ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2016

Decizia nr. 892/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7232/COM/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/111/2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, succesoarea în drepturi a SC C. SRL, și în consecință, pârâta a fost obligată să ridice construcția „cabina poartă" de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. U. nr. 3, înscrisă în CF nr. XX., număr cadastral YY. Oradea. S-a respins cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâta reclamantă reconvențională SC B. SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional SC A. SRL și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. D. din 3 februarie 2003, reclamanta SC A. SRL, cu sediul în Oradea, a dobândit un teren și supraedificate. Pe terenul societății reclamante înscris în CF nr. XX. număr cadastral YY., s-a aflat de la momentul transferului dreptului de proprietate construcția „cabină poartă".

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat 17 octombrie 2002 pârâta SC C. SRL, cu sediul în Oradea, a cumpărat de la SC E. SA cota de 740/1791 părți din număr top. ZZ. care în natură reprezintă suprafața de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe acesta și anume: cabina poartă, stație benzină și 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. U. nr. 3, județul Bihor, din imobilul reprezentând construcții și 4054 mp teren aferent, înscris în CF nr. WW. Oradea număr top. ZZ. și număr top TT. intabulat sub B2.

Prin actul de parcelare și sistare a indiviziunii autentificat din 25 octombrie 2002 de B.N.P. F., părțile contractante, respectiv SC C. SRL și SC E. SA, au consimțit la intabularea operațiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou UU. ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie în coala separată nedefinitivă pe numele SC C. SRL.

Pârâta SC C. SRL, prin administrator judiciar G. SRL, a înstrăinat toate bunurile mobile și imobile ale acesteia către societatea SC B. SRL în acest sens, a depus contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți, autentificat din 23 decembrie 2011 de către B.N.P. H.

În urma încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, societatea SC B. SRL a fost de acord să preia calitatea procesuală a SC C. SRL.

Prin sentința nr. 270/COM/2010 din data de 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor - Dosar nr. x/111/2007, rămasă definitivă prin decizia nr. 122/2010 a Curții de Apel Oradea și irevocabilă prin decizia nr. 2362 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - s-a respins cererea formulată și precizată de SC C. SA în contradictoriu cu SC A. SRL, SC E. SA, având ca obiect rectificarea CF nr. VV. Oradea, top. ZZ. și TT. în suprafață de 2263 mp, în sensul de a se radia înscrierile de la B3, B4, B5, B6 urmând să se sisteze CF NDF SS. Oradea număr cadastral UU. și CF NDF XX. Oradea număr cadastral YY. Instanța a constatat prin hotărârea sus menționată că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 17 octombrie 2002, SC C. SA a cumpărat de la SC E. SA doar cota de 740/1791 părți din număr top ZZ. care în natură reprezintă suprafața de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe aceasta și anume: cabina poartă, stație benzină și 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. U., nr. 3, județul Bihor din imobilul reprezentând construcții și 4056 mp teren aferent înscris în CF nr. VV. Oradea număr top. ZZ. și număr top. TT. intabulat sub B2.

De asemenea, prin sentința nr. 270 din 9 martie 2010 menționată mai sus, instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectivul „cabină poartă" se află amplasat în momentul de față pe număr cadastral YY., care constituie proprietatea pârâtei SC A.A SRL, deși număr top. vechi QQ. nu s-a constituit în acest număr cadastral, este un aspect care interesează relațiile dintre SC A. SRL și proprietarul vechiului număr top. QQ. - SC I. SRL.

