Decizia nr. 1828/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal la 22.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. S.R.L., Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017, încheiat cu pârâții C. S.R.L. și Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. pentru cedarea dreptului de folosință liniștită și netulburată asupra infrastructurii comune si a infrastructurii exclusive existente la orice moment în Parcul Industrial D. și pentru prestarea serviciilor în schimbul plății de către rezident a taxei de administrare pentru terenul proprietate privată a municipiului Oradea, situat în Parcul Industrial D., în suprafață totală de 6.647 m.p., înscris în cartea funciară a municipiului Oradea nr. x, sub nr. cadastral x și având număr administrativ de parcelă 13, în vederea construirii de către pârâta C. S.R.L. a unui imobil hală producție și spații administrative, destinat activității de producție mobilă; să anuleze autorizația de funcționare a pârâtei C. S.R.L. pentru desfășurarea activității de producție mobilă în spațiul sus-indicat; să oblige pârâta C. S.R.L. să sisteze activitatea de producție mobilă pe care o desfășoară în imobilul sus-menționat, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va fi pronunțată în cauză; să oblige aceeași pârâtă să desfășoare în imobil doar activități permise prin Planul Urbanistic Zonal și prin Regulamentul de funcționare a parcului industrial D., cu cheltuieli de judecată. La termenul din 08.04.2021, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că nu mai solicită anularea autorizației de funcționare a pârâtei C. S.R.L. Prin încheierea nr. 385/CA/22.04.2021, Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile din cadrul aceluiași tribunal, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021*. Prin încheierea din 07.06.2021, Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă a disjuns judecata capetelor de cerere privind anularea autorizației de funcționare a pârâtei C. S.R.L. și obligarea acesteia la sistarea activității de producție mobilă și desfășurarea în imobilul sus-menționat doar a activităților permise de Planul Urbanistic Zonal și Regulamentul de funcționare a parcului industrial D., formându-se un nou dosar ce a fost înregistrat sub nr. x/2021 pe rolul aceleiași instanțe. Prin încheierea nr. 112/LP.07.06.2021, pronunțată în dosarul nou format, Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a III-a contencios administrativ și fiscal a tribunalului; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării acestuia. Prin sentința nr. 17/2021-P.I./23.06.2021, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă a stabilit competența materială procesuală de soluționare a întregii acțiuni, astfel cum a fost modificată la termenul din 08.04.2021, în favoarea secției a II-a civile a Tribunalului Bihor. În consecință, cauza ce a format obiectului dosarului nr. x/2021 a fost conexată la dosarul nr. x/2021.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința nr. 220 din 18.11.2021, Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă a admis excepția lipsei de interes, invocată de către pârâtele Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea, privind capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei de rândul I la desfășurarea în imobilul situat în Oradea, str. x, pe parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, situată în Parcul Industrial D., doar a unor activități permise prin Planul Urbanistic Zonal și prin Regulamentul de funcționare a parcului industrial D., adică activități de servicii și activității aferente industriei producătoare de servicii. A respins, ca lipsită de interes, cererea privind obligarea pârâtei de rândul I la desfășurarea în imobilul situat în Oradea, str. x pe parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, situată în Parcul Industrial D., doar a unor activități permise prin Planul Urbanistic Zonal și prin Regulamentul de funcționare a parcului industrial D., adică activități de servicii și activității aferente industriei producătoare de servicii. A respins excepția lipsei de interes cu privire la celelalte capete de cerere. A admis în parte cererea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar. A obligat pârâta de rândul l la oprirea activității de producție mobilă din imobilul hală producție și spații administrative situat în Oradea, str. x, pe parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, situată în Parcul Industrial D., imobil construit în baza autorizației de construcție nr. x/17.05.2018 emisă de Primarul Municipiului Oradea, în termen de 30 de zile de la rămânea definitivă a prezentei hotărâri. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulate de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., Municipiul Oradea prin Primar, privind constatarea nulității absolute a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017. A obligat pârâta C. S.R.L. să achite pârâtului B. suma de 3.056 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelurile declarate în cauză. Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, iar în subsidiar, ca urmare a examinării fondului, respingerea capătului de cerere al reclamanților A. și B. privind obligarea pârâtei de rândul 1 (C. S.R.L.) la oprirea activității de producție mobilă pe care o desfășoară în imobilul hală producție și spații administrative situat în Oradea, str. x pe parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, situată în Parcul Industrial D., imobil construit în baza autorizației de construcție nr. x/17.05.2018 emisă de Primarul Municipiului Oradea, în termen de 30 de zile de la rămânea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată în cauză. A mai solicitat menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. De asemenea, a declarat apel Municipiul Oradea prin Primar, solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat, și modificarea în parte a sentinței nr. 220/2021 pronunțate de Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de A. și B., în integralitate. Totodată, a declarat apel C. S.R.L., solicitând admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 220 din 18.11.2021 pronunțate de către Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, anularea în totalitate a acesteia și, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Bihor, iar, în subsidiar, ca urmare a evocării fondului, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind lipsită de interes sau ca nefondată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial pentru ambele faze procesuale. B. și A. au declarat apel incident în cauză, solicitând admiterea acestuia, urmând să se dispună, prin reaprecierea materialului probator administrat în cauză: cu privire la capătul de cerere prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017, admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și admiterea acestui capăt cerere, și pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017; cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. S.R.L., la oprirea activității de producție mobilă pe care o desfășoară în imobilul hală producție și spații administrative situat în Oradea, str. x pe parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, situată în Parcul Industrial D., imobil construit în baza autorizației de construcție nr. x/17.05.2018 emisă de Primarul Municipiului Oradea, în termen de 30 de zile de la rămânea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată în cauză, să se dispună, în baza art. 461 alin. (2) C. proc. civ., completarea considerentelor soluției de admitere și cu alte considerente fundamentate pe motivele invocate prin prezentul apel, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul sentinței atacate cu privire la acest capăt de cerere.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel, în primul ciclu procesual. Prin decizia nr. 121/03.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă a admis excepția lipsei de interes în declararea apelurilor de către apelantele Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar, excepție invocată de A. și B.. A respins excepția puterii de lucru judecat, invocată de Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și excepția inadmisibilității apelului incident, invocată de C. S.R.L.. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta pârâtă C. S.R.L. și de apelanții reclamanți A. și B. și, ca lipsite de interes, apelurile declarate de Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar, împotriva sentinței nr. 220/LP din 18.11.2021 pronunțate de Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, pe care a menținut-o în totalitate.

Recursurile declarate în cauză, în primul ciclu procesual. Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs pârâții C. S.R.L., Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs, în primul ciclu procesual. Prin decizia nr. 106/25.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, s-au admis recursurile declarate de recurenții – pârâți Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., C. și Municipiul Oradea prin Primar, împotriva deciziei nr. 121/03.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel, în al doilea ciclu procesual. Prin decizia nr. 84/2024A din 01.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă a respins excepțiile inadmisibilității apelului incident. A admis apelurile principale declarate de apelanții C. S.R.L., Municipiul Oradea prin Primar și Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și apelul incident formulat de apelanții A. și B. împotriva sentinței nr. 220 din 18.11.2021 pronunțate de Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B.. A constatat nulitatea absolută a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017. A respins, ca nefondate, restul pretențiilor. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și a compensat cheltuielile de judecată.

Recursul exercitat în cauză, în al doilea ciclu procesual. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 84 din 01.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, solicitând instanței de recurs admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o noua rejudecare la Curtea de Apel Oradea, arătând că sunt incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Recurenta pârâtă a prezentat istoricul cauzei, precizând că, în primul ciclu procesual, legalitatea contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017 este păstrată, iar în al doilea ciclu procesual, același contract de administrare și de prestări servicii conexe a fost constatat ca fiind nul absolut, motiv pentru care a apreciat că aceasta reprezintă o încălcare a principiului non reformatio in peius. Astfel, a arătat că instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, nu putea să admită apelul declarat de către reclamanții intimați, întrucât aceștia nu au criticat prin recurs decizia inițială și, față de ei, această decizie pronunțată de către instanța de apel, în primul ciclu procesual, a intrat în autoritatea de lucru judecat. Printr-un alt motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în coroborare cu dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., s-a invocat omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra excepției lipsei de interes ridicate de către societatea comercială recurentă, fundamentată pe prevederile art. 1247 alin. (2) C. civ., în privința capătului de cerere vizând nulitatea contractului. A precizat recurenta că, în momentul în care s-a pus în discuție această excepție, părțile litigante au apreciat că este vorba despre o apărare de fond, excepția fiind unită cu fondul, iar această apreciere a instanței de apel nu a făcut obiectul vreunei critici în cadrul prezentului recurs, însă instanța de apel avea obligația să analizeze și să combată aceste argumente folosite de către societatea comercială recurentă. Recurenta a susținut că reprezintă argumente hotărâtoare, prin ele fiind criticată legalitatea acțiunii introductive de instanță, sub aspectul inexistenței calității de persoana îndreptățită să solicite constatarea unei nulități absolute a unui contract în cadrul căruia nu este parte, prin raportare la neîndeplinirea condiției sine qua non a existenței interesului, condiție cerută imperativ de legiuitor. Astfel, neanalizarea acestui argument, are drept consecință nulitatea hotărârii judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., obligativitatea motivării reprezentând o garanție a dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu jurisprudența CEDO. Printr-un alt motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat modalitatea eronată în care instanța de apel a înțeles să soluționeze excepția lipsei de interes și să interpreteze prevederile art. 33 C. proc. civ. Astfel, în coroborare cu prevederile art. 1247 alin. (2) C. civ., recurenta a subliniat că nulitatea absolută poate fi invocată doar de acele persoane care dețin un interes. Recurenta a arătat că nulitatea contractului nr. x din 12.05.2017 este argumentată de către intimați din perspectiva a trei aspecte principale. Un prim aspect se referă la existența unei încălcări a prevederilor legale incidente în materie, făcându-se referire la prevederile art. 11 alin. (1) pct. 45 din Ordinul nr. 119/2014, care a fost redat și, cu rea credință, a fost adăugat la textul de lege ca și cum ar fi menționat în cadrul prevederii legale. O altă critică s-a referit la existența unui prejudiciu care se produce față de intimați, prejudiciu care nu a fost probat. Raportat la poluarea cu noxe, recurenta pârâtă a precizat că a îndreptat duzele de exhaustare către zona parcului industrial și nu către casele intimaților. Prin concluziile studiului de impact nr. 4339 din 27.10.2020, s-a arătat că activitățile care se desfășoară în cadrul societății nu creează premisele afectării negative a confortului și stării de sănătate a populației din zonă, iar în ceea ce privește poluarea fonică, în urma determinării nivelului de zgomot, s-a concluzionat că acesta nu depășește limitele maxime admise. Recurenta pârâtă a concluzionat că nu se justifică niciun fel de interes în promovarea acțiunii civile, atât timp cât activitatea derulată de către societatea comercială C. S.R.L. nu generează nici poluare fonică și nici poluare cu substanțe care să afecteze sănătatea populației, pe cale de consecință solicitând admiterea recursului.

Apărările formulate în cauză Intimații pârâți Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar au formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând admiterea recursului formulat de societatea C. S.R.L..

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la data de 15.05.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 23.07.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. Pentru termenul de judecată din 15.10.2024, a fost formulată o cerere de renunțare la drept din partea intimaților-reclamanți B. și A., Înalta Curte rămânând în pronunțare, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., atât asupra cererii de renunțare la dreptul pretins, cât și asupra fondului recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta pârâtă C. S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată, instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, a admis apelurile principale declarate de apelanții pârâți C. S.R.L., Municipiul Oradea prin Primar și Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și apelul incident formulat de apelanții reclamanți A. și B. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea absolută a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017, fiind respinse restul pretențiilor deduse judecății. În esență, s-a reținut temeinicia motivelor de nulitate invocate, întemeiate pe cauza ilicită și frauda la lege, ca urmare a faptului că, raportat la prevederile HCL nr. 8/09.01.2017, activitățile de producție a mobilei nu puteau fi desfășurate pe terenul în discuție, fiind astfel eludate normele legale imperative în domeniul urbanismului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai recurenta pârâtă C. S.R.L., care a înțeles să formuleze critici exclusiv în legătură cu capătul de cerere admis, invocând, pe de-o parte, agravarea situației în propria cale de atac, iar pe de altă parte, nesoluționarea excepției lipsei interesului reclamanților în susținerea acțiunii în nulitate absolută și greșita reținere a temeiniciei motivelor de nulitate invocate. Prealabil cercetării motivelor de recurs invocate, Înalta Curte este chemată a se pronunța cu privire la cererea reclamanților A. și B. de renunțare la dreptul pretins