ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5339/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F.R.S. și F.T.

- Președintele F.R.S., obligarea primei pârâte să emită răspuns la petiția din

data de 23 august 2011 și să achite suma de 33,35 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată menționate în dispozitivul sentinței civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, precum și daune pentru întârziere în executarea

sentinței; obligarea celui de-al doilea pârât la plata unei amenzi în cuantum

de 20% din salariul minim pe economie pentru întârziere în executarea sentinței

susmenționate.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că sentința civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012 a rămas

irevocabilă la data de 06 iunie 2012, însă pârâta nu a înțeles să o execute în

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr.

400 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată

de reclamantul S.S.C. Snagov.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 56 din 09

ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie

2012, pârâta F.R.S. a fost obligată să soluționeze cererea reclamantului S.S.C.

Snagov din data de 23 august 2011, prin care acesta din urmă a solicitat

precizări cu privire la anularea competiției oficiale „Cupa României 2011” pentru juniori, disputată la Brașov în perioada 12-14 august 2011.

A mai reținut că prin

adresa nr. 44 din 05 iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantei, menționând expres

că răspunsul este formulat în executarea sentinței civile.

În raport cu

înscrisul menționat mai sus, Curtea a apreciat că reclamanta a executat

dispozitivul sentinței civile în termenul de 30 de zile prevăzut de lege,

ținând seama și de dovada de expediere depusă la dosarul cauzei.

Curtea a respins și

capătul de cerere tinzând la recuperarea cheltuielilor de judecată, cu

motivarea că reclamanta are la îndemână calea executării sentinței irevocabile,

potrivit dreptului comun.

Împotriva sentinței

civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul S.S.C. Snagov,

solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, au fost dezvoltate, în esență, următoarele argumente:

- Instanța de fond a

apreciat în mod eronat faptul că, prin adresa cu nr. nr. 44 din 05 iunie 2012,

pârâta s-a achitat de obligația stabilită de instanța de judecată, în condițiile

în care la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să certifice faptul că

respectiva adresă a ajuns la destinatar, recurentul-reclamant;

- Adresa sus-menționată

nu răspunde, de fapt, solicitărilor recurentului;

- Instanța de fond nu

a făcut vorbire, în considerentele sentinței recurate, de documentele și

precizările depuse la dosar de către reclamantul-recurent;

- Deși

reclamanta-recurentă a sesizat instanța de judecată cu o cerere privind

neexecutarea dispozitivului unei sentințe judecătorești care conținea două

obligații, anume cea de a răspunde unei solicitări și cea de a plăti o sumă de

bani, în mod eronat a concluzionat că cea de-a doua obligație poate fi pusă în

executare separat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul

nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speță,

recurentul-reclamant și-a construit argumentația privind nelegalitatea

hotărârii recurate pe motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

Mai întâi, motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în

care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este

întemeiat.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Motivarea hotărârii

judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a

raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o

cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele

impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, față de situația

de fapt și dispozițiile legale invocate, instanța de fond a expus în mod

corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

În concluzie, în

speță, s-au respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care

indică, între elementele de conținut ale hotărârii judecătorești, și expunerea

motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de control

judiciar constată neîntemeiate și motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Astfel,

reclamantul-recurent a învestit instanța de judecată cu o cerere întemeiată pe

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că intimata-pârâtă F.R.S.

nu a pus în executare dispozițiile sentința civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie

2012, prin care aceasta a fost obligată să soluționeze cererea reclamantului S.S.C.

Snagov din data de 23 august 2011 și să plătească acestuia cheltuieli de

judecată.

Potrivit art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri

judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o

autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o

operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar

reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de

sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii

juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept

cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică

are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea

unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât

și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.

Pentru antrenarea

răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între

acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Or, în cauza

analizată lipsesc aceste elemente esențiale ale răspunderii juridice, potrivit

celor ce se vor explica mai jos.

Înalta Curte

constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că, prin adresa nr. 44 din 05

iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantului, menționând expres că răspunsul este

formulat în executarea sentinței civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012.

Adresa a fost emisă

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile recurentului-reclamant

privind lipsa dovezii de comunicare sau faptul că răspunsul ar fi

nesatisfăcător nu sunt de natură a îndreptăți concluzia că în speță trebuie

făcută aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate.

De asemenea, se mai

constată că instanța de fond a apreciat corect faptul că dispoziția privind

cheltuielile de judecată urmează a fi pusă în executare potrivit dreptului

comun, hotărârea judecătorească reprezentând un titlu executoriu, în condițiile

legii.

Pentru aceste

considerente, apreciindu-se că nu există rațiuni pentru modificarea sentinței

recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 și

ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.S.C. Snagov împotriva sentinței civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2013.