Sentința nr. 134/COM din 19 martie 2013 a Tribunalului Bihor, a fost modificată prin decizia nr. 12 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/111/C/2003, sens în care a fost admis apelul declarat de apelanta SC B. SRL. Instanța a modificat în parte sentința menționată, a admis acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC B. SRL succesoarea în drepturi a SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC A. SRL și a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei reconvenționale SC B. SRL, succesoarea SC C. SRL, în suprafață de 740 m

2

, înscris în CF NDF SS., număr cadastral UU. și terenul proprietatea pârâtei reconvenționale SC A. SRL, în suprafață de 3303 m

2

din acte (suprafață măsurată 3303 m

2

), număr cadastral YY., devenit prin conversie RR., înscris în CF RR., pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice și schiței de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța a reținut că pârâta SC C. SRL, după finalizarea Dosarului nr. x/C/2007 a procedat la modificarea cabinei poartă, aspect confirmat de către aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar, concluzii prin care a arătat că acest obiectiv era în stare de degradare și a fost nevoită să o modernizeze. De asemenea, și martorii audiați în cauză confirm faptul că inițial cabina poartă avea aproximativ 3 - 3,5 mp, iar ulterior prin anul 2011 cabina poartă a suferit modificări.

Acest aspect rezultă și din adresa din 27 iunie 2011, prin care Primăria Oradea a adus la cunoștința reclamantei că pârâta SC C. SRL a fost sancționată contravențional, întrucât a realizat o construcție (cabină poartă) fără autorizație de construcție.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză și a raportului de expertiză topografică, suprafața cabinei poartă, înainte de modificări, a fost de 8,93 mp, iar după modificări aceasta a devenit de 18,6 mp.

De asemenea expertul topograf a constatat că la momentul efectuării expertizei cabina poartă avea o suprafață rotunjită de 18 mp, aparține SC B. SRL, dar este amplasată în întregime pe imobilul cu număr cadastral RR. Oradea.

Raportat la completarea la raportul de expertiză topografică, expertul arată că în vechile numere topografice, această cabină poartă este amplasată pe numărul topografic PP. Oradea și care este aferent vechiului drum.

Conform expertizei în construcții, cabina poartă nu are fundație, ea fiind zidită direct pe placa de beton de 20 cm grosime, care reprezintă curtea betonată, a avut pereți din BCA, planșeu de beton armat cu învelitoare din materiale bituminoase. De asemenea s-a mai reținut că obiectivul cabină poartă înainte de modificările realizate nu putea fi apreciată ca fiind o construcție demontabilă.

Instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilirii unui drept de superficie în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale SC B. SRL, având în vedere următoarele:

Conform art. 693 vechiul C. civ. (1) „superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. (2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege". Dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii - simplu fapt al edificării sau a cumpărării construcției nu dă naștere dreptului de superficie. Cum în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea vreuneia dintre condițiile menționate în textul de lege amintit mai sus, instanța a respins pretențiile pârâtei reclamante reconvenționale sub acest aspect.

Având în vedere că obiectivul cabină poartă, așa cum era acesta inițial, se afla într-o stare de degradare și ușor de ridicat, instanța a apreciat că menținerea acestei construcții realizate fără autorizație de construcție, ar fi contrară Legii nr. 50/1991 modificată și se impune obligarea pârâtei la ridicarea acesteia de pe terenul reclamantei.

În ce privește capetele de cerere formulate de pârâta reclamantă reconvențională prin precizarea formulată, instanța a reținut că în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, locul unde este amplasată cabina poartă, precum și faptul că acesta se află pe terenul dobândit de reclamantă conform sentinței nr. 270/COM/2010 din data de 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor - Dosar nr. x/111/2007 menționată mai sus, respectiv că obiectivul „cabină poartă" se află amplasat în momentul de față pe număr cadastral YY., motive pentru care a înlăturat susținerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea fost nr. PP. Oradea și care este aferent vechiului drum, aspecte ce nu mai pot fi puse în discuție în prezenta acțiune.

Așa cum a reținut instanța prin sentința nr. 270/COM/2010, stabilirea corectă a amplasamentului cabină poartă, este un aspect care interesează relațiile dintre SC A. SRL și proprietarul vechiului număr top. QQ. - SC I. SRL, iar nu în raport de SC B. SRL antecesoarea SC C. SRL.