în prezentul litigiu, solicitând anularea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel, astfel cum rezultă din declarația acestora, autentificată sub nr. x/09.10.2024 la BNP E.. Astfel, în temeiul art. 408 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, iar conform alin. (3), renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic. De asemenea, în conformitate cu art. 409 alin. (1) C. proc. civ., renunțarea poate interveni în fața instanței de apel, iar potrivit art. 409 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea reclamantului la dreptul pretins poate fi făcută și în căile extraordinare de atac, caz în care vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză. Din aceste dispoziții legale se desprinde cu claritate concluzia că partea reclamantă poate să renunțe la dreptul pretins prin acțiune cu condiția să fie vorba despre un drept de care această să poată dispune. De asemenea, pentru validarea actului de dispoziție este necesar să fie vorba despre un drept dedus judecății în fața primei instanțe, a instanței de apel sau a instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac. Aplicând aceste dispoziții legale situației din speță, se constată că reclamanții A. și B. au înțeles să renunțe, printr-un înscris autentic, la drepturile deduse judecății în prezenta cauză, însă actul lor de dispoziție nu poate fi validat deoarece, pe de-o parte, să urmărește a se renunța la un drept care nu se află la dispoziția acestora, iar pe de altă parte, este vorba despre drepturi cu privire la care s-a stabilit, în mod definitiv, o soluție de respingere, fie pentru lipsa interesului, fie pentru lipsa de temeinicie a cererii. Conform petitului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanții au formulat, prin demersul procesual de față, trei capete de cerere, după cum urmează: obligarea pârâtei C. S.R.L. la desfășurarea în imobilul situat în Oradea, str. x, parcela nr. 13, înscrisă în cartea funciară x Oradea sub nr. cadastral x, Parcul Industrial D., doar a unor activități permise, adică activități de servicii și activității aferente industriei producătoare de servicii; obligarea aceleiași pârâte să sisteze activitatea de producție a mobilei pe care o desfășoară în imobilul menționat; constatarea nulității absolute a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017, încheiat între pârâți având ca obiect cedarea dreptului de folosință cu privire la imobilul menționat, destinat activității de producție a mobilei. Primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei la desfășurarea, în imobilul în discuție, doar a unor activități permise a fost soluționat în mod definitiv prin sentința civilă nr. 220/18.11.2021 a Tribunalului Bihor – secția a II-a civilă în sensul respingerii acestuia, ca lipsit de interes. Această soluție pronunțată de prima instanță nu a făcut obiectul niciunei căi de atac, deoarece niciuna dintre părți nu a înțeles să critice, prin apelurile exercitate, soluția de admitere a excepției lipsei interesului și, implicit, de respingere a capătului de cerere, ca lipsit de interes. Într-adevăr, pârâtele nu aveau interesul de a contesta o astfel de soluție, în timp ce reclamanții A. și B. au criticat, prin apelul incident exercitat, numai soluția de respingere a capătului de cerere referitor la nulitatea absolută a contractului dedus judecății, fără a contesta respingerea cererii vizând obligarea pârâtei la desfășurarea unor activități permise. Prin urmare, acest capăt de cerere a fost soluționat definitiv în sensul respingerii ca lipsit de interes, prin sentința pronunțată de prima instanță, ca urmare a neexercitării apelului împotriva acestei soluții. În acest sens, sentința este definitivă în temeiul art. 634 alin. (3) C. proc. civ. Pe cale de consecință, cererea de renunțare la drept, formulată de către reclamanți la acest moment, conform declarației autentice din data de 09.10.2024, este inadmisibilă în privința capătului de cerere respins în mod definitiv prin sentința civilă nr. 220/18.11.2021 a Tribunalului Bihor – secția a II-a civilă, atât timp cât nu există un proces în curs de soluționare având ca obiect cererea privind obligarea pârâtei la desfășurarea unor activități permise. Al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la sistarea activității de producție a mobilei desfășurate în imobilul menționat a fost soluționat în mod definitiv prin decizia civilă nr. 84/2024A din 1 aprilie 2024 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, în sensul respingerii acestuia, ca neîntemeiat. Această soluție pronunțată de instanța de apel în al doilea ciclu procesual nu a făcut obiectul niciunei căi de atac, deoarece niciuna dintre părți nu a înțeles să critice, pe calea recursului, soluția de respingere a capătului de cerere, ca neîntemeiat. Într-adevăr, în prezenta cauză, numai pârâta C. S.R.L. a exercitat recurs, iar prin dezvoltarea motivelor de recurs nu a înțeles să expună vreo critică în privința soluției pronunțate cu privire la acest petit, de altfel, soluția de respingere, ca neîntemeiată, fiindu-i favorabilă. Reclamanții A. și B., care ar fi avut interesul să conteste soluția de respingere a capătului de cerere referitor la sistarea activității de producție a mobilei, nu au înțeles să exercite recurs principal sau incident, ceea ce înseamnă că acest capăt de cerere a fost soluționat definitiv în sensul respingerii, ca neîntemeiat, prin decizia pronunțată de instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, ca urmare a neexercitării recursului