asupra terenului respectiv".

Dobândirea construcției - cabină poartă de către recurentă, se arată, este un element necontestat - de altfel, acest aspect este notat și în C.F. x proprietatea intimatei A. S.R.L. (C.F. vechi x N.D.F., nr. cadastral vechi 4065), nr. crt. A1.4, nr. cad. x - C4 - construcții anexă B. S.R.L. (actual, C. SRL).

Vechimea construcției, de asemenea, nu este contestată - intimata-reclamantă recunoaște că această construcție există din anii 1970, că proprietari au fost cei indicați de recurenta- pârâtă și că recurenta o folosește neîntrerupt de la momentul dobândirii acesteia.

Din probațiunea administrată - expertiza în construcții -, în concluziile căreia se menționează că imobilul nu este o construcție ușoară, demontabilă și că ridicarea acestuia ar însemna demolarea lui - adică, ar lipsi-o pe recurentă de un bun dobândit în mod legal (pentru care a plătit un preț) fără nicio contraprestație - or, acest fapt nu poate fi validat de instanță și nici nu este legal, atâta vreme cât nu recurenta- pârâtă a fost cea care a construit imobilul pe terenul proprietatea altei persoane, ci l-a dobândit, în modul în care acesta fusese deja edificat. Pe de altă parte, nu s-a invocat accesiunea imobiliară - incidentă în cazul edificării unei construcții pe proprietatea altei persoane.

Practic, se mai arată, printr-o acțiune simplă constând într-o obligație de a face (adică, de a demola), intimata-reclamantă vrea să desființeze dreptul de proprietate al recurentei- pârâte asupra unei construcții, ceea ce este inadmisibil întrucât încalcă principiile esențiale garantate de Constituție - "art. 44 (2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", de lege, precum și de CEDO.

În concluzie, date fiind premisele indicate, textele de lege încălcate/greșit aplicate, probatoriul administrat, precum și situația de fapt, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea apreciază că soluția în prezenta speță trebuie să fie de admitere a recursului, respectiv să se constate că există un drept de superficie (fie acesta dobândit ope legis ori prin uzucapiune) și respingerea cereri de "ridicare" - n.r. a se înțelege de demolare - a construcției cabină poartă de pe terenul proprietatea intimatei-reclamante.

Legal citată, intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, sens în care a invocat excepția tardivității formulării acestuia și excepția inadmisibilității, iar, în ipoteza respingerii excepțiilor invocate, ca neîntemeiat, pentru criticile de netemeinicie aduse hotărârii atacate, și menținerea hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, se aplică Decretul- lege nr. 115/1938, având în vedere că după o scurtă perioadă în care, în temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare și în regiunile cu carte funciară dispozițiile C. civ. român de la 1864, în privința uzucapiunii, prin Legea nr. 241 din 1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul- lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aplicabil deja în Bucovina.

Această reglementare prevede două situații diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementată de art. 27 din Decretul- lege nr. 115/1938, care permite dobândirea dreptului de către cel care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani, constituind, astfel, un efect al posesiei "tabulare", și, cea de-a doua, de art. 28, care reglementează uzucapiunea "extratabulară", împotriva cărții funciare, prin stăpânirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară, ori de la înscrierea declarației acestuia de renunțare la drept.

Așadar, uzucapiunea este o sancțiune civilă aplicabilă adevăratului proprietar al unui imobil, ce lasă bunul său în posesia unei terțe persoane care face acte de posesie sub nume de proprietar, într-un termen defipt de lege. Uzucapiunea se fondează pe posesia îndelungată a imobilului aflat în circuitul civil.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/1947, posesiunea cerută în vederea uzucapiunii, în cazurile prevăzute de articolul 27 și 28 din legea pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, trebuie să îndeplinească condițiile cerute de C. civ.

În drept, Înalta Curte constată că, prin recursul formulat, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea a supus analizei legalitatea hotărârii instanței de apel cât privește judecata unei acțiuni reale imobiliare care are drept scop constatarea dreptului de superficie dobândit ca efect al uzucapării de către aceasta, în temeiul art. 1985 și urm. C. civ., coroborate cu art. 1846 și urm. C. civ., și, implicit, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să constate dreptul de proprietate asupra imobilului "cabină poartă" ca efect al posesiei utile a imobilului de la 10 la 20 de ani.

Funcția juridică a uzucapiunii constă în aceea că oferă posibilitatea probei dreptului de proprietate, când se face dovada posesiei în persoana posesorului și a autorilor săi pe timpul prevăzut de textul de lege arătat.

Rolul uzucapiunii este mai redus în cazurile de existență a sistemului de carte funciară, iar justificarea uzucapiunii se rezumă la faptul că, în majoritatea cazurilor posesia corespunde dreptului de proprietate, nevoia de stabilitate și securitate juridică a raporturilor juridice determină recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate și nu în ultimul rând, apare ca o sancțiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență.

În sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării posesiunii utile asupra unui bun în intervalul de timp determinat de lege.

Potrivit actului normativ al C. civ. de la 1864, uzucapiunea poate fi de două feluri, de 30 de ani și respectiv de 10 până la 20 de ani, în cauză, cererea reconvențională a recurentei- pârâte fiind formulată pe tiparul condițiilor necesare pentru prescrierea achizitivă a imobilului arătat potrivit uzucapiunii de la10 până la 20 de ani.

Însă, pentru a opera această uzucapiune, așa cum în mod legal și corect a reținut și instanța de apel, trebuiesc întrunite următoarele condiții: să existe o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar; posesia utilă să se întemeieze pe justul titlu; posesia să dureze de la10 până la 20 de ani, și, în cele din urmă, posesia să fie de bună credință.

Așadar posesia pentru a fi aptă să ducă la uzucapiune în favoarea celui care posedă, trebuie să fie utilă, adică, să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar; acestea sunt calitățile posesiei care o fac utilă și duc astfel la dobândirea dreptului de proprietate.

Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice, care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar sau titular al altui drept real. Din definiția posesiei mai sus- menționată, rezultă că pentru existența posesiei sunt necesare două elemente: unul material, corpus și altul psihologic- animus. Elementul material, corpus, constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire sau folosire, exercitate asupra lucrului. Acest element (corpus) se poate materializa și în anumite acte juridice pe care posesorul le poate încheia cu privire la acel bun. Elementul psihologic, animus, constă în intenția sau voința posesorului de a-și exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau titular al altui drept real. Posesia se dobândește sau se pierde prin întrunirea sau pierderea celor două elemente: corpus și animus.

Or, în speță, Înalta Curte constată că în mod legal și corect a constatat instanța de apel că recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor uzucapiunii reglementate de art. 1847 și urm. din C. civ.

Posesiunea juridică, adică, aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra lucrului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretențiunii existenței unui drept asupra lucrului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.

Referitor la condiția ca posesia exercitată să fie utilă, potrivit dispozițiilor art. 1847 din C. civ. de la 1864, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar", pentru a produce efectele sale.

În cauză, în mod legal s-a reținut faptul vicierii posesiei exercitate de către recurenta- pârâtă, întrucât nu este vorba de o posesie utilă, netulburată. Posesia a început în anul 2002, iar, începând din anul 2007, între părți au existat procese, autorul recurentei- pârâte B. S.R.L. se judecă cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea din acest dosar, fiind evident, astfel, că nu este o posesie utilă, netulburată a imobilului "cabină poartă" în discuție, nesatisfăcând astfel condiția cerută de art. 1847 C. civ. de la 1864.

În concluzie, în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 1847 și urm. din C. civ. de la 1864 pentru a uzucapa, ca efect al prescripției achizitive de la 10 la 20 de ani.

Prin efectul uzucapiunii se naște dreptul de proprietate al uzucapantului și se stinge, concomitent, dreptul de proprietate al fostului titular, cu efect retroactiv, uzucapantul devenind proprietar încă din momentul când a început să curgă termenul de prescripție. Astfel, uzucapiunea îndeplinește o funcție de clarificare a unor situații juridice, având ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transformând o aparență îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert și indiscutabil.

Or, nu se poate într-o acțiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe această cale, să se opună intimatei- reclamante lipsa unui posesii utile și netulburate- cazul în speță.

Susținerile recurentei- pârâte din recurs nu au astfel nicio relevanță din perspectiva condițiilor pe care t