ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2205/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, următoarele:

- anularea notificării nr. x/06.10.2016, prin care reclamantei i s-au comunicat valorile indicilor Vit și VTt aferenți trimestrului I 2012, precum și valorile indicilor VT2011 și Vi2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr);

- anularea notificării nr. x/05.04.2016, prin care reclamantei i s-au comunicat valorile indicilor Vit și VTt aferenți trimestrului II 2012, precum și valorile indicilor VT2011 și Vi2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr);

- anularea Ordinelor Președintelui CNAS (necomunicate și nepublicate) prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I și II 2012, precum și Ordinul Președintelui CNAS (necomunicat și nepublicat) prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT2011;

- anularea adreselor nr. x/09.12.2016 și y/22.07.2016 prin care CNAS a respins plângerile prealabile formulate de reclamantă;

- obligarea pârâtei să comunice reclamantei valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I și II 2012, precum și valoarea indicelui VT2011 ca urmare a scăderii reale și efective a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piață în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în cauze având ca obiect anularea notificărilor individuale emise pentru trimestrele IV 2011,1 și II 2012, precum și consumul de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrele IV 2011, I și II 2012, aferent vânzărilor reclamantei.

Prin sentința nr. 756 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat – în esență – că instanța de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a Ordinelor nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012.

Recurenta a susținut că CNAS i-a comunicat aceleași valori ale indicilor VTt și VT2011 ca cele menționate în notificările anulate în mod definitiv prin hotărâre judecătoreasca, singura intervenție fiind în sensul excluderii TVA-ului.

Astfel, ordinele contestate sunt nelegale întrucât CNAS nu a scăzut din valoarea acestor indici globali (VTt și VT2011) valoarea medicamentelor din notificările anulate în mod irevocabil de instanțele judecătorești, în condițiile în care numeroși deținători de APP au contestat pe calea contenciosului administrativ legalitatea și temeinicia notificărilor emise de CNAS în perioada trimestrelor IV 2011 - III 2012, iar în multe cazuri, instanțele au dispus anularea acestor notificări, soluțiile fiind confirmate de Înalta Curte de Casație si Justiție.

Prima instanță a respins acest argument, reținând că legalitatea ordinelor "trebuie raportată la datele existente în evidența pârâtei la data emiterii acestor ordine, ci nu la cele rezultate în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești în contradictoriu cu alte părți".

În opinia recurentei, motivul enunțat de prima instanță este lipsit de orice temei, întrucât, în mod evident, CNAS a emis ordinele în discuție pe baza datelor existente în evidența sa la momentul respectiv. Totuși, aceste date s-au dovedit a fi parțial eronate, iar acest lucru a fost stabilit cu valoare de adevăr judiciar prin hotărâri judecătorești de anulare a valorilor individuale de vânzări.

Contribuția clawback trebuie calculată și plătită în funcție de consumul real de medicamente. În speță nu s-a pus în vreun moment problema exonerării de la plată, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci de corecta stabilire a parametrilor în funcție de care se calculează contribuția.

Toate apărările CNAS construite pe ideea că anularea unui act administrativ cu caracter individual (notificările emise către deținătorii de APP) nu pot determina anularea unui act administrativ cu caracter normativ (ordinul prin care se stabilește valoarea indicelui VTt) nu pot fi reținute. Atât notificările individuale, cât și ordinul normativ au la bază informațiile privind valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS. În timp ce notificările individual extrag din sistemul informatic de raportare a consumului strict valorile aferente unui anumit plătitor de contribuție, ordinul normativ le însumează pe toate, în vederea stabilirii valorii indicelui VTt (valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății).

Anularea unei singure notificări individuale pe motivul includerii eronate a unui anumit medicament face dovada faptului că sistemul informatic cuprinde o eroare, în sensul că medicamentul respectiv nu poate intra în baza de calcul a contribuției elawbaek. Or, automat, acest lucru înseamnă că medicamentul respectiv nu trebuie să se regăsească nici în valoarea indicelui VTt, întrucât, în caz contrar, toți plătitorii de contribuție vor fi ținuți la plata unei contribuții stabilite pe baza unui indice (VTt) calculat eronat. Așadar, nu se pune problema unui raționament în sensul imposibilității anulării unui act administrativ normativ ca urmare a anulării anterioare a unui act administrativ cu caracter individual ci, urmare a specificităților sistemului de stabilire a contribuției clawback, anularea notificării individuale face dovada faptului că nici valoarea stabilită prin ordinul normativ nu este corectă.

Recurenta reclamantă a mai susținut că instanța de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a notificărilor x/06.10.2016 și y/05.04.2016, precum și a capătului de cerere nr. IV.

