ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5762/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 217/C din 5 iulie

2010, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta L.S.C.M. Oradea

în contradictoriu cu pârâții S.M.A. și F.A. cu sediul necunoscut și A.I.

Oradea.

A constatat că

reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra

imobilului situat în Oradea, str. M.K., nr. X, înscris în CF nr. 944 Oradea,

nr. top. 3159/1, 3156, 3163/1, 3154/1, 3153, 3158 constând în teren cu

construcții suprafața de 4.736 mp.

A constatat că pe

acest teren reclamanta a edificat o hală de producție, două magazii, clădire

PSI, două ateliere.

A dispus înscrierea

în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra

construcțiilor cu titlu de construire și asupra terenului aferent cu titlu de

uzucapiune.

A respins cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea dată

în Camera de Consiliu din 13 septembrie 2010, Tribunalul Bihor a dispus,

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr.

217/C/2010, în sensul de a se trece în cuprinsul dispozitivului și minutei nr.

top. 3152/3 din CF nr. 944 Oradea, nr. top ce se află în folosința petentei.

S-a reținut că fosta

Cooperativă de Producție „L.", antecesoarea în drepturi a reclamantei, își

desfășoară activitatea pe terenul în litigiu din anul 1950. În acest sens s-au

depus la dosar o serie de înscrisuri din care rezultă că societatea deținea la

acea dată 4 ateliere, fiind înregistrată la Secțiunea Financiară Regională

Bihor, un certificat înregistrat la judecătoria populară din care rezultă că

societatea a fost înregistrată la judecătorie, un referat privind dezvoltarea

societății.

Din Adresa 60981 din

8 septembrie 2008 a Consiliului Local Oradea rezultă că reclamanta figurează în

evidențele serviciului cu suprafața totală de 746.817 mp teren în folosință,

din care suprafața de 3.000,44 mp suprafață liberă-respectiv 4.468,26 mp

suprafață construită, pentru care societatea achită impozit pe teren. Terenul

aparține Statului Român, fiind expropriat.

În cartea funciară

terenul apare înscris pe fostul proprietar.

Expertiza efectuată

în cauză a reliefat că terenurile cu nr. top. 3159/1, 3158, 3156, 3152/3, 3153,

3154/1, și 3163/1 înscrise în CF 944 Oradea, având suprafața de 4.590 mp, se

afla în posesia și folosința faptică a reclamantei, pe acestea fiind edificate

17 construcții.

Față de faptul că din

toate actele rezultă folosința continuă și neîntreruptă a societății asupra

terenului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1831 și următoarele C.

civ., instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată

prin concluziile scrise - respingând excepția lipsei calității procesuale a

Statului Român - deoarece nu rezultă din nici un act că terenul în litigiu s-ar

afla în proprietatea privată a municipalității.

Prin Decizia nr. 175

din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat

de pârât împotriva menționatei hotărâri

Curtea de apel a

reținut următoarele:

Potrivit extrasului

de CF 944 Oradea, imobilul în litigiu figurează înscris pe seama „F.M.A. și

F.A." încă din anul 1910. Conform actelor atestate de Judecătoria Regală

Oradea între anii 1942 - 1944 această firmă era în proces de lichidare, fără a

se mai atesta ulterior, în vreun act, închiderea societății.

Însă, din anul 1945,

luând ființă Cooperativa Constructorul, Cooperativa Lemnarilor Sindicali și

Cooperativa Unită a Vopsitorilor imobilul în litigiu a ajuns să fie folosit de

către aceste unități, la acel an existând doar o ruină pe teren care a fost

refăcută, reclădită de aceste cooperative (declarațiile martorului N.A.). Ulterior,

în anul 1951, ca urmare a fuziunii acestor 3 cooperative și dezlipirii unor

ateliere ce funcționau în cadrul lor, ia ființă Cooperativa Lemnul de tip

meșteșugăresc, rămânând în folosința acesteia imobilul din litigiu situat

administrativ în Oradea, strada M.K., nr. X, fapt atestat și într-o monografie

a Cooperativei.