împotriva acestei soluții. În acest sens, decizia este definitivă în temeiul art. 634 alin. (4) C. proc. civ. Pe cale de consecință, cererea de renunțare la drept, formulată de către reclamanți la acest moment, conform declarației autentice din data de 09.10.2024, este inadmisibilă în privința capătului de cerere respins în mod definitiv prin decizia civilă nr. 84/2024A din 1 aprilie 2024 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, atât timp cât nu există un proces în curs de soluționare având ca obiect cererea privind obligarea pârâtei la sistarea activității de producție a mobilei. Al treilea capăt de cerere are ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017, cerere admisă de către instanța de apel prin decizia civilă nr. 84/2024A din 1 aprilie 2024 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, soluție cu privire la care pârâta C. S.R.L. a înțeles să formuleze prezentul recurs. Așadar, în privința acestui petit, există un proces în curs de soluționare, în cadrul căruia a fost formulată cererea reclamanților de renunțare la dreptul pretins. Cu toate acestea, actul de dispoziție al reclamanților nu poate fi primit, deoarece, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate prevăzută de art. 408 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la renunțarea la un drept de care partea poate să dispună. Într-adevăr, dreptul invocat este acela de a solicita constatarea nulității absolute a unui contract, pentru motive privitoare la cauza ilicită și frauda la lege. Conform art. 1247 C. civ., nulitatea absolută a unui contract este acea sancțiune de drept civil aplicabilă în ipoteza încălcării unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Normele juridice care ocrotesc interesul general sunt norme imperative, de la care părțile nu pot deroga. Pe cale de consecință, nu este posibil a se renunța la invocarea unui motiv de nulitate absolută și nici la dreptul de a introduce acțiunea în constatarea nulității absolute. Pe cale de consecință, apare ca inadmisibilă cererea reclamanților de a se lua act de renunțarea lor la dreptul pretins, respectiv la dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a contractului dedus judecății în prezenta cauză. Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 408 și art. 409 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea reclamanților A. și B. de renunțare la dreptul pretins, atât timp procesul aflat în curs de soluționare vizează un drept de care partea reclamantă nu poate dispune. În privința fondului cererii de recurs, procedând la analizarea criticilor invocate de recurenta pârâtă C. S.R.L., se constată că primul motiv de casare, încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este fondat și justifică admiterea căii extraordinare de atac deduse judecății, făcând de prisos analizarea celorlalte motive expuse în memoriul de recurs. Astfel, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reglementează, printre motivele de nelegalitate care determină casarea hotărârii, situația în care aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. O atare regulă de procedură se regăsește în cuprinsul art. 502 C. proc. civ., conform căruia, la judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător. Articolul menționat se referă la neînrăutățirea situației în propria cale de atac, legiuitorul prevăzând explicit că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege. În cauza de față, principiul neagravării situației în propria cale de atac a fost încălcat de către instanța de apel, care, în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelurilor ca urmare a admiterii recursului pârâtelor, a dispus admiterea apelului incident exercitat de către reclamanții A. și B. și admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de administrare și de prestări servicii conexe nr. 194/12.05.2017. Astfel, prin sentința pronunțată de prima instanță, capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului menționat a fost respins, ca neîntemeiat. Această soluție a fost atacată, pe calea apelului incident, de către reclamanți, iar acest apel a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 121/03.05.2022 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă. Reclamanții nu au înțeles să exercite recurs principal sau recurs incident cât privește soluția de respingere a apelului lor incident, în timp ce recursurile exercitate de către pârâți împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au vizat modul de soluționare a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei C. S.R.L. la sistarea activității de producție a mobilei, cu privire la care prima instanță dispusese soluția de admitere, iar instanța de apel soluția de respingere a apelurilor pârâților, fie ca lipsite de interes (în privința apelanților pârâți Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A. și Municipiul Oradea prin Primar), fie ca nefondat (în privința pârâtei C. SRL). Prin urmare, împotriva deciziei nr. 121/03.05.2022 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, pronunțate de instanța de apel în primul ciclu procesual, au exercitat recurs numai pârâții în legătură cu soluția de respingere a apelului propriu exercitat împotriva soluției de admitere a capătului de cerere referitor la oprirea activității de producție a mobilei, fără ca vreuna dintre părți să fi criticat, pe calea recursului, soluția de respingere a apelului incident exercitat de reclamanți împotriva soluției de respingere a acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului nr. x/12.05.2017. Prin decizia nr. 106/25.