Față de cele reținute, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să ridice construcția „cabina poartă" de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. U., nr. 3, înscrisă în CF nr. XX., număr cadastral YY. Oradea. De asemenea, a respins cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâta reclamantă reconvențională SC B. SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. vechi, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat 3.500 RON, onorariu expert și taxe de timbru în sumă de 880 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - reclamantă SC B. SRL solicitând schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii sale reconvenționale, astfel cum a fost precizată, respectiv, în principal, anularea documentației ce poartă număr cadastral RR. Oradea înscrisă în CF RR. Oradea, cu rectificarea situației de carte funciară în sensul revenirii la situația anterioară, respectiv revenirea la vechea situație pe numere topografice, să se constate că în fapt construcția proprietatea pârâtei ce poartă denumirea „cabină poartă" se află situată pe nr. topo PP. Oradea din care, potrivit situației actuale, s-a constituit imobilul cu număr cadastral RR. Oradea, și să se constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. top PP. Oradea pe care se află amplasată cabina poartă, urmând ca instanța să dispună înscrierea dreptului de proprietate precum și construcției în vechea coală de CF pe seama SC B. SRL. În subsidiar, a solicitat instanței să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafețe de 8,93 mp din imobilul cu număr cadastral RR. Oradea din CF RR. Oradea, pe care se află situată construcția, proprietatea pârâtei, ce poartă denumirea „cabină poartă", urmând ca instanța să dispună înscrierea acestui drept și a construcției în CF pe seama SC B. SRL.

Prin decizia civilă nr. 200/C/2015-A din 6 septembrie 2015 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC B. SRL Oradea, succesoarea în drepturi a SC C. SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 7232/COM/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/111/2011, pe care a menținut-o în totalitate.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut mai întâi că pârâta - reclamantă SC B. SRL nu a criticat soluția tribunalului asupra cererii de chemare în judecată, fapt pentru care această soluție a intrat în puterea de lucru judecat, devenind irevocabilă. S-a reținut și că se solicită schimbarea sentinței doar în sensul admiterii cererii reconvenționale, cu consecința constatării dreptului apelantei de superficie asupra suprafeței de teren pe care este amplasată construcția „cabină poartă", proprietatea sa. Atât solicitarea în principal a apelantei, cât și cea din subsidiar, urmăresc astfel constatarea dreptului de superficie, chiar dacă solicitarea principală vizează, ca o etapă premergătoare constatării dreptului de superficie, și anularea documentației cadastrale.

Or , în condițiile în care dreptul de superficie este definit de art. 693 vechiul C. civ., aplicabil în cauză, ca fiind dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință, și față de soluția instanței de fond, devenită irevocabilă, prin care se dispune obligarea apelantei la ridicarea construcției, curtea de apel a reținut că nu mai există construcția proprietatea pârâtei cu privire la care să se constate dreptul de superficie, respectiv dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului de sub construcție.

În ce privește dobândirea dreptului de superficie, s-a constatat că apelanta invocă, pentru prima dată în apel, dobândirea acestui drept prin uzucapiune, ceea ce este inadmisibil, față de prevederile art. 294 alin. (1) vechiul C. proc. civ., conform cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Așadar, în lipsa construcției, cu privire la care apelanta a fost obligată să o ridice, soluție necontestată, nu se mai poate constata un drept de superficie în favoarea apelantei. în plus, reclamanta reconvențională a solicitat recunoașterea unui drept de superficie pe o suprafață de teren mult mai mică decât cea constatată de expertul în construcții ca fiind ocupată în prezent de construcție, după ce reclamanta reconvențională a extins construcția dobândită, respectiv pe o suprafață de 8,93 mp față de 18,06 mp, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, s-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că, prin hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în litigii anterioare ale părților, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat locul unde este amplasată cabina poartă, respectiv pe terenul dobândit de reclamantă prin contract, număr cadastral YY., iar susținerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea, fost număr topo PP. Oradea și care este aferent vechiului drum, trebuie înlăturată, ea necoroborându-se cu niciuna din probele dosarului. Însăși apelanta recunoaște că este pentru prima dată când un expert reține că terenul de sub cabină este fost număr topo PP. Oradea, solicitând expertului atât în primă instanță, cât și în apel, să explice cum a ajuns la această concluzie. În plus, apelanta a cunoscut încă de la momentul dobândirii construcției că terenul de sub această construcție este proprietatea reclamantei, terenurile părților, învecinate, au fost identificate prin contract, prin actul de parcelare însușit de apelantă, prin schițele de dezmembrare ulterioare, prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți, aspecte care nu au fost contestate până după efectuarea expertizei în prezenta cauză, astfel că, odată în plus, împrejurarea că expertul desemnat în cauză a stabilit că terenul de sub construcție este fost număr topo PP. Oradea se impune a fi înlăturat.