Ori toate acestea

coroborate duc la concluzia că imobilul în litigiu a ajuns în posesia

antecesoarei reclamantei, fosta Cooperativă Lemnul din anul 1945, dată de la

care s-a exercitat o posesie continuă publică, pașnică, netulburată, sub nume

de proprietar, deci o posesie ce întrunește condițiile art. 1847 C. civ.

Așa fiind și văzând

că începutul posesiunii se circumscriu anului 1945, conform prevederilor Legii

nr. 241/1947, uzucapiunea imobilului va fi guvernată de Codul Civil, după cum

în mod corect a statuat și instanța de fond, criticile apelantei referitoare la

greșita aplicare a legii fiind găsite ca nefondate.

Față de cele

sus-menționate, în mod corect s-a constatat că, din 1945 sunt întrunite

cerințele art. 1847 coroborat cu art. 1890 C. civ. și s-a apreciat că

reclamanta, ca urmare a joncțiunii posesiilor, a uzucapat imobilul în litigiu

față de apelantă, fiind de notorietate istorică faptul că sub regimul comunist

bunurile firmelor private au fost etatizate fără a fi lichidate, intrând în

proprietatea statului, fie cu titlu de naționalizare, fie de bun părăsit, așa

încât, nici din această perspectivă apelul și criticile aduse, nu au fost

primite, calitatea procesuală pasivă a statului, fiind astfel justificată.

În privința apărării

invocate în sensul că acest imobil ar fi fost revendicat de moștenitori ai

fostului proprietar, în speță de numitul E.H., din verificările efectuate în

faza de apel, a rezultat că cel care revendică imobilul se numește H.M.Y.

(V.R.) și că identifică imobilul ca fiind înscris în CF nr. 945 Oradea, cu nr.

top. 3157, imobil ce s-ar afla în posesia și folosința Comunității Evreilor

Oradea și nicidecum imobilul în litigiu aflat în posesia și folosința reclamantei

și care se identifică cu CF nr. 944 Oradea, CF în care nu figurează nr. topo

revendicat 3157, deci este vorba de un cu totul alt imobil.

În fine, s-a mai

susținut de către apelantă cum că din anul 2002, terenul înscris în CF nr. 944

Oradea, a fost impus în sarcina fiscală a reclamantei ca și teren în folosință,

proprietate de stat și prin urmare posesia nu a fost utilă, reclamanta

neposedând imobilul cu titlu de proprietar sau chiar dacă s-ar fi împlinit

termenul uzucapiunii înainte de impunerea ca teren proprietate de stat,

reclamanta în deplină cunoștință de cauză a renunțat implicit la prescripția

achizitivă împlinită, devenind incidente prevederile art. 1838 C. civ. S-a

remarcat faptul că potrivit expertizei topo, efectuate în cauză, imobilul în litigiu

identificat sub nr. topo 3159/1, 3158, 3156, 3152/3, 3153, 3154/1 și 3163/1

având suprafața totală de 4.590 mp este înscris în CF nr. 944 Oradea și este

situat pe strada S. și nu pe strada M.K., cum în mod eronat arată apelanta, așa

încât, nici această critică nu a fost primită, ea vizând și de această dată alt

imobil, nu cel identificat prin expertiza judiciară și cu privire la care, în

mod corect instanța de fond a constatat că a fost uzucapat în condițiile

Codului Civil.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri a declarat recurs pârâta Consiliul Local al

Municipiului Oradea - Administrația Imobiliară Oradea care, invocând cazul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct 9 C. proc. civ., a susținut că în mod

greșit a considerat instanța de apel ca fiind incidente prevederile Codului

civil privind uzucapiunea invocată de reclamantă, deși imobilul este situat

într-o regiune supusă sistemului de publicitate reglementat de Decretul nr.

115/1938, ale cărui condiții nu sunt îndeplinite în cauza dedusă judecății.

La judecarea

apelului, instanța nu a analizat criticile referitoare la legalitatea hotărârii

instanței de fond, aduse prin memoriul de apel, respectiv nu a analizat dacă

uzucapiunea începută în anul 1950 (astfel cum reține prima instanță) este

supusă reglementării unuia dintre cele două sisteme de publicitate, ci a

analizat cauza exclusiv prin raportare la dispozițiile dreptului comun.

Greșit au fost

înlăturate criticile sale privind renunțarea de către uzucapant la uzucapiune

și la incidența prevederilor art. 1838 C. civ., pe motiv că susținerile sale ar

viza un alt imobil decât cel a cărui uzucapiune se cere a se constata.

În acest sens, a

susținut că, deși a arătat că imobilul solicitat pretins situat în Oradea, str.

S. este unul și același cu imobilul identificat ca fiind situat în Oradea, pe

Str. M.K. (stradă paralelă cu Str. S.), imobil impus la Direcția Finanțe Locale

Oradea în sarcina Lemnul Societate Cooperatistă, teren proprietate de stat și

pe care societatea reclamantă are declarate construcțiile, a fost respinsă

critica privind incidența prevederilor art. 1838 C. civ.

Constatările

instanței de apel sunt astfel contradictorii în privința imobilului în litigiu,

nefiind clar determinat dacă este sau nu situat pe Str. M.K.

Au solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului

declarat împotriva sentinței tribunalului.

Recursul este fondat.

Încă de la judecata

în fața primei instanțe, pârâtul Consiliul Local - Administrația Imobiliară

Oradea a susținut că imobilul pretins în cauză, înscris în CF nr. 944 Oradea

sub nr. top. 3159/1, 3156, 3163/1, 3153, 3152/3, 3158 constând în teren în

suprafață de 4.736 mp, a fost impus ca și teren proprietate de stat și folosit

de societatea reclamantă, impunere stabilită prin Procesul-verbal de control

nr. 145813 din 5 iunie 2002 întocmit de către inspectori ai Direcției Finanțe

din cadrul Primăriei Municipiului Oradea.

Achitarea taxei de

teren de către reclamantă, confirmată de Direcția Finanțe din cadrul primăriei,

prin Adresa nr. 172.576/2008, constituie o renunțare tacită la prescripția

achizitivă, fiind astfel incidente prevederile art. 1838 C. civ. ce consacră

posibilitatea renunțării la uzucapiunea împlinită. Prin achitarea taxei pe

terenul proprietatea statului, reclamanta și-a manifestat de bunăvoie și în

deplină cunoștință de cauză intenția abandonării dreptului pretins/dobândit

prin prescripție, ceea ce conduce la netemeinicia acțiunii deduse judecății.

Având a analiza

această apărare, prima instanță și consecutiv instanța de apel au omis să

verifice și să se pronunțe pe apărarea/critica din apel sus-invocată, reținând,

pe de o parte că terenul solicitat în cauză apare înscris în evidențele de

carte funciară pe numele foștilor proprietari și că este distinct de

terenul/imobilul deținut de aceeași reclamantă dar situat pe Str. M.K. nr. X ce

a constituit obiectul impunerii.

Constatările celor

două instanțe sunt, astfel cum temeinic susține recurenta, eronate întrucât

astfel cum rezultă din Procesul-verbal din 27 mai 2002 întocmit de inspectori

ai Direcției Finanțe din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, obiectul

verificărilor l-a constituit taxa de folosire a terenului proprietate de stat

pe perioada verificată 1997 - 2001 și a vizat și terenul din extrasul CF

944/2002 în suprafață de 1.276 stj. (4.594,3 mp) aparținând Statului Român,

acest teren fiind expropriat în favoarea Statului Român, fără însă a se face

modificările în extrasul de carte funciară, acesta figurând pe numele „vechilor

proprietari", teren ce a constituit și el obiectul impunerii și pentru

care pârâta a susținut că reclamanta a achitat integral taxa impusă de organele

fiscale.

În acest context și

în scopul suplimentării probațiunii pentru a se lămuri și în raport de

înscrisul menționat (omis a fi analizat de instanțele fondului) ce va fi avut

în vedere și de completarea la lucrarea de expertiză ce va fi administrată în

cauză, situația de fapt dedusă judecății și dat fiind că, potrivit art. 314 C.

proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin

stabilite", va fi casată decizia curții de apel.

Cauza va fi trimisă

spre rejudecarea apelului pârâtului, ocazie cu care vor fi avute în vedere și

celelalte critici invocate prin declarația de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea - Administrația Imobiliară împotriva

Deciziei nr. 175A din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2012.

Procesat de GGC-LM