ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea formulată, reclamantul S.S.C.
Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F.R.S. și F.T. - Președintele
F.R.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea primei
pârâte menționate la emiterea unui răspuns la petiția sa din data de 25
octombrie 2011;
- achitarea sumei de
4,3 RON, ce reprezintă cheltuieli de judecată menționate în dispozitivul
Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012;
- obligarea celui de-al
doilea pârât menționat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe
economie pentru un total de 240 zile, începând cu data de 2 mai 2012;
- obligarea la plata
de daune pentru întârziere în cuantum de 500 RON;
- obligarea pârâților
la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că nici până la data formulării cererii pârâții
nu au executat Sentința civilă nr. 1248, pronunțată de Curtea de Apel București
în Dosarul nr. 10997/2/2011, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Pârâții nu au
formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări, însă la termenul de
judecată din 10 decembrie 2012 au arătat, prin avocat, că și-au executat
obligațiile impuse prin sentința menționată, sens în care au depus la dosar
înscrisuri și au solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la
plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
La aceeași dată a
fost reținută cauza în pronunțare și totodată repusă pe rol pentru suplimentarea
probatoriului, instanța dispunând din oficiu atașarea Dosarului nr.
10997/2/2011 al Curții de Apel București.
A fost pusă în
discuție excepția autorității de lucru judecat în ce privește primele două
capete de cerere, fiind reținută în pronunțare cauza asupra acestei excepții și
asupra fondului.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 237 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepția
autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins, în consecință,
primele două capete de cerere față de autoritatea de lucru judecat a Sentinței
civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.
10997/2/2011;
- a admis în parte
acțiunea formulată de reclamantul S.S.C. Snagov, în contradictoriu cu pârâții
F.R.S. și F.T. - Președintele F.R.S.;
- a aplicat pârâtului
Președintele F.R.S. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi
de întârziere, începând cu data de 3 mai 2012 până la îndeplinirea obligației
stabilite în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr.
10997/2/2011, irevocabilă prin nerecurare;
- a respins în rest
acțiunea ca fiind neîntemeiată;
- a obligat pârâtele
la plata către reclamantă a sumei de 38,90 RON, cu titlu de cheltuieli de
judecată și a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește
excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că prin cererea de
chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei F.R.S. să emită
răspuns petiției sale formulate în data de 25 octombrie 2011, precum și la
plata sumei de 4,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată menționate în
dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 10997/2/2011, și că
cele două pretenții au fost dezlegate definitiv și irevocabil prin menționata
hotărâre judecătorească, astfel că o nouă analiză a temeiniciei acestora nu se
poate face decât cu încălcarea puterii de lucru judecat ce trebuie recunoscută
oricărei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Reținând că Sentința
nr. 1248 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, irevocabilă prin
nerecurare, se bucură de autoritate de lucru judecat ce se caracterizează prin
incontestabilitate, executorialitate, exclusivitate (un nou proces între
aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil) și
obligativitate (părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar
partea în favoarea căreia acționează nu poate renunța la dreptul de a o
invoca), instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din
oficiu, și a respins în consecință primele două capete de cerere față de
autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri judecătorești.
Asupra fondului
cauzei, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 1248 din 22 februarie
2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei F.R.S. de a soluționa
cererea reclamantei S.S.C. Snagov, obligând prin urmare pârâta să răspundă
cererii reclamantei din data de 25 octombrie 2011, precum și la plata sumei de
4,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a mai reținut de
către instanță că pârâta a arătat la termenul de judecată din 10 decembrie 2012
că a răspuns petiției reclamantei și i-a comunicat respectivul răspuns, sens în
care a depus la dosar Adresa nr. 25 din 2 aprilie 2012 și o dovadă de comunicare
respectiv "tichet recomandate" datat 6 aprilie 2012, însă la termenul
de judecată din 14 ianuarie 2013, reclamanta, prin reprezentant, a arătat că
răspunsul cuprins în Adresa nr. 25 din 2 aprilie 2012 depusă la dosar nu i-a
fost comunicat, aflând de acesta de la dosar.
În raport de
prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și de actele dosarului, instanța de
fond a apreciat că pârâta nu și-a executat obligațiile fixate de instanță în
sarcina sa, respectiv nu a făcut dovada comunicării Adresei nr. 25 din 2
aprilie 2012 către reclamantă, tichetul anexat în dovedirea acestei împrejurări
nefăcând dovada comunicării adresei către reclamantă dincolo de orice dubiu
rezonabil.
A apreciat instanța
că respectivul act poate face dovada cel mult a faptului expedierii, nu și
comunicării către reclamantă în mod efectiv a răspunsului la petiție, conform
hotărârii judecătorești reprezentând titlu executoriu, deci nu există o dovadă
a ceea ce s-a comunicat și nici a expedierii și a faptului comunicării
propriu-zise, iar comunicarea nu s-a făcut nici la sediul reclamantei, față de
împrejurarea că acesta este în Snagov, jud. Ilfov, dar nici la domiciliul
reprezentantului reclamantei, iar din niciun act nu reiese recepționarea
adresei de către reclamantă ori de către reprezentantul acesteia.
S-a apreciat de către
instanță că acțiunea reclamantei în prezentul dosar nu a rămas fără obiect și
este întemeiată, motiv pentru care a aplicat pârâtului Președintele F.R.S. o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând
cu data de 3 mai 2012 până la îndeplinirea obligației stabilite în dispozitivul
Sentinței civile nr. 1248 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. 10997/2/2011, irevocabilă prin
nerecurare.
Instanța nu a admis
însă acțiunea față de invocarea de către reclamantă a neexecutării de către
pârâtă a obligației de plată a timbrajului fixat în sarcina sa prin aceeași
sentință civilă, reținând că acestui tip de obligație nu îi este aplicabil art.
24 din Legea contenciosului administrativ, text ce are în vedere exclusiv
ipoteza în care pârâtul este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice
actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite
operațiuni administrative.
În ceea ce privește
cererea de obligare a pârâților la plata de daune în cuantum de 500 RON pentru
întârziere, Curtea a respins-o ca fiind neîntemeiată, reținând că reclamanta nu
a dovedit suportarea unor prejudicii materiale sau morale provocate de întârzierea
în executarea dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu a administrat
nicio probă din care să rezulte pagubele cauzate, acestea neputând fi prezumate
de către instanță.
În temeiul
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., văzând că pârâților le revine culpa
procesuală, instanța a dispus și obligarea acestora la plata către reclamantă a
sumei de 38,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor
anexate și a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Recursurile
declarate în cauză
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs atât reclamantul S.S.C. Snagov, cât și F.R.S. și
F.T. - Președintele F.R.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
3.1. Recursul formulat
de reclamantul S.S.C. Snagov
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ.
Recurenta critică
hotărârea primei instanțe pentru respingerea capătului de cerere prin care a
solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4,3 RON, ce reprezintă cheltuieli
de judecată menționate în dispozitivul Sentinței civile nr. 1248 din 22
februarie 2012.
Apreciază că pârâta
nu a executat întreaga hotărâre, iar amenda se dispune pentru neexecutare,
neavând relevanță calificarea obligației.
În ceea ce privește
daunele de întârziere în cuantum de 500 RON, recurenta consideră că nu trebuie
dovedite, însăși acțiunea formulată reprezintă probarea pagubei suferite.
Un alt motiv de
critică se referă la omiterea înscrierii datei limită pentru care se aplică
amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,
respectiv 3 decembrie 2012, motivând că nu poate fi calculată amenda, deoarece
nu se cunoaște numărul de zile incluse în procedura executării silite.
3.2. Recursul
formulat de pârâții F.R.S. și F.T. - președinte
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța de fond a
încălcat principiul rolului activ al instanței în stabilirea calității de
reprezentant legal al semnatarului cererii de chemare în judecată formulate de
T.V., în calitate de președinte al S.S.C. Snagov, conform art. 68 C. proc. civ.
Instanța de fond a
încălcat principiul rolului activ al judecătorului, prin lipsa solicitării
adresate reclamantului de a proba afirmațiile cuprinse în cererea de chemare în
judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1), (4) și (5) C.
proc. civ. coroborat cu art. 11 și 12 alin. (1) din Legea nr. 554/204.
Judecătorul cauzei a
înlăturat valoarea probatorie a înscrisurilor depuse de pârâtă, dar nu a
aplicat aceeași măsură și înscrisurilor menționate în cerere, dar nedepuse la
dosarul cauzei.
Deși recurenta-pârâtă
a făcut dovada îndeplinirii obligației prin transmiterea răspunsului solicitat,
instanța de fond a înlăturat aceste dovezi și s-a limitat a face afirmații
nesusținute de probe.
