ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5339/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F.R.S. și F.T. - Președintele F.R.S., obligarea primei pârâte să emită răspuns la petiția din data de 23 august 2011 și să achite suma de 33,35 lei, reprezentând cheltuieli de judecată menționate în dispozitivul sentinței civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și daune pentru întârziere în executarea sentinței; obligarea celui de-al doilea pârât la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie pentru întârziere în executarea sentinței susmenționate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sentința civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012 a rămas irevocabilă la data de 06 iunie 2012, însă pârâta nu a înțeles să o execute în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 400 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.S.C. Snagov. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie 2012, pârâta F.R.S.

a fost obligată să soluționeze cererea reclamantului S.S.C. Snagov din data de 23 august 2011, prin care acesta din urmă a solicitat precizări cu privire la anularea competiției oficiale „Cupa României 2011” pentru juniori, disputată la Brașov în perioada 12-14 august 2011. A mai reținut că prin adresa nr. 44 din 05 iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantei, menționând expres că răspunsul este formulat în executarea sentinței civile. În raport cu înscrisul menționat mai sus, Curtea a apreciat că reclamanta a executat dispozitivul sentinței civile în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ținând seama și de dovada de expediere depusă la dosarul cauzei. Curtea a respins și capătul de cerere tinzând la recuperarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că reclamanta are la îndemână calea executării sentinței irevocabile, potrivit dreptului comun.

Împotriva sentinței civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul S.S.C. Snagov, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, au fost dezvoltate, în esență, următoarele argumente: - Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că, prin adresa cu nr. nr. 44 din 05 iunie 2012, pârâta s-a achitat de obligația stabilită de instanța de judecată, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să certifice faptul că respectiva adresă a ajuns la destinatar, recurentul-reclamant; - Adresa sus-menționată nu răspunde, de fapt, solicitărilor recurentului; - Instanța de fond nu a făcut vorbire, în considerentele sentinței recurate, de documentele și precizările depuse la dosar de către reclamantul-recurent; - Deși reclamanta-recurentă a sesizat instanța de judecată cu o cerere privind neexecutarea dispozitivului unei sentințe judecătorești care conținea două obligații, anume cea de a răspunde unei solicitări și cea de a plăti o sumă de bani, în mod eronat a concluzionat că cea de-a doua obligație poate fi pusă în executare separat.

Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează. În speță, recurentul-reclamant și-a construit argumentația privind nelegalitatea hotărârii recurate pe motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Mai întâi, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, față de situația de fapt și dispozițiile legale invocate, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. În concluzie, în speță, s-au respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care indică, între elementele de conținut ale hotărârii judecătorești, și expunerea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de control judiciar constată neîntemeiate și motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, reclamantul-recurent a învestit instanța de judecată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că intimata-pârâtă F.R.S. nu a pus în executare dispozițiile sentința civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie 2012, prin care aceasta a fost obligată să soluționeze cererea reclamantului S.S.C. Snagov din data de 23 august 2011 și să plătească acestuia cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Or, în cauza analizată lipsesc aceste elemente esențiale ale răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. Înalta Curte constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că, prin adresa nr. 44 din 05 iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantului, menționând expres că răspunsul este formulat în executarea sentinței civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012. Adresa a fost emisă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile recurentului-reclamant privind lipsa dovezii de comunicare sau faptul că răspunsul ar fi nesatisfăcător nu sunt de natură a îndreptăți concluzia că în speță trebuie făcută aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate. De asemenea, se mai constată că instanța de fond a apreciat corect faptul că dispoziția privind cheltuielile de judecată urmează a fi pusă în executare potrivit dreptului comun, hotărârea judecătorească reprezentând un titlu executoriu, în condițiile legii. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu există rațiuni pentru modificarea sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S.C. Snagov împotriva sentinței civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013.