Este adevărat că prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de anulare a documentației cadastrale, fără a o avea depusă la dosar, însă această lipsă a fost suplinită în apel. Curtea de apel a reținut, cu privire la această solicitare, în plus față de cele arătate mai sus, că nu s-a invocat niciun motiv de nulitate sau de anulare a documentației cadastrale, de către reclamanta reconvențională, astfel că respingerea solicitării sale se impune și pentru acest motiv.

Împotriva acestei decizii pârâta-reclamantă SC B. SRL Oradea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința casării deciziei atacate, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin cererea de recurs s-au invocat formal și prevederile art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ. însă nicăieri în cuprinsul acesteia nu s-au regăsit critici le subsumate dispozițiilor evocate; singura motivare a recursului apelantei fiind în sensul normelor legale amintite mai sus pe care le-a și subliniat.

În argumentarea motivului de recurs vizând nelegalitatea deciziei s-a susținut că în mod eronat instanța de apel a considerat că apelul pârâtei nu ar viza și soluția primei instanțe asupra cererii de chemare în judecată, câtă vreme, prin chiar cererea de apel, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii tribunalului iar nu schimbarea în parte a acesteia.

Consideră recurenta că este greșit a se merge pe raționamentul potrivit căruia, s-ar putea cere schimbarea în tot a unei hotărâri doar prin admiterea cererii reconvenționale, fără respingerea acțiunii principale, cu atât mai mult în prezenta speță unde legătura dintre acțiunea de ridicare a construcției - pe care a promovat-o reclamanta - și cea de constatare a unui drept de superficie asupra aceleiași construcții (acțiune ulterior precizată), promovată de recurentă, este absolut evidentă; fără respingerea cererii de ridicare a construcției constatarea unui drept de superficie nemaiprezentând utilitate.

De altfel, poziția pârâtei a fost întotdeauna de respingere a cererii principale și de admitere a celei reconvenționale, după cum se poate constata din întâmpinarea/cererea reconvențională depusă, din concluziile scrise, precum și din celelalte acte.

Motivarea hotărârii prin prisma reținerii mai sus menționate - adică a puterii de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în judecată - echivalează cu o necercetare a fondului de către instanța de apel, motiv pentru care recurenta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

În continuare se critică raționamentul instanței de apel care a arătat că „reclamanta reconvențională solicită recunoașterea unui drept de superficie pe o suprafață de teren mult mai mică decât cea constatată de expertul în construcții ca fiind ocupată în prezent de construcție, după ce reclamanta reconvențional a extins construcția dobândită, respectiv pe o suprafață de 8,93 mp față de 18,06 mp, ceea ce este inadmisibil". Astfel cum a arătat în nenumărate rânduri, și cum au declarat și martorii, construcția anterioară prezenta urme vizibile de degradare - datorate vechimii acesteia de mai mult de 30 de ani - motiv pentru care antecesoarea recurentei în drepturi a fost nevoită să o renoveze. Aprecierile acesteia, la momentul renovării, au fost că nu depășește suprafața inițială, dat fiind că a renunțat la colțul înclinat al clădirii, dar în urma lucrării de expertiză s-a constatat că în forma actuală suprafața este mai mare decât cea inițială.

Aceasta este justificarea pentru solicitarea de a se constata dreptul de superficie aferent suprafeței inițiale a construcției - care nu este nicidecum inadmisibilă, această suprafață reieșind din probele administrate în cauză.

Faptul că în speță trebuie analizate inclusiv condițiile uzucapiunii a fost invocat de pârâta - reclamantă și în fața instanței de fond, nu doar în fața instanței de apel.

Nu în ultimul rând, arată că instanța de apel a cerut depunerea la dosar a documentației cadastrale solicitată de pârâtă dar că aceasta nu a fost analizată, nici nu a fost avută măcar în vedere - din contră, preluându-se susținerile instanței de fond potrivit cărora „susținerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea, fost nr. topo PP. Oradea și care este aferent vechiului drum, trebuie înlăturată, ea necoroborându-se cu niciuna din probele dosarului". Consideră încă o dată că era absolut necesară chemarea expertului în sală pentru lămuriri și explicații.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul criticilor referitoare la reținerea eronată de către instanța de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului promovat de către pârâta-reclamantă se observă că în cauză a avut loc o nesocotire a principiului disponibilității procesuale al părților în condițiile în care prin cererea de apel s-a solicitat schimbarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale al cărei obiect principal 1-a constituit constatarea unui drept de superficie, în favoarea pârâtei, asupra unei porțiuni de teren aparținând reclamantei, teren pe care se află situată construcția „cabină-poartă" (proprietatea apelantei).

Împrejurarea că prin acțiunea principală s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta-reclamantă să fie obligată să își ridice de pe terenul proprietatea reclamantei-pârâte SC A. SRL construcția „cabină-poartă" și faptul că prin sentința tribunalului s-au admis pretențiile reclamantei-pârâte au condus la demersul apelantei-pârâte de a ataca hotărârea primei instanțe, în sensul susținerii și în continuare a temeiniciei pretențiilor sale de a i se constata dreptul de superficie asupra terenului pe care este situată construcția „cabină-poartă", teren de pe care a fost obligată de tribunal să își ridice construcția. A aprecia că pot fi admise pretențiile ambelor părți implicate în proces denotă necercetarea actelor dosarului în condițiile în care cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională se exclud reciproc; recunoașterea unui drept de superficie în legătură cu dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante asupra unei construcții deja edificată pe terenul reclamantei-pârâte constituind implicit și motiv al netemeiniciei pretențiilor din acțiunea principală prin care se urmărește ca pârâta să fie obligată să își ridice construcția de pe terenul proprietatea reclamantei. Nu s-ar fi putut recunoaște în favoarea pârâtei-reclamante o posesie specifică asupra terenului în litigiu concomitent cu admiterea pretențiilor reclamantei-pârâte de ridicare a construcției, proprietatea primeia, construcție în raport de care a fost formulată cererea reconvențională.

Așadar, solicitarea apelantei de schimbare în tot a sentinței tribunalului cu consecința admiterii cererii sale reconvenționale a presupus implicit și criticarea soluției prin care s-a admis cererea de chemare în judecată.

În atare situație, în mod nelegal s-a reținut de către instanța de apel regula restrictivă „tantwn devohitum quantum appelatum" și s-a considerat că pârâta-reclamantă a înțeles să critice numai soluția referitoare la respingerea cererii reconvenționale. Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de apel a cercetat cauza doar sub aspectul temeiniciei pretențiilor din cererea reconvențională și a reținut că în faza apelului soluția primei instanțe asupra acțiunii principale a intrat în puterea de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 alin. (3) raportat la art. 282 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC B. SRL și va casa decizia atacată, cu mențiunea că instanța de apel urmează să țină seama la rejudecarea pricinii de prevederile art. 315 C. proc. civ., sens în care toate celelalte critici ale recurentei sub aspectul unei greșite soluționări a apelului vor fi și ele avute în vedere după casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 200/C/2015-A din 06 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2016.