Instanța de fond nu a
clarificat temeiul juridic al acțiunii, nu a aplicat principiul rolului activ,
nu a solicitat reclamantului să indice exact care este obiectul cererii.
Apărările formulate
de recurenta-reclamantă împotriva recursului declarat de pârâți
Recurenta-reclamantă
invocă următoarele excepții:
- excepția lipsei de
interes a pârâtei deoarece nu este obligată în niciun fel prin sentința
atacată;
- excepția lipsei
calității procesuale active a F.R.S., deoarece recursul este lipsit de interes;
- excepția lipsei
calității de reprezentant al avocatului, domnul F.T., având în vedere că
recursul nu este semnat de această persoană;
- excepția
tardivității recursului.
Cu privire la motivele
de recurs învederate de către recurenta-pârâtă, se arată că sunt nefondate.
Instanța de fond a
repus cauza pe rol pentru suplimentarea probatoriului, în baza principiului
rolului activ al judecătorului, iar tichetul poștal depus la dosar nu face dovada
faptului că adresa a ajuns la destinatar.
II. Considerentele
Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară
exercitată
Cu privire la
recursul formulat de pârâți
Recursul urmează a fi
respins ca tardiv formulat și a se admite excepția tardivității invocate de
recurenta-reclamantă S.S.C. Snagov, în temeiul art. 3 C. proc. civ.
Sentința recurată a
fost comunicată pârâților la data de 6 martie 2013.
Recursul a fost
declarat la 14 martie 2013 peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 25 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Excepțiile lipsei
de interes în formularea recursului de către pârâți, lipsei calității
procesuale active a pârâtei și a lipsei calității de reprezentant al avocatului
pentru numitul F.T. invocate de recurenta-reclamantă, urmează să fie respinse
ca o consecință a respingerii recursului pârâților ca tardiv declarat.
Excepția lipsei
calității de reprezentant a dl. T.V., invocată de recurenta-pârâtă, va fi
respinsă, în raport de înscrisul depus la dosarul de recurs.
Cu privire la
recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte va constata temeinicia
acestuia, pentru motivul inexistenței unui termen limită la aplicarea amenzii
prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Prima instanță a
admis cererea de amendare a Președintelui F.R.S., cu începere de la 3 mai 2012,
până la îndeplinirea obligației stabilite în dispozitivul Sentinței civile nr.
1248 din 22 februarie 2012, irevocabilă.
Cum obligația a fost
îndeplinită la data înregistrării acțiunii, 3 decembrie 2012, astfel cum
recunoaște și recurenta-reclamantă, judecătorul fondului trebuia să precizeze
această dată ca fiind termenul până la care se va calcula amenda, urmând a se
modifica sentința recurată în acest sens.
Capătul de cerere
prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să achite suma de 4,3 RON cu titlu de
cheltuieli de judecată, conform Sentinței civile nr. 1248/2012, a fost respins
în mod corect de prima instanță.
Art. 24 din Legea nr.
554/2004, modificată și completată, are în vedere numai obligația "să
încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un
alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative".
În cazul în care
autoritatea publică nu îndeplinește obligația, se aplică conducătorului
autorității publice amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.
554/2004.
Executarea plății
cheltuielilor de judecată se face potrivit dreptului comun.
Capătul de cerere
privitor la daunele de întârziere urmează regimul probatoriu al despăgubirilor
din dreptul civil, reclamanta avea datoria să probeze acest aspect, pentru că
despăgubirea nu se acordă de drept, o dată cu depunerea acțiunii în justiție.
Pentru cheltuielile
ocazionate de deschiderea procesului, reclamanta are dreptul să solicite
cheltuieli de judecată, care în speță au fost deja acordate.
Față de acestea,
în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.
coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul
formulat de recurenta-reclamantă, se va modifica sentința recurată, în sensul
că amenda va fi achitată până la 3 decembrie 2012.
Se vor menține
celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
tardivității invocată de recurentul-reclamant.
Respinge recursul
declarat de F.R.S. și de F.T. - Președintele F.R.S. împotriva Sentinței civile
nr. 237 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Respinge celelalte
excepții invocate în cauză.
Admite recursul
declarat de S.S.C. Snagov împotriva Sentinței civile nr. 237 din 21 ianuarie
2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
recurată, în sensul că amenda va fi achitată până în data de 3 decembrie 2012.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 4 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