ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1963/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2015, modificată și precizată ulterior, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate:

- anularea Notificării nr. x din 17 august 2015, prin care i s-au comunicat valorile indicilor Vit și VTt aferenți trimestrului III 2012, precum și valorile indicilor VT 2011 și VI 2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr), precum și anularea Notificării nr. x din 4 februarie 2016, emisă ulterior de pârâtă cu privire la aceleași informații;

- anularea Ordinului Președintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012, prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum și anularea Ordinului Președintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT 2011;

- anularea Adresei nr. x din 18 noiembrie 2015 prin care CNAS a respins contestația administrativă;

- obligarea pârâtei să îi comunice:

a) valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum și valoarea indicelui VT2011, după scăderea reală și efectivă a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piață în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în cauze având ca obiect anularea notificărilor individuale emise pentru trimestrele IV 2011, III 2012.

b) consumul de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrele IV 2011, III 2012, aferent vânzărilor reclamantei.

Prin Sentința nr. 3629 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției invocate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și acțiunea modificată și precizată formulată de reclamanta A. SRL, ca nefondate.

Împotriva Sentinței nr. 3629 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurenta reclamantă a arătat că toate trimiterile făcute de instanța de fond la modul de stabilire a procentului "p" (spre ex.:

"Referitor la caracterul arbitrar și excesiv al procentului p (...)3", acestea sunt complet străine cauzei, procentul "p" fiind incident în toate perioadele în care contribuția se calculează potrivit formulei din art. 3 al O.U.G. nr. 77/2011, nu și pentru trimestrele I - III 2012, în care formula de calcul este instituită prin art. 3

1

din același act normativ, fără a se face nicio mențiune despre procentul "p".

În mod greșit a respins instanța de fond cererea de anulare a Ordinelor Președintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum și Ordinul Președintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT2011, fără însă a motiva această măsură în niciun fel.

A susținut recurenta că problema esențială în cauză este faptul că CNAS a comunicat recurentei aceleași valori ale indicilor VTt și VT2011 ca și cele menționate în notificările anulate în mod definitiv prin hotărâre judecătorească, singura intervenție fiind în sensul excluderii TVA-ului și a valorii a trei medicamente din cuprinsul Vit.

Cu toate acestea, este cunoscut faptul că numeroase notificări individuale transmise plătitorilor de contribuție în perioada trimestrelor IV 2011 - III 2012 au fost anulate, la rândul lor, prin hotărâri judecătorești definitive.

Altfel spus, ordinele a căror anulare o solicită sunt nelegale, întrucât CNAS nu a scăzut din valoarea acestor indici globali (VTt și VT2011) valoarea medicamentelor din toate notificările anulate.

Totodată, trebuie anulate actele administrative individuale ce includ date de consum ce s-au dovedit a fi eronate, precum și actul administrativ pe baza căruia a fost stabilit procentul "p", act care cuprinde, la rândul său, date ce s-au dovedit a fi eronate.

În mod greșit a respins instanța de fond cererea de anulare a notificărilor x din 17 august 2015, respectiv P/925 din 4 februarie 2016, precum și capătul de cerere nr. IV.

Notificarea este nemotivată în fapt în ceea ce privește elementele de calcul reprezentate de Vit - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție și VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente.

Instanța de fond nu a făcut nicio evaluare concretă a temeiniciei argumentelor recurentei. În concret, notificarea emisă de CNAS nu cuprinde nicio explicație pentru care valoarea vânzărilor individuale sau totale reprezintă o anumită sumă.

Intimata CNAS nu i-a comunicat recurentei consumul de medicamente aferent vânzărilor sale pentru a determina corectitudinea indicelui Vit.

A detaliat recurenta și elementele care încarcă în mod deosebit valoarea notificării și duc la o discriminare fiscală a sa: cotele de adaos (farmacie 24%, distribuitor 14%), algoritmul bazei de calcul, discriminarea în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, discriminarea prin preț, povara fiscală excesivă Ia care este supusă firmă.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă CNAS nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile subsumate acestui motiv de casare.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluțiile de respingere a excepțiilor invocate de partea adversă și a cererii de chemare în judecată, modificată și precizată, cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Recurenta a susținut că hotărârea ar fi nemotivată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea ordinelor Președintelui CNAS prin care au fost stabilite valorile indicelui VTt pentru trimestrul III 2012 și, respectiv, VT 2011.

Critica este nefondată, având în vedere faptul că din cuprinsul considerentelor rezultă că instanța de fond a analizat aceste acte, concluzionând că "argumentul că nu s-a scăzut valoarea medicamentelor din notificarea anulată irevocabil de instanțe fără a le mai include în VTt și VT 2011 este fără suport probator și juridic contradictoriu, atâta timp cât reclamanta efectua raportări de liste de medicamente către pârâtă și în al doilea rând își poate demonstra o creanță în alt cadrul legal sau poate cere compensația în cursul relațiilor reciproce".

De asemenea, Înalta Curte constată că referirea instanței de fond la modul de stabilire a procentului "p" se regăsește în considerentele sentinței în contextul reproducerii textului art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în condițiile în care recurenta reclamantă a criticat, nu doar valorile comunicate prin notificare pentru trimestrul III 2012, pentru care era, într-adevăr, incidentă formula de calcul din art. 3

1

(desigur, cu observarea Deciziei nr. 39/2013 a CCR), ci și pe cele aferente anului 2011, când era aplicabil algoritmul de calcul din art. 3.

Pe de altă parte, și dacă ar fi fost vorba de un veritabil motiv străin de natura cauzei, acesta nu era de natură să atragă prin sine însuși casarea sentinței, întrucât nu era singurul considerent al acesteia, pentru a se putea reține incidența ultimei teze a art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (când hotărârea cuprinde "numai motive străine de natura cauzei").

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile subsumate acestui motiv privind respingerea cererii de anulare a Ordinului președintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 și a Ordinului președintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 motivat de faptul că CNAS nu a scăzut din VTt pentru trimestrul III 2012 și VT2011 valoarea medicamentelor pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive de anulare a notificărilor emise de CNAS.

Cu prioritate, se reține că, prin Ordinul președintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru trimestrul III 2012, în sumă de 1.837.855.928,71 RON, iar prin Ordinul președintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru trimestrul I 2012 (care nu face obiectul prezentei cauze), precum și valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru anul 2011, în sumă de 6.748.766.077,16 RON.

În raport cu conținutul lor, aceste ordine nu întrunesc elementele unor acte administrative propriu-zise sau asimilate, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu nasc, modifică sau sting raporturi juridice prin ele însele, ci sunt simple operațiuni materiale prealabile, prin care se cuantifică anumite valori ale vânzărilor totale trimestriale sau anuale, după caz.

Prin urmare, ele nu fac obiect distinct al acțiunii în anulare, ceea ce se atacă în instanța de contencios administrativ fiind, potrivit prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, notificarea prin care CNAS comunică datele necesare stabilirii și achitării contribuției clawback.

Pe de altă parte, nu se pot considera nelegal stabilite valorile din aceste ordine emise în anul 2012 pentru considerente ce țin de evenimente ulterioare, respectiv motivat de faptul că s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care, ulterior comercializării și decontării medicamentelor (și chiar emiterii ordinelor), unele notificări au fost anulate total sau parțial, impunându-se excluderea din valorile comunicate anumite medicamente.

Cât privește criticile aduse de recurenta reclamantă sentinței referitor la respingerea cererii de anulare a Notificării nr. x din 17 august 2015 și a Notificării nr. x din 4 februarie 2016, Înalta Curte reține, cu prioritate, faptul că, deși intimata pârâtă CNAS a invocat în fața instanței de fond excepția inadmisibilității cererii de anulare a acestei din urmă notificări, pentru lipsa plângerii prealabile, nu a înțeles să formuleze recurs împotriva soluției de respingere a excepției, care astfel a intrat în puterea lucrului judecat, nefăcând obiectul controlului judiciar al instanței de recurs.

De asemenea, din examinarea conținutului celor două notificări, Înalta Curte constată că se confirmă susținerile intimatei pârâte în sensul că prin cea de-a doua notificare s-au remediat erorile materiale din cuprinsul primei notificări, erori ce vizau chiar valorile comunicate, astfel că, practic, Notificarea nr. x din 17 august 2015 nu a fost revocată sau anulată, dar și-a încetat efectele la data emiterii Notificării nr. x din 4 februarie 2016, fapt menționat expres în acest din urmă act administrativ.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a analizat Notificarea nr. x din 4 februarie 2016 prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în acțiunea modificată și precizată, răspunzând grupat, explicit sau implicit, tuturor argumentelor relevante aduse de părți.

Referitor la critica recurentei - reclamante privind nereținerea de către instanța de fond a motivului de nelegalitate constând în nemotivarea notificării, Înalta Curte constată că, prin acest act, intimata pârâtă CNAS a comunicat recurentei - reclamante elementele de fapt și de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (Vit), în care nu a fost cuprinsă valoarea de consum aferentă medicamentelor cu cod CIM W43111001, W00807001, W13302001 (obligație impusă prin hotărâre judecătorească definitivă).

Motivarea sintetică a notificării, determinată de faptul transmiterii în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale către plătitorii de taxă care reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor, nu este de natură să aducă atingere calității actului administrativ sub aspectul conținutului, care respectă prevederile art. 3

1

și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce stipulează expres și faptul că doar aceste date fac obiectul contestației plătitorului de taxe.

De altfel, nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cea de recurs, recurenta reclamantă nu a indicat în concret care sunt acele elemente prevăzute de lege cu caracter obligatoriu și care nu se regăsesc în cuprinsul notificării sau în anexa care face parte integrantă din aceasta și care ar fi împiedicat-o să cunoască eventualele aspecte vătămătoare și să-și formuleze apărările corespunzătoare.

În mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că nu pot fi reținute nici celelalte aspecte de nelegalitate a actului administrative invocate.

Această opinie este împărtășită de instanța de control judiciar, având în vedere că, în speță, în executarea dispozițiilor Sentinței nr. 81 din 21 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2013, în sensul înlăturării valorii TVA din valorile aferente VTt trimestrul III 2012 și VT2011, precum și a valorii unor medicamente expres indicate, s-a comunicat recurentei reclamante Notificarea nr. x din 17 august 2015, după care, având în vedere că, prin această notificare, s-a comunicat din eroare valoarea consumului individual aferent trimestrului II 2012, în loc de cel aferent trimestrului III 2012, prin Notificarea nr. x din 4 februarie 2016 a fost comunicat consumul aferent trimestrului III 2012 fără TVA, valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 (Vi2011) fără TVA și valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru anul 2011 (VT2011) fără TVA., precum și valorile consumului de medicamente pentru trimestrul IV 2011, fără TVA și fără medicamentele stabilite prin sentința anterior menționată.

Potrivit art. 16 lit. a) din H.G. nr. 1389/2010 - Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (aplicabil trimestrului III 2012), casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor, iar consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 se determină în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

În acest context legal și faptic, rezultă că valoarea consumului total trimestrial, astfel cum a fost raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente, verificat și validat de casele de asigurări de sănătate, a fost decontată de intimata pârâtă CNAS din sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta nefăcând de altfel vreo obiecțiune la încasarea integrală a sumei, inclusiv pentru medicamentele despre care susține că era imposibil să fi fost comercializate în perioada de referință.

În ceea ce privește criticile referitoare la greșita nereținere de către instanța de fond a elementelor care încarcă în mod deosebit valoarea din notificare, conducând și la discriminarea fiscală a recurentei și la o povară fiscală excesivă (cotele de adaos ale farmaciilor și distribuitorilor, algoritmul de calcul, discriminarea în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, discriminarea prin preț), Înalta Curte nu le poate primi ca fondate.

Astfel, așa cum s-a arătat constant în jurisprudența instanței supreme, care este în acord și cu cele statuate de Curtea Constituțională în această materie, introducerea taxei parafiscale este apanajul exclusiv al legislativului, care beneficiază de o marjă largă de apreciere în stabilirea bazei impozabile, a cotei de impunere și a mecanismului de colectare a taxelor fiscale și parafiscale, inclusiv existența intermediarilor (farmaciile și distribuitorii autorizați) în lanțul de distribuție a medicamentelor de la deținătorul de APP la pacienți fiind, de altfel, prevăzută de lege.

Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligația plății taxei clawback deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, respectiv producătorii și importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piață medicamentele decontate din bugetul FNUASS și obțin profit din vânzarea acestora.

Art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

În mod evident, noțiunea de valoare a consumului de medicamente aferent vânzărilor este diferită de cea a valorii vânzărilor de medicamente, iar prin Decizia nr. 268/2014, Curtea Constituțională a statuat că:

"38. Subiecții obligați la plata taxei de clawback sunt circumscriși în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență.

Totodată, prin Decizia nr. 668/2014, instanța de contencios constituțional a statuat în mod explicit că, atâta vreme cât "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător."

Aceste considerente sunt valabile și în prezenta cauză, iar sensul reglementării art. 3 și, respectiv, art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 nu poate fi decât cel care rezultă și din această jurisprudență constantă a Curții Constituționale.

Totodată, prin Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că, prin O.U.G. nr. 77/2011, s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții lor, de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce îi privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție", aceștia au obligații contractuale.

De asemenea, Curtea a reținut că, pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin O.U.G. nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Prin aceeași decizie s-a reținut că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de O.U.G. nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006, republicată, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). în aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Astfel, câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este Ia aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și a jurisprudenței Curții Constituționale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței nr. 3629 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - LM