ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 84/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.973/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17.452/3/2023, și de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.077/101/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; reclamanții din Dosarul nr. 2.077/101/2024 au depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 6 septembrie 2024, în Dosarul nr. 17.452/3/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), ale art. 7 capitolul II anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 5, 12 și 13 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), acordarea sporului pentru condiții deosebite prevăzut de articolul unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 este condiționată de parcurgerea procedurii prevăzute de acest act normativ, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 septembrie 2024, cu nr. 1.973/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024.

La data de 9 octombrie 2024 s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 2.166/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.077/101/2024, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", capitolul I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ din Legea-cadru nr. 153/2017, acordarea sporului prevăzut de art. 13 alin. (1) și (3) este condiționată de parcurgerea procedurii prevăzute de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare Art. 23. - Sporul pentru condiții de muncă " Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." Art. 38. - Aplicarea legii " (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: (...) c) prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25. (...)" Anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ" Capitolul I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ Art. 13. - " (1) În raport cu condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (...) (3) Personalul didactic care desfășoară activitate de predareînvățare- evaluare în sistemul penitenciar primește un spor de până la 15% din salariul de bază." Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale Art. 7. - " (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) h) pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. (...)"

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare Art. 5. - " (1) Sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale și boli legate de profesie ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă; b) existența indicilor de morbiditate în raport cu riscurile de la locul de muncă; c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă; d) riscul de îmbolnăvire și accidentare determinat de depășiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcții și sisteme ale organismului. (2) Perioada de referință în funcție de care se face evaluarea criteriilor nominalizate la alin. (1) este de 10 ani. (3) Termenul prevăzut la alin. (2) nu se aplică în cazul unităților nou-înființate pentru care evaluarea criteriilor se face de la momentul înființării. (4) Legătura între existența unor indici de morbiditate și noxele identificate la locul de muncă este cea de cauză-efect, respectiv noxa identificată la locul de muncă este agentul cauzal sau favorizant în apariția afecțiunilor medicale înregistrate la acel loc de muncă. (5) Criteriile nominalizate la alin. (1) nu trebuie să fie îndeplinite cumulativ. (6) Pentru eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare este necesar a fi îndeplinit cel puțin un criteriu. (7) Buletinele de determinare sau, după caz, expertizare se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică. (8) Prin excepție de la prevederile alin. (6), pentru unitățile sanitare din rețeaua Ministerului Apărării Naționale, din rețelele instituțiilor din sistemul de ordine publică și securitate națională, din rețeaua Ministerului Afacerilor Interne și unitățile din sistemul penitenciar buletinele de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă se eliberează după cum urmează: a) pentru unitățile sanitare din rețeaua Ministerului Apărării Naționale se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul Centrului de medicină preventivă al acestui minister, în prezența responsabilului cu securitatea și sănătatea în muncă din unitate care certifică îndeplinirea tuturor normelor de protecție a muncii la momentul expertizării și faptul că se lucrează în condiții normale de lucru; b) pentru unitățile sanitare din rețelele instituțiilor din sistemul de ordine publică și securitate națională se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul acestor instituții; c) pentru unitățile din rețeaua sanitară a Ministerului Afacerilor Interne și unitățile din sistemul penitenciar se eliberează de compartimentul de specialitate din cadrul acestei instituții sau de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică sau de alte structuri abilitate în acest sens, în prezența lucrătorilor desemnați cu activitățile de prevenire a riscurilor profesionale și protecție a lucrătorilor la locul de muncă din unitatea respectivă, și se comunică structurii de inspecția muncii competente din Ministerul Afacerilor Interne sau structurii responsabile din sistemul penitenciar, care analizează măsurile propuse și/sau implementate pentru normalizarea condițiilor de muncă. (9) Buletinele de determinare sau, după caz, expertizare sunt valabile atât timp cât nu intervin modificări în condițiile de muncă inițial expertizate fără a depăși un interval de maximum 3 ani. (10) Buletinele de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă se eliberează pe perioadă nedeterminată pentru acele locuri de muncă unde riscurile nu pot fi înlăturate, respectiv boli infecțioase, TBC, SIDA, anatomie patologică, medicină legală, psihiatrie, neuromotorie, neuropsihomotorie etc. (11) Expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite." Art. 12. - " (1) Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din prezentul regulament-cadru. (2) Nominalizarea personalului din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, precum și din rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor care beneficiază de spor pe locuri de muncă se stabilește de comisia tehnică pe linie de securitate și sănătate în muncă din unitatea respectivă și se aprobă de comandantul sau directorul unității. (3) Nominalizarea personalului pentru unitățile sanitare din rețelele instituțiilor din sistemul de ordine publică și securitate națională care beneficiază de spor pe locuri de muncă se stabilește de comisia tehnică pe linie de securitate și sănătate în muncă din unitatea respectivă și se aprobă de comandantul unității/conducătorul unității sanitare. (4) Nominalizarea personalului din Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și din cabinetele medicale din structurile teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care beneficiază de spor de condiții de muncă se face de către conducerea acestora, în baza buletinului de determinare emis de autoritățile abilitate." Art. 13. - " Sporurile prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru se acordă cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri și cheltuieli, cu avizul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector sau, după caz, a reprezentanților salariaților." Art. 16. - " (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligația să solicite autorităților abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. (2) Autoritățile abilitate au obligația de a elibera buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă în termen de maximum 90 de zile de la data solicitării. (3) Până la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă potrivit alin. (1) rămân în vigoare buletinele existente." Anexa nr. 8 - Mărimea sporului pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare Articol unic. - " Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază: (...) 3. personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în grădinițe, școli și unitățile de învățământ superior; (...)" III. Expunerea succintă a proceselor A. Dosarul nr. 17.452/3/2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 8 iunie 2023, cu nr. 17.452/3/2023, reclamantul Sindicatul Liber din Medicina Școlară, pentru membrii de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Lupeni, prin primar, la calculul și plata, începând cu data de 7 iunie 2020 și pentru viitor, a sporului ce se acordă pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, în cuantum de 12%, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că membrii de sindicat au calitatea de personal de specialitate medico-sanitar și sunt angajați ai pârâtei, salarizarea realizându-se în conformitate cu dispozițiile anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Au fost invocate dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 7 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale anexei nr. 8 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, învederându-se că din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă expres faptul că membrul de sindicat reprezentat, în calitate de personal de specialitate medicosanitar și auxiliar sanitar, trebuia să beneficieze, începând cu data de 1 aprilie 2018, de sporul prevăzut de articolul unic din anexa nr. 8 din regulamentul-cadru anterior menționat.

Soluționând în fond cauza, prin Sentința civilă nr. 6.364 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanții-membri de sindicat a sporului în cuantum de 12% ce se acordă pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc, în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, retroactiv, începând cu data de 7 iunie 2020 și pe viitor, pentru toată perioada în care dispozițiile legale ce justifică acordarea acestuia vor rămâne în vigoare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei în funcția de asistent medical, personal de specialitate medico-sanitar. În ceea ce privește sporul ce se acordă pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi de stres sau risc, în cuantum de 12%, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" legiuitorul a utilizat termenul "beneficiază", termen care imprimă normei caracter imperativ, dând naștere unui drept la un spor de la 12% până la 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții deosebite pentru personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în grădinițe, școli și unitățile de învățământ superior, din care fac parte și reclamanții.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Municipiul Lupeni, prin primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului s-a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod nejustificat că legiuitorul, utilizând termenul "beneficiază" în articolul unic din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, imprimă acestuia un caracter imperativ, în condițiile în care articolul unic la care face referire instanța de fond face trimitere la art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care folosește termenul "pot fi acordate", formulare care are prioritate, acordarea sporului fiind așadar lăsată la latitudinea ordonatorului principal de credite, și nicidecum obligatorie.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant, pentru membrii de sindicat, a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat.

La termenul din 6 septembrie 2024, instanța de apel a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. B. Dosarul nr. 2.077/101/2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții-cadre didactice au solicitat obligarea pârâților la deblocarea și actualizarea aplicației EDUSAL, astfel încât să permită calcularea și plata lunară a sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15% din salariul de bază, prevăzute de art. 13 din Legea-cadru nr. 153/2017 și contractul individual de muncă, de la 1 ianuarie 2023 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, actualizate cu rata inflației la data plății, precum și la plata dobânzii legale remuneratorie și penalizatoare calculată de la data scadenței și până la data plății efective.

Prin încheierea pronunțată la 1 octombrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor A. Dosarul nr. 17.452/3/2023

Instanța de trimitere a constatat că obiectul învestirii instanței este reprezentat de solicitarea privind obligarea pârâtului la plata sporului în cuantum de 12% ce se acordă pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Reclamanții-membri de sindicat sunt încadrați la Compartimentul asistență medicală în unități de învățământ, din cadrul Primăriei Municipiului Lupeni, făcând așadar parte din categoria personalului încadrat în cabinetele medicale din unitățile de învățământ.

Prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale, aprobată prin Legea nr. 174/2011, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008), odată cu transferul ansamblului de atribuții și competențe referitoare la asistența medicală desfășurată în unitățile de învățământ de la Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, s-a prevăzut la art. 3 alin. (3) din același act normativ că, în vederea exercitării acestor atribuții și competențe, sumele necesare să se asigure în baza unui contract încheiat de către acestea cu direcțiile de sănătate publică, în condițiile legii.

Potrivit art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 95/2006), direcțiile de sănătate publică încheie contracte cu autoritățile administrației publice locale pentru asigurarea cheltuielilor de personal aferente medicilor, medicilor dentiști, asistenților medicali și a cheltuielilor pentru baremul de dotare cu medicamente și materiale sanitare din cabinetele de medicină generală și dentară din unitățile de învățământ, sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (2) urmând a se asigura din fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății.

Prin urmare, prezentul litigiu face parte din categoria proceselor la care fac referire dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 - stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Cauza este în curs de judecată în calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, la Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 271 alin. (2 2 ) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii).

Soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 5, 12 și 13 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, respectiv articolul unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la același regulament-cadru, considerentele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii și motivele de apel formulate în cauză vizând, în esență, aspecte referitoare la îndreptățirea reclamanților la acordarea sporului pentru condiții deosebite prin prisma conținutului acestor dispoziții legale.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.

În fine, se impune precizarea că, spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai stabilesc și condiția noutății.

În concluzie, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. B. Dosarul nr. 2.077/101/2024

Instanța de trimitere a apreciat că, întrucât în cauză este vorba despre reclamanți ce fac parte din personalul plătit din fonduri publice, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel încât se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept ce face obiectul acțiunii civile a reclamanților. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept A. Dosarul nr. 17.452/3/2023

Intimatul-reclamant și-a exprimat punctul de vedere în ședința publică din 6 septembrie 2024, arătând că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, față de conținutul dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în aplicarea acestei legi fiind dat Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care prevede sporul la articolul unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8, însuși legiuitorul arătând că sporul se acordă pentru locul de muncă al reclamanților, fiind apreciate condițiile de muncă direct de legiuitor, ca fiind de stres și risc. B. Dosarul nr. 2.077/101/2024

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, reclamantele au depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecății, prin care au reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată. VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept A. Dosarul nr. 17.452/3/2023

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 17.452/3/2023, redând dispozițiile legale incidente, a opinat că în cauză nu s-au dovedit solicitarea și, respectiv, eliberarea unor buletine de expertizare în ceea ce privește categoria de personal din care fac parte reclamanții.

În aceste condiții, în raport cu terminologia diferită folosită de legiuitor în cuprinsul anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, comparativ cu cea din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, într-o primă opinie s-a reținut că salariații care lucrează în condiții deosebite de muncă au dreptul la acordarea sporului în discuție exclusiv în considerarea caracterului imperativ al sintagmei "beneficiază" folosită de legiuitor în anexa la regulamentul-cadru, precum și includerii acestora în categoriile de personal expres prevăzute în anexă.

Această opinie a fost însușită de prima instanță, care a reținut îndreptățirea reclamanților la acordarea sporului în discuție, fără alte referiri la condițiile impuse de prevederile legii-cadru de salarizare sau la procedura reglementată de regulamentul-cadru.

În plus, în susținerea acestei interpretări s-ar putea invoca, în cazul particular al reclamanților, și faptul că sporul pentru condiții deosebite solicitat de aceștia nu se regăsește printre cele expres enumerate la art. 5 alin. (1) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 ca fiind acordate în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare (sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă).

Totodată, se observă că sporurile reglementate în art. 7 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în anexele din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 sunt acordate fie pentru desfășurarea activității în anumite condiții, fie pentru anumite locuri de muncă, în această din urmă ipoteză putându-se prezuma că activitatea se desfășoară în condiții periculoase sau vătămătoare de muncă.

O a doua opinie ar valida interpretarea potrivit căreia dispozițiile în discuție reglementează doar posibilitatea acordării acestor sporuri, beneficiul dreptului putând fi stabilit doar în condițiile parcurgerii procedurii stabilite prin Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, elaborat în baza legii și având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

În acest sens, instanța de trimitere a reținut că, în eventualitatea existenței unor contradicții între dispozițiile legii-cadru nr. 153/2017 și cele ale legislației secundare emise în vederea punerii în aplicare, se vor aplica dispozițiile din lege, ca având forță juridică superioară, în aplicarea principiului ierarhiei actelor normative, consacrat de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).

Prin urmare, va fi avută în vedere sintagma "pot fi acordate", folosită de legiuitor în art. 7 alin. (1) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și faptul că, potrivit dispozițiilor alin. (3) din același articol, toate sporurile pentru condiții de muncă nu pot fi acordate decât pe baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, iar locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulament.

În acest context, referirile din art. 5 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 la emiterea buletinelor doar în raport cu sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă ar viza doar particularizarea criteriilor în baza cărora vor fi eliberate buletinele în situația celor trei sporuri, fără a exclude obligativitatea emiterii acestora în raport cu celelalte.

În consecință, opinia instanței de trimitere este în sensul că articolul unic lit. A pct. 3 anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 stabilește dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebite, în măsura în care se dovedește că personalul își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la art. 2 lit. g) din regulamentul-cadru anterior menționat. B. Dosarul nr. 2.077/101/2024

Completul de judecată a apreciat că art. unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 stabilește dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebite în măsura în care se dovedește că personalul își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la art. 2 lit. g) din acest regulament. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice în problema ce face obiectul sesizărilor.

Unele instanțe au apreciat că acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă este condiționată de parcurgerea procedurii prevăzute de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare, emise de autoritățile abilitate în acest sens.

S-a arătat și că sunt relevante statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016 (Decizia nr. 12 din 23 mai 2016).

S-a reținut și că, până la modificarea expresă a Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu referire la sporul la care se face referire în anexa nr. 2 a acestui act normativ, acordarea sporului era condiționată de existența unor buletine de determinare sau expertizare.

În acest sens au pronunțat hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice Tribunalul Alba - Secția I civilă, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Târgu-Neamț, Curtea de Apel Brașov - Secția I civilă, Tribunalul Brașov, Tribunalul Călărași - Secția civilă, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Vrancea - Secția I civilă, Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Suceava - Secția I civilă.

Alte instanțe (Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, o parte a completurilor din cadrul Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale) au apreciat că sporul pentru condiții deosebite se acordă beneficiarilor nominalizați expres în cuprinsul normei, ex lege, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute la art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

S-a arătat că sporul pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite (stres sau risc) nu face parte din categoria sporurilor nominalizate la art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, motiv pentru care nu i se aplică acele condiționări la acordare prevăzute de norma respectivă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare.

Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023, instanța de contencios constituțional, respingând excepția invocată, a reținut următoarele: " 26. (...) Curtea constată că dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte din capitolul II, secțiunea a 3-a referitoare la sporuri. În ceea ce privește sporul care se acordă pentru condițiile de muncă, textul de lege criticat prevede regula, aplicabilă tuturor categoriilor de personal care cad sub incidența Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă se stabilesc prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative ale domeniului de activitate. (...) 31. Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate nu recunosc necondiționat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, nivelul acestora urmând a fi determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege și în anexele sale și totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, în accepțiunea legii-cadru, sporurile nu sunt stabilite prin raportare la procent fix, ceea ce rezultă din utilizarea sintagmei «spor de până la. . .%». Regula limitării sumei sporurilor și a stabilirii sporurilor sub forma unei limite maxime, în care fiecare dintre acestea trebuie să se încadreze, și nu ca un procent fix, prestabilit din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice. 32. În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile art. 7 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că acestea reglementează sporurile ce pot fi acordate personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale în funcție de condițiile în care se desfășoară activitatea acestora. Dispozițiile alin. (3) din același articol de lege prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. 33. Curtea constată că aceste dispoziții păstrează concepția legislativă care se regăsește și în prevederile art. 23-25 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la libertatea pe care legiuitorul o dă autorităților administrative de a stabili, în funcție de situațiile concrete pe care le prezintă activitatea în domeniu, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia. Astfel, considerentele reținute mai sus cu privire la dispozițiile art. 23 și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile și în privința dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017."

Aceste considerente au fost reluate și în Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, în care s-a făcut referire la Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizărilor conexate, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, lipsind cerința existenței unei probleme de drept. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebările formulate de către titularii sesizărilor, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În acest context normativ se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) să existe o chestiune de drept de care a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizărilor conexate, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate.

Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, pretențiile deduse judecăților se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba de sporuri salariale solicitate de acest personal plătit din fonduri publice, personal ce face parte din familia ocupațională "Sănătate și asistență socială" (prima sesizare) și "Învățământ" (a doua sesizare).

În al doilea rând, prima cauză se judecă în ultimă instanță, aceasta aflându-se în calea de atac a apelului pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, iar cea de-a doua se judecă în primă instanță, la Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie remarcat că, în absența unei definiții legale a noțiunii "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a arătat în doctrină că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință, s-a statuat că, în sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie "să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Decizia nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020).

Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă (Decizia nr. 57 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1170 din 3 decembrie 2020; Decizia nr. 26 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 3 iunie 2021; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021).

Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astf