Decizia nr. 4829/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 10997/2/2011 — recurs

Obiectul acțiunii Prin acțiunea formulată, reclamantul S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F.R.S. și F.T. - Președintele F.R.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea primei pârâte menționate la emiterea unui răspuns la petiția sa din data de 25 octombrie 2011; - achitarea sumei de 4,3 RON, ce reprezintă cheltuieli de judecată menționate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012; - obligarea celui de-al doilea pârât menționat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pentru un total de 240 zile, începând cu data de 2 mai 2012; - obligarea la plata de daune pentru întârziere în cuantum de 500 RON; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nici până la data formulării cererii pârâții nu au executat Sentința civilă nr. 1248, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 10997/2/2011, hotărâre definitivă și irevocabilă. Pârâții nu au formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări, însă la termenul de judecată din 10 decembrie 2012 au arătat, prin avocat, că și-au executat obligațiile impuse prin sentința menționată, sens în care au depus la dosar înscrisuri și au solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat. La aceeași dată a fost reținută cauza în pronunțare și totodată repusă pe rol pentru suplimentarea probatoriului, instanța dispunând din oficiu atașarea Dosarului nr. 10997/2/2011 al Curții de Apel București. A fost pusă în discuție excepția autorității de lucru judecat în ce privește primele două capete de cerere, fiind reținută în pronunțare cauza asupra acestei excepții și asupra fondului.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 237 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins, în consecință, primele două capete de cerere față de autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10997/2/2011; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.S.C. Snagov, în contradictoriu cu pârâții F.R.S. și F.T. - Președintele F.R.S.; - a aplicat pârâtului Președintele F.R.S. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 3 mai 2012 până la îndeplinirea obligației stabilite în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 10997/2/2011, irevocabilă prin nerecurare; - a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată; - a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 38,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei F.R.S. să emită răspuns petiției sale formulate în data de 25 octombrie 2011, precum și la plata sumei de 4,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată menționate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 10997/2/2011, și că cele două pretenții au fost dezlegate definitiv și irevocabil prin menționata hotărâre judecătorească, astfel că o nouă analiză a temeiniciei acestora nu se poate face decât cu încălcarea puterii de lucru judecat ce trebuie recunoscută oricărei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Reținând că Sentința nr. 1248 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, irevocabilă prin nerecurare, se bucură de autoritate de lucru judecat ce se caracterizează prin incontestabilitate, executorialitate, exclusivitate (un nou proces între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil) și obligativitate (părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acționează nu poate renunța la dreptul de a o invoca), instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins în consecință primele două capete de cerere față de autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri judecătorești. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 1248 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei F.R.S. de a soluționa cererea reclamantei S.S.C. Snagov, obligând prin urmare pârâta să răspundă cererii reclamantei din data de 25 octombrie 2011, precum și la plata sumei de 4,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a mai reținut de către instanță că pârâta a arătat la termenul de judecată din 10 decembrie 2012 că a răspuns petiției reclamantei și i-a comunicat respectivul răspuns, sens în care a depus la dosar Adresa nr. 25 din 2 aprilie 2012 și o dovadă de comunicare respectiv "tichet recomandate" datat 6 aprilie 2012, însă la termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, reclamanta, prin reprezentant, a arătat că răspunsul cuprins în Adresa nr. 25 din 2 aprilie 2012 depusă la dosar nu i-a fost comunicat, aflând de acesta de la dosar. În raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și de actele dosarului, instanța de fond a apreciat că pârâta nu și-a executat obligațiile fixate de instanță în sarcina sa, respectiv nu a făcut dovada comunicării Adresei nr. 25 din 2 aprilie 2012 către reclamantă, tichetul anexat în dovedirea acestei împrejurări nefăcând dovada comunicării adresei către reclamantă dincolo de orice dubiu rezonabil. A apreciat instanța că respectivul act poate face dovada cel mult a faptului expedierii, nu și comunicării către reclamantă în mod efectiv a răspunsului la petiție, conform hotărârii judecătorești reprezentând titlu executoriu, deci nu există o dovadă a ceea ce s-a comunicat și nici a expedierii și a faptului comunicării propriu-zise, iar comunicarea nu s-a făcut nici la sediul reclamantei, față de împrejurarea că acesta este în Snagov, jud. Ilfov, dar nici la domiciliul reprezentantului reclamantei, iar din niciun act nu reiese recepționarea adresei de către reclamantă ori de către reprezentantul acesteia. S-a apreciat de către instanță că acțiunea reclamantei în prezentul dosar nu a rămas fără obiect și este întemeiată, motiv pentru care a aplicat pârâtului Președintele F.R.S. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 3 mai 2012 până la îndeplinirea obligației stabilite în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 10997/2/2011, irevocabilă prin nerecurare. Instanța nu a admis însă acțiunea față de invocarea de către reclamantă a neexecutării de către pârâtă a obligației de plată a timbrajului fixat în sarcina sa prin aceeași sentință civilă, reținând că acestui tip de obligație nu îi este aplicabil art. 24 din Legea contenciosului administrativ, text ce are în vedere exclusiv ipoteza în care pârâtul este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata de daune în cuantum de 500 RON pentru întârziere, Curtea a respins-o ca fiind neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a dovedit suportarea unor prejudicii materiale sau morale provocate de întârzierea în executarea dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu a administrat nicio probă din care să rezulte pagubele cauzate, acestea neputând fi prezumate de către instanță. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., văzând că pârâților le revine culpa procesuală, instanța a dispus și obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 38,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor anexate și a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul S.S.C. Snagov, cât și F.R.S. și F.T. - Președintele F.R.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul formulat de reclamantul S.S.C. Snagov Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru respingerea capătului de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4,3 RON, ce reprezintă cheltuieli de judecată menționate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012. Apreciază că pârâta nu a executat întreaga hotărâre, iar amenda se dispune pentru neexecutare, neavând relevanță calificarea obligației. În ceea ce privește daunele de întârziere în cuantum de 500 RON, recurenta consideră că nu trebuie dovedite, însăși acțiunea formulată reprezintă probarea pagubei suferite. Un alt motiv de critică se referă la omiterea înscrierii datei limită pentru care se aplică amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, respectiv 3 decembrie 2012, motivând că nu poate fi calculată amenda, deoarece nu se cunoaște numărul de zile incluse în procedura executării silite. 3.2. Recursul formulat de pârâții F.R.S. și F.T. - președinte Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de fond a încălcat principiul rolului activ al instanței în stabilirea calității de reprezentant legal al semnatarului cererii de chemare în judecată formulate de T.V., în calitate de președinte al S.S.C. Snagov, conform art. 68 C. proc. civ. Instanța de fond a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, prin lipsa solicitării adresate reclamantului de a proba afirmațiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1), (4) și (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 11 și 12 alin. (1) din Legea nr. 554/204. Judecătorul cauzei a înlăturat valoarea probatorie a înscrisurilor depuse de pârâtă, dar nu a aplicat aceeași măsură și înscrisurilor menționate în cerere, dar nedepuse la dosarul cauzei. Deși recurenta-pârâtă a făcut dovada îndeplinirii obligației prin transmiterea răspunsului solicitat, instanța de fond a înlăturat aceste dovezi și s-a limitat a face afirmații nesusținute de probe. Instanța de fond nu a clarificat temeiul juridic al acțiunii, nu a aplicat principiul rolului activ, nu a solicitat reclamantului să indice exact care este obiectul cererii.

Apărările formulate de recurenta-reclamantă împotriva recursului declarat de pârâți Recurenta-reclamantă invocă următoarele excepții: - excepția lipsei de interes a pârâtei deoarece nu este obligată în niciun fel prin sentința atacată; - excepția lipsei calității procesuale active a F.R.S., deoarece recursul este lipsit de interes; - excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului, domnul F.T., având în vedere că recursul nu este semnat de această persoană; - excepția tardivității recursului. Cu privire la motivele de recurs învederate de către recurenta-pârâtă, se arată că sunt nefondate. Instanța de fond a repus cauza pe rol pentru suplimentarea probatoriului, în baza principiului rolului activ al judecătorului, iar tichetul poștal depus la dosar nu face dovada faptului că adresa a ajuns la destinatar. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Cu privire la recursul formulat de pârâți Recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat și a se admite excepția tardivității invocate de recurenta-reclamantă S.S.C. Snagov, în temeiul art. 3 C. proc. civ. Sentința recurată a fost comunicată pârâților la data de 6 martie 2013. Recursul a fost declarat la 14 martie 2013 peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 2. Excepțiile lipsei de interes în formularea recursului de către pârâți, lipsei calității procesuale active a pârâtei și a lipsei calității de reprezentant al avocatului pentru numitul F.T. invocate de recurenta-reclamantă, urmează să fie respinse ca o consecință a respingerii recursului pârâților ca tardiv declarat. 3. Excepția lipsei calității de reprezentant a dl. T.V., invocată de recurenta-pârâtă, va fi respinsă, în raport de înscrisul depus la dosarul de recurs. 4. Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte va constata temeinicia acestuia, pentru motivul inexistenței unui termen limită la aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a admis cererea de amendare a Președintelui F.R.S., cu începere de la 3 mai 2012, până la îndeplinirea obligației stabilite în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, irevocabilă. Cum obligația a fost îndeplinită la data înregistrării acțiunii, 3 decembrie 2012, astfel cum recunoaște și recurenta-reclamantă, judecătorul fondului trebuia să precizeze această dată ca fiind termenul până la care se va calcula amenda, urmând a se modifica sentința recurată în acest sens. Capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să achite suma de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, conform Sentinței civile nr. 1248/2012, a fost respins în mod corect de prima instanță. Art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, are în vedere numai obligația "să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative". În cazul în care autoritatea publică nu îndeplinește obligația, se aplică conducătorului autorității publice amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Executarea plății cheltuielilor de judecată se face potrivit dreptului comun. Capătul de cerere privitor la daunele de întârziere urmează regimul probatoriu al despăgubirilor din dreptul civil, reclamanta avea datoria să probeze acest aspect, pentru că despăgubirea nu se acordă de drept, o dată cu depunerea acțiunii în justiție. Pentru cheltuielile ocazionate de deschiderea procesului, reclamanta are dreptul să solicite cheltuieli de judecată, care în speță au fost deja acordate.

Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă, se va modifica sentința recurată, în sensul că amenda va fi achitată până la 3 decembrie 2012. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.