Decizia nr. 5607/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8.11.2022, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună, în principal, anularea deciziei/adresei nr. x/19.05.2022 emisă de Ministerul Culturii și a adresei/răspunsului nr. x/21.06.2022 emisă de Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, iar urmare a anulării acestora, în principal, obligarea pârâtei DJC Bihor la emiterea avizului necesar demolării vechiul corp de clădire situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, cu nr. cadastral x; obligarea pârâtei DJC Bihor la continuarea derulării procedurii avizării construirii unui nou imobil mixt și organizare de șantier; iar în subsidiar, obligarea pârâtei DJC Bihor la continuarea derulării procedurii avizării demolării vechiul corp de clădire situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, cu nr. cadastral x; obligarea pârâtei DJC Bihor la continuarea procedurii avizării construirii unui nou imobil mixt – locuințe colective și spații pentru servicii, împrejmuire teren și organizare de șantier; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 23 februarie 2023, Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei procedurii prealabile. Prin sentința nr. 169/CA/2023-PI din 29 iunie 2023, Curtea de Apel Oradea: - a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii; - a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocate de pârâtul Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural; - a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Oradea nr. 36/27.01.2022 și a avizului nr. x/23.12.2021 emis de pârâta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor și Consiliul Local al Municipiului Oradea; - a dispus anularea adresei nr. x/19.05.2022 emisă de pârâtul Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural; - a dispus anularea răspunsului nr. x/21.06.2022 emis de pârâta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor; - a obligat pe pârâta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor să continue procedura avizării construirii imobilului mixt – locuințe colective și spații pentru servicii, împrejmuire teren și organizare șantier, situat în Oradea, str. x, nr. cad. x - faza DTAC; - a obligat pe pârâta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor să continue procedura avizării demolării corpului C1 din imobilul situat în Oradea, str. x. 14, nr. cad. x – faza DTAD; - a respins restul pretențiilor formulate; - a obligat pe pârâții Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural și Direcția Județeană pentru Cultură Bihor să plătească reclamantei suma de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Pârâta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a declarat recurs împotriva încheierii din 23 februarie 2023 și a sentinței de fond. 3.2. Pârâtul Ministerul Culturii a declarat recurs doar împotriva sentinței de fond.

Apărările formulate în recurs 4.1. Recurenta-pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a formulat întâmpinare, prin care a arătat că înțelege să achieseze la recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii. 4.2. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate. 4.3. Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea a formulat întâmpinare față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 14 octombrie 2024, respectiv 17 octombrie 2024, intimata-reclamantă A. S.R.L. a învederat că renunță expres la dreptul pretins invocând dispozițiile art. 408 C. proc. civ. și depunând declarația reprezentantului legal al societății, administrator B., autentificată sub nr. x/10.10.2024 de notarul public C. din cadrul Societății Profesionale Notariale C. și D.. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată că la dosarul cauzei a fost depusă la data de 17 octombrie 2024, de către intimata-reclamantă A. S.R.L., cerere de renunțare la însuși dreptul dedus judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 408 C. proc. civ., intimata solicitând instanței să ia act de aceasta renunțare, conform art. 409 C. proc. civ. Potrivit art. 408-410 din C. proc. civ.: "Art. 408. – Renunțarea în prima instanță (1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic. Art. 409. – Renunțarea în căile de atac (1) Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător. Art. 410. – Căi de atac Hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțarea la dreptul pretins. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători." Înalta Curte constată că cererea de renunțare la dreptul pretins a fost formulată de reprezentantul legal al intimatei-reclamante, consemnată în Declarația autentificată sub nr. x din 10.10.2024 de notarul public C. din cadrul Societății Profesionale Notariale C. și D., iar manifestarea de voință este expresă și neechivocă și vizează un drept subiectiv de care reclamanta poate dispune. Față de prevederile legale anterior evocate și reținând că procesul civil pornește la inițiativa reclamantului, acesta fiind cel care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia are un drept de dispoziție, drept reglementat prin art. 9 din C. proc. civ. și manifestat inclusiv prin posibilitatea de a renunța la însuși dreptul dedus judecății, inclusiv în recurs, Înalta Curte va lua de actul de dispoziție asupra dreptului dedus judecății realizat de către reclamantă, întrucât consfințirea acestui drept de către legiuitor nu este condiționată de acceptarea cererii de renunțare de către pârât. Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la însuși dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. În consecință, raportat la aspectele anterior menționate, în temeiul art. 408 alin. (2) și art. 409 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va anula în tot încheierea și hotărârea primei instanțe și va respinge acțiunea reclamantei ca efect al renunțării acesteia la dreptul pretins și, totodată, constatând că au fost solicitate cheltuieli de judecată, va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată .