ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2362/2011

Ședința publică de la 16 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Bihor prin sentința nr. 270/COM din 9 martie 2010 a respins cererea formulată și precizată de reclamanta SC I.O. SA Oradea în contradictoriu cu pârâții SC N.I. SRL Oradea și SC S. SA București având ca obiect rectificare C.F.. A fost obligată reclamanta SC I.O. SA să plătească pârâtei SC N.I. SRL suma de 2.407 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: În ce privește susținerea pârâtei SC N.I. SRL că acțiunea este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că în cauză, reclamanta prin acțiunea sa tinde la realizarea dreptului său, respectiv ca și consecință a constatării nelegalității actelor care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare, instanța să dispună modificarea obiectului contractului și rectificarea în mod corespunzător a cărții funciare privind imobilul obiect al contractului. Sub acest aspect instanța a constatat că acțiunea este una în realizare și nu în constatare. În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1440 din 17 octombrie 2002 reclamanta SC I.O. SRL Oradea a cumpărat de la SC S. SA cota de 740/1791 părți din nr. top. 5136/5 care în natură reprezintă suprafața de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe acesta și anume: cabina poartă, stație benzină și 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, jud. Bihor, din imobilul reprezentând construcții și 4054 mp teren aferent, înscris în C.F.

nr. 70882 Oradea nr. top. 5136/5 și nr. top 5157/26 întabulat sub B2 – filele 7-9 dosar inițial. Prin actul de parcelare și sistare a indiviziunii autentificat sub nr. 3343 din 25 octombrie 2002 de BNP L.F., părțile contractante au consimțit la intabularea operațiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie pe numele reclamantei - filele 13-16 dosar. Conform raportului de contraexpertiză întocmit în cauză s-a constatat că obiectivele la care se face referire (cabină poartă, stație de benzină, 6 rezervoare carburanți), sunt situate astfel: cabina poartă - C.4, este situată pe nr. cadastral 4065, care este proprietatea pârâtei SC N.I.

SRL, obiectiv ce este situat pe nr. top. vechi 5157/37. Stația de benzină și cele 6 rezervoare de carburanți, sunt situate pe nr. cadastral 2683 - proprietatea reclamantei SC I.O. SRL - filele 82-86 dosar. După cum se poate observa și din raportul de expertiză întocmit în cauză nr. cadastral 2683 aparținând reclamantei are o suprafață de 740 mp, iar nr. cadastral 4065 aparținând pârâtei N.I. are o suprafață 3314 mp – fila 22 dosar atașat. Prin constituirea unui nou nr. top. cu nr.5157/37-b în suprafață de 21 mp cât corespunde obiectivului cabină poartă s-ar crea o mărire a suprafeței de teren cumpărată de reclamantă, și în consecință o diminuare a suprafeței de teren dobândită de către pârâtă, aspect ce contravine dispozițiilor art. 969 C. civ.

și art. 480 C. civ. Instanța a reținut că, într-adevăr cabina poartă, cumpărată de reclamantă se află pe terenul pârâtei de rd.1, dar acest lucru reclamanta l-a cunoscut și acceptat la momentul încheierii contractului cu pârâta de rd.2. Același lucru l-a cunoscut și pârâta de rd.1 când a cumpărat imobilul de la pârâta de rd. 2, ca atare convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante astfel cum s-a reținut mai sus. Referitor la capătul de cerere, prin care se solicita rectificarea situației de carte funciara nr.70882 Oradea, nr. topografic 5136/ 5 în suprafața de 1791 și nr. topografic 5157 / 26, în suprafața de 2263 mp, în sensul de a radia înscrierile de la B 3, 4, 5, 6 si în consecința sa se dispună sistarea C.F.

nedefinitiv nr. 1822 Oradea, nr. cadastral 2683 si C.F. nedefinitiv nr. 2446 Oradea, nr. cadastral 4065, instanța a reținut că înscrierea de sub B3, reprezintă de fapt intabularea însuși a contractului prin care reclamanta a dobândit dreptul sau de proprietate, contract pe care îl considera perfect valabil, atâta vreme cât, pe de o parte nu l-a atacat cu o acțiune în anulare, sau de reziliere iar pe de altă parte, înțelege chiar să se prevaleze de acesta ca izvor al dreptului său de proprietate. Instanța a reținut că, încheierea prin care judecătorul delegat de la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Oradea, a pronunțat-o nu a fost atacată de către reclamantă cu apel, o dovadă în plus a acceptării situației de drept și de fapt create de acest contract.

Înscrierea de la B4, reprezintă de fapt notarea actului de parcelare si sistare a indiviziunii autentificat, ca efect al exprimării acordului de voința manifestat in mod expres de părți. Prin actul de parcelare menționat mai sus părțile au consimțit la intabularea operațiunii de parcelare arătate mai sus, in C.F. Prin urmare înscrierea de sub B4 este o înscriere valabilă filele 8-9 dosar. Înscrierea de la B5, este o consecință directă a parcelării, înscriere prin care numai suprafața de 740 mp, se constituie in număr cadastral 2683, restul de 1051 mp rămânând în proprietatea vechiului proprietar. Înscrierea de sub B6, reprezintă intabularea contractului de vânzare cumpărare al pârâtei, contract perfect valabil, pe care de altfel reclamanta nu l-a atacat, fapt pentru care nu ne aflăm în prezența vreuneia din situațiile prevăzute în mod expres și limitativ la art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Fiecare dintre înscrierile atacate de reclamantă s-au făcut în baza încheierilor pronunțate de Judecătoria Oradea - Cartea Funciară, încheieri care în condițiile Legii nr. 7/1996, puteau fi atacate cu apel de partea nemulțumită, neexercitarea căii de atac reprezentând acceptarea situației de carte funciară create. În conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată, poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, numai dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Față de cele reținute instanța a apreciat că înscrierile din cartea funciară corespund actelor care au stat la baza acestora și nu sunt motive de anulare, respingând ca nefondată acțiunea.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.O. SRL Oradea, prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea, în contradictoriu cu intimații pârâți SC N.I. SRL Oradea și SC S. SA București împotriva sentinței nr. 270/COM din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în totalitate, păstrând aceiași motivare. Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC I.O. SA Oradea prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând repunerea în termenul de recurs, conform art. 103 alin. (2) C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Recurenta reclamantă a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., susținând că hotărârea din apel i-a fost comunicată administratorului judiciar în Oradea prin afișare în perioada sărbătorilor de iarnă când acesta a fost în concediu, încălcându-se dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ., decizia nefiind primită nici de societate, nici de administratorul judiciar. Recurenta reclamantă a precizat că a intrat în posesia deciziei pronunțate de instanța de apel la data de 24 ianuarie 2011 și că această situație reprezintă un motiv întemeiat pentru admiterea cererii sale de repunere în termenul de recurs.

În criticile formulate în recurs, recurenta reclamantă a susținut în esență, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, că din eroare activele respective au fost vândute ca figurând toate pe nr.topo 5136/5, când în realitate, obiectivul cabină poartă este amplasat pe un alt nr. topo 5157/37, astfel cum reiese din concluziile raportului de contraexpertiză din dosarul cauzei, că acest nr. topo este încă în proprietatea SC C.P.S. SA, deși în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC S. SA și SC C.P.S. SA, obiectivul cabină poartă se află inclus pe lista bunurilor vândute (fila 5 din dosarul de fond). Recurenta reclamantă a precizat că este posibil ca această eroare să fi existat de la data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare, respectiv cel dintre SC S. SA și SC C.P.S.

SRL și să se fi perpetuat prin încheierea celorlalte două contracte și că acțiunea sa de a solicita rectificarea cărții funciare este întemeiată și în consecință se impune admiterea acesteia și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, urmând ca ulterior să solicite introducerea în cauză și a societății SC C.P.S. SA. A menționat că rectificarea cărții funciare o privește în mod direct și nu este un aspect care interesează relațiile dintre SC N.I. SRL și SC C.P.S. SRL, astfel cum precizează Curtea de Apel Oradea în motivarea hotărârii, întrucât subscrisa este proprietara obiectivului cabină poartă, iar folosința acestuia precum și a întregii stații de combustibil este în mod continuu tulburată din anul 2002, de când pârâta de rd.

1 care a cumpărat restul de teren de la SC S. SA și că aceasta, după data achiziționării terenului și-a stabilit intrarea, inclusiv cea pentru camioane pe porțiunea de teren unde se află amplasată și cabina poartă, teren înscris în C.F. sub nr. topo 5157/37, deși a concluzionat expertul prin raportul de contraexpertiză, că acest teren este încă în proprietatea SC C.P.S. SA. Înalta Curte analizând recursul reclamantei constată următoarele: Conform art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, urmând ca în același termen să fie arătate și motivele împiedicării. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că decizia nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, i-a fost comunicată reclamantei la data de 24 decembrie 2010, conform dovezii aflată la fila 66 dosar apel, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 10 februarie 2011, fila 2 dosar recurs, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Susținerea recurentei în sensul că s-au încălcat dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ., nu poate fi primită întrucât afișarea actelor de procedură este permisă în chiar partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate fi găsită la sediul persoanei juridice, iar afișarea s-a făcut la sediul administratorului judiciar P.L.G. SPRL Oradea, sediu la care aceasta a fost citată pe tot parcursul judecării apelului. Cum procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu comunicarea actului de procedură, conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 100 C. proc. civ., acesta face dovada – potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, Curtea apreciază această critică ca neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva procesului-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa oricărei persoane de la sediul societății.

De altfel nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că, termenul de recurs curge de la data de 24 ianuarie 2011, dată la care a intrat în posesia unei copii a deciziei pronunțate de instanța de apel, motivat de faptul că practicianul în insolvență a fost plecat din țară, iar biroul acestuia a fost închis pentru efectuarea concediilor de sărbători până la 10 ianuarie 2011, întrucât acest fapt nu echivalează cu un caz de forță majoră, cum prevăd dispozițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. Față de cele arătate, cum în cauză nu rezultă că partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite în termen calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite nici condițiile expres prevăzute de art. 103 C. proc.

civ., Înalta Curte, va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, și pe cale de consecință, va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantă. Avându-se în vedere soluționarea recursului pe excepția tardivității declarării acestuia, nu se mai justifică analiza motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului. Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamanta SC I.O. SRL prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea împotriva deciziei nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.