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, au fost admise recursurile declarate de recurenții pârâți Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., C. și Municipiul Oradea prin Primar, împotriva deciziei nr. 121/03.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel. Întrucât recursurile admise au fost exercitate numai de către pârâți, în rejudecarea apelurilor era necesar a se ține seama de regula neagravării situației în propria cale de atac, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 502 și art. 481 C. proc. civ., prevăzându-se explicit că acest principiu este aplicabil inclusiv în ipoteza rejudecării procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs. Așa fiind, din moment ce rejudecarea apelurilor în al doilea ciclu procesual a fost determinată de admiterea recursurilor exercitate exclusiv de către pârâți, nu și de către reclamanți, se impune ca, după casare, să fie respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac, ceea ce înseamnă că, în concret, nu era posibilă admiterea apelului incident care fusese respins în apel, în primul ciclu procesual, fără ca această soluție să fie atacată cu recurs de către partea interesată. În raport de cele arătate, se constată că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 502 și art. 481 C. proc. civ., reguli de procedură a căror nesocotire determină nulitatea hotărârii, astfel că primul motiv de casare, încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este fondat și justifică admiterea prezentei căi de atac, cu consecința casării în parte a deciziei recurate în ceea ce privește soluția pronunțată asupra apelului incident, formulat de apelanții reclamanți A. și B., De asemenea, conform art. 497 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 79/05.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este posibilă casarea parțială a deciziei pronunțate de instanța de apel în al doilea ciclu procesual, urmată de reținerea cauzei spre rejudecare, având în vedere că este necesară asigurarea respectării principiului neagravării situației în propria cale de atac, fără a se pune problema analizării situației de fapt reținute de instanțele de fond. Prin decizia obligatorie pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept, instanța supremă a statuat că, în cazul în care, în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situația de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel sau, după caz, la prima instanță. Rejudecând în limitele casării, se impune respingerea, ca nefondat, a apelului incident formulat de apelanții A. și B. împotriva sentinței nr. 220 din 18.11.2021 pronunțate de Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, deoarece, în acest mod, se asigură respectarea prevederilor art. 502 și art. 481 C. proc. civ., atât timp cât aceeași soluție a fost pronunțată de instanța de apel, în primul ciclu procesual, iar în rejudecarea apelurilor ca urmare a admiterii recursurilor pârâților nu se poate crea acestora o situație mai rea decât cea avută în lipsa exercitării respectivei căi extraordinare de atac. Într-adevăr, prin prima soluție a instanței de apel s-a dispus respingerea apelului exercitat de reclamanți împotriva soluției de respingere a acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului, ceea ce înseamnă că, în urma admiterii recursurilor pârâților, nu se poate ajunge la pronunțarea unei soluții de admitere a apelului exercitat de reclamanți și, implicit, la admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute, în contradictoriu cu pârâții care obținuseră rejudecarea apelurilor, în urma deciziei pronunțate de instanța de recurs. Totodată, în această fază procesuală, în lipsa formulării unui recurs principal sau incident de către reclamanți, se impune menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate, cât privește soluția de admitere a apelurilor principale, formulate de apelanții pârâți C. S.R.L., Municipiul Oradea prin Primar și Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., împotriva aceleiași sentințe. Mai trebuie precizat că, față de împrejurarea că, prin prezenta decizia, s-a dispus respingerea apelului incident exercitat de reclamanți și, implicit, menținerea soluției pronunțate de prima instanță în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului nr. x/12.05.2017, devine inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate, prin care recurenta urmărește să obțină respingerea acestui capăt de cerere, fie ca lipsit de interes, fie ca neîntemeiat. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., văzând și decizia nr. 79/05.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 84/2024A din 1 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, va casa în parte decizia recurată în ceea ce privește soluția pronunțată asupra apelului incident, formulat de apelanții reclamanți A. și B. și, rejudecând, în limitele casării, va respinge, ca nefondat, apelul incident formulat de apelanții A. și B. împotriva sentinței nr. 220 din 18.11.2021 pronunțate de Tribunalul Bihor – secția a II-a civilă, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate, cât privește soluția de admitere a apelurilor principale, formulate de apelanții C. S.R.L., Municipiul Oradea prin Primar și Agenția de Dezvoltare Locală Oradea S.A., împotriva aceleiași sentințe. Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța de recurs va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată aferente prezentei căi de atac.