ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2481/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.04.2021 pe rolul Judecătoriei Oradea, secția Civilă, A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Oradea, Consiliul Local al Municipiului Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că antecesoarea sa - A. - a contractat construirea unei clădiri proprietate privată, prin convenția nr. 2431/03.10.1978/4840/20.10.1978, să îi constate calitatea de proprietar asupra clădirii astfel edificate - situată în Oradea, str. x, capăt - și asupra cotei de 178 m.p. de teren sau, în subsidiar, că are un drept de folosință asupra terenului, să dispună notarea construcției și intabularea dreptului de proprietate, sau, în subsidiar, a dreptului de folosință asupra terenului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La 22.06.2021, pârâtul Municipiul Oradea a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.421,90 RON, reprezentând taxă pentru folosința terenului.

Prin sentința civilă nr. 5132/28.10.2021, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Astfel învestit, Tribunalul Bihor, secția I civilă a respins, prin sentința civilă nr. 87/C/04.05.2022, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A admis acțiunea, a constatat că antecesoarea reclamantei a contractat, prin convenția nr. 2431/03.10.1978, construirea unei clădiri cu destinația spații comerciale cu suprafața construită la sol de 178 m.p. și o suprafață desfășurată de 511 m.p., a constatat că reclamanta este proprietara acelei clădiri și a cotelor de teren și a dispus notarea construcției și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.

Totodată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Municipiul Oradea și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 13.020,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, dar și pârâții Municipiul Oradea și Consiliul Local Oradea; prin decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins apelurile promovate.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând respingerea acțiunii împotriva sa și exonerarea de la plata sumei de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată.

Recurentul a susținut că dispoziția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive contravine normelor de drept material conținute în art. 223 alin. (2) C. civ., art. 354 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorul căii de atac a susținut, în esență, că aplicarea fidelă a dispozițiilor amintite, coroborată cu împrejurarea că imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al municipiului Oradea, impune concluzia că legitimarea procesuală pasivă aparține numai unității administrativ-teritoriale.

Printr-o altă critică, recurentul s-a referit la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, susținând că instanța de apel a încălcat prevederile art. 451 și urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinările înregistrate la dosar la 02.05.2023, intimații-pârâți municipiul Oradea și Consiliul Local Oradea și intimata-reclamantă au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Intimata-reclamantă a solicitat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată de 3.570 RON.

La 20.09.2023, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de renunțare la recursul formulat.

Prin înscrisul comunicat la dosarul cauzei la 05.10.2023, intimații-pârâți au solicitat instanței să ia act de cererea de renunțare.

La 08.11.2023, intimata-reclamantă a înregistrat la dosar declarația autentificată sub nr. x/29.06.2023 de notarul public B., rectificată de același notar public prin încheierea nr. 80/05.09.2023, prin care a renunțat la cheltuielile de judecată stabilite în favoarea sa, atât prin hotărârea primei instanțe și prin decizia instanței de apel, cât și la cele solicitate în recurs.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la 20.09.2023, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a formulat o cerere prin care a renunțat la calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022.

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Înalta Curte observă că, în sistemul noului C. proc. civ., renunțarea la judecată este pusă doar la îndemâna reclamantului, nu și a pârâtului, indiferent de etapa procesuală la care aceasta intervine; o atare concluzie rezultă în mod limpede din soluțiile pe care le poate pronunța instanța, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., atunci când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac "va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

În aceste condiții, manifestarea de voință a recurentului-pârât, în sensul renunțării la judecata recursului, are valența unei achiesări la hotărâre, reglementată de art. 463 alin. (1) C. proc. civ., anterior citat.

Deși în cauză, actul de dispoziție procesuală nu a fost întocmit în formă autentică, astfel cum impune art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență alin. (3) al articolului menționat, constatând că intenția părții de a-și da adeziunea la hotărâre este certă și rezultă din manifestarea sa de voință, exprimată în scris.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act că recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, achiesează la decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act că recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, achiesează la decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.