CNAS a stabilit în mod nelegal indicele Vit aferent trimestrelor I și II 2012, comunicat prin notificările x/06.10.2016 și y/05.04.20156, prin includerea unor medicamente ce erau expirate în perioada respectivă.

Astfel cum a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013, medicamentele W43111001 - x 50 mg și W00807001 - CARBEPSIL 400 mg nu au putut fi vândute în perioada de referință întrucât au expirat încă din luna mai 2011, martie 2011, aprilie 2012. Neputând fi vândute în perioada de referință, rezultă în mod logic că nu a putut exista un "consum" al acestor medicamente care să poată fi raportat de furnizorii de medicamente către casele județene, iar de acolo mai departe către CNAS.

Prin urmare, în notificările contestate, CNAS a inclus aceleași valori de consum, din care doar a scăzut TVA-ul, cu încălcarea evidentă a hotărârilor judecătorești pronunțate față de primele notificări emise, hotărâri care obligau la eliminarea anumitor medicamente din valoarea consumului.

În continuare, recurenta reclamanta a arătat că notificările sunt nemotivate în fapt în ceea ce privește elementele de calcul reprezentate de Vit - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție și VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente.

Astfel, notificarea emisă de CNAS nu cuprind nicio explicație pentru care valoarea vânzărilor individuale sau totale reprezintă o anumită sumă. Orice creanță fiscală se stabilește ținând cont de principiul transparenței fiscale, în baza căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaște și înțelege modul de constituie a bazei de calcul pentru taxa, impozitul sau contribuția pe care acesta trebuie să o plătească.

Din notificarea emisă de CNAS nu rezultă cum anumite medicamente, în privința cărora societatea reclamantă are o anumită reprezentare privind consumul, fundamentată pe baza informațiilor oferite de cocontractanții societății, se regăsesc în valori de consum atât de ridicate.

Inexistența unei motivări în fapt determină imposibilitatea recurentei de a verifica realitatea datelor indicate prin raportare la comunicările făcute de casele teritoriale de asigurări de sănătate, astfel încât aceasta nu poate verifica raționamentul CNAS la emiterea notificării, aspect ce constituie un motiv pentru anularea actului administrativ.

În final, recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 prin respingerea capătului de cerere privitor la comunicarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (capătul de cerere nr. V-b din cererea introductivă).

În opinia reclamantei, prima instanță a reținut în mod greșit că "nu are relevanță prețul de vânzare al medicamentelor de către reclamantă, ci valoarea medicamentelor vândute de reclamantă ce se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății".

Recurenta reclamantă a apreciat că această explicație contravine prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, incidente în cauză. Astfel, deși în perioada de referință (trimestrele I - III 2012), contribuția clawback se stabilea în baza unei formule derogatorii, stabilită prin art. 3

1

(introdus prin O.U.G. nr. 110/2011), prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 erau în continuare în vigoare: "Casa Naționala de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător dalelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.'"

În lipsa oricărei justificări a modului de calcul a valorilor comunicate prin notificare, societatea reclamantă nu poate presupune decât că aceasta se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la prețul de vânzare A., incluzând astfel și adaosurile distribuitorilor și farmaciilor, elemente de formare a prețului ce nu sunt prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011.

Prin urmare, valoarea "vânzărilor" determinată de CNAS depășește cu mult valoarea vânzărilor A., baza de calcul devenind supradimensionată și imprevizibilă, excedând în mod real controlului agentului economic (deținător de APP), punându-l pe acesta în imposibilitate de a previziona sarcina fiscală ce apasă asupra sa.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Notificarea din 05.05.2012 modificată prin Notificarea din 23.05.2012, respectiv prin Notificarea din 31.07.2012, emise de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au fost comunicate reclamantei A. S.R.L., în calitate de deținător de autorizație de punere pe piață a mai multor medicamente, datele necesare calculului contribuției trimestriale aferente trimestrelor I și II ale anului 2012, printre care și date privind valorile vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru anul 2011 și valorile vânzărilor totale trimestriale pentru trimestrele I și II 2012, stabilite prin Ordinul președintelui CNAS nr. 119/27.04.2012, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 155/23.05.2012, respectiv prin Ordinul președintelui CNAS nr. 380/30.07.2012.

Urmare a contestării în instanță, prin sentința civilă nr. 355/25.06.2015 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 615/04.03.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost anulate notificările aferente trim. I 2012, iar prin prin sentința civilă nr. 20/23.01.2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 2423/11.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost anulată notificarea aferentă trim. II 2012.

Pentru a pronunța aceste soluții, instanțele de judecată au reținut că în mod greșit în notificările comunicate reclamantei au fost incluse în valoarea vânzărilor și taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea vânzărilor de medicamente având codurile CIM W43111001 – Ketoproxin 50 mg și W00807001 – Carbepsil 400 mg, pentru care expirase termenul de valabilitate în perioada respectivă.

Pârâta CNAS a emis noile notificări, respectiv Notificările nr. x/05.04.2016 și nr. y/06.10.2016, prin care au fost comunicate reclamantei noile date necesare calculului taxei clawback aferentă trimestrelor I și II 2012 cu excluderea taxei pe valoarea adăugată din VTt și Vit trim. I și II 2012 și din VT2011. De asemenea, s-a făcut precizarea că în valoarea vânzărilor individuale pentru trimestrele I și II 2012 nu este inclusă valoarea de consum aferentă codurilor CIM W43111001 și W00807001.

Împotriva Notificărilor nr. x/05.04.2016 și nr. y/06.10.2016 și a Ordinelor Președintelui CNAS prin care au fost stabilite valorile VTt pentru trim. I și II 2012 și VT2011, reclamanta a formulat contestații administrative, contestații ce au fost respinse prin adresele CNAS nr. x/22.07.2016 și nr. y/09.12.2016.

Recurenta reclamantă A. S.R.L. a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal Notificările nr. x/05.04.2016 și nr. y/06.10.2016 și Adresele nr. x/22.07.2016 și nr. y/09.12.2016 prin care CNAS a răspuns contestațiilor administrative, precum și Ordinele Președintelui CNAS prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrele I și II 2012 și valoarea indicelui VT2011, solicitând totodată și obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei, și comunicarea valorii indicelui VTt pentru trimestrele I și II 2012, precum și a valorii indicelui VT2011 ca urmare a scăderii reale și efective a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piață în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Prin motivele de recurs, recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ca urmare a respingerii cererii de anulare a Ordinelor nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012.

Aceste susțineri sunt nefondate, instanța de recurs constatând că prin ordinele constestate s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru trimestrele I și II 2012, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS pentru anul 2011.

Având în verere conținutul lor, Ordinele nr. 119/27.04.2012, 155/23.05.2012, 380/30.07.2012 nu pot constitui un obiect distinct al acțiunii în anulare, întrucât nu întrunesc elementele unor acte administrative propriu-zise sau asimilate, așa cum sunt reglementate prin art. 2 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu nasc, modifică sau sting raporturi juridice prin ele însele, în condițiile în care prin intermediul lor doar se stabilesc anumite valori ale vânzărilor totale trimestriale sau anuale, după caz.

Legiuitorul a dat posibilitatea de a se ataca în instanța de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, notificările prin care CNAS comunică datele necesare stabilirii și achitării contribuției clawback.

Cu toate acestea, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, nu se pot considera nelegal stabilite valorile din aceste ordine emise în anul 2012 pentru considerente ce țin de evenimente ulterioare, respectiv motivat de faptul că s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care, ulterior comercializării și decontării medicamentelor, unele notificări au fost anulate total sau parțial, impunându-se excluderea din valorile comunicate anumite medicamente.

Nefondate sunt și criticile recurentei potrivit cărora CNAS a stabilit în mod nelegal indicele Vit aferent trimestrelor de referință, prin includerea unor medicamente ce erau expirate în perioada respectivă.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de recurs observă că în notificarea nr. x/06.10.2016 la pct. 5 pârâta a menționat că "în valoarea vânzărilor de medicamente (Vit) pentru trimestrul I 2012 nu este inclusă valoarea de consum aferentă codurilor CIM W43111001 și W00807001, potrivit instanței de judecată".

Referitor la nemotivarea notificărilor, Înalta Curte reține că intimata pârâtă CNAS a comunicat recurentei reclamante elementele de fapt și de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrele I și II 2012 și valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (Vit), cu respectarea prevederilor art. 3

1

și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce stipulează expres și faptul că doar aceste date fac obiectul contestației plătitorului de taxe.

În susținerea acestei critici, recurenta reclamantă nu a indicat în concret care sunt elementele prevăzute de lege cu caracter obligatoriu și care nu se regăsesc în cuprinsul notificării sau în anexa care face parte integrantă din aceasta, existența unei diferențe a valorii de consum comunicate față de valoarea estimată de societate nefiind de natură să conducă în sine la anularea actelor contestate.

De altfel, potrivit art. 16 lit. a) din H.G. nr. 1389/2010 - Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor, iar consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 se determină în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

În acest context, rezultă că valoarea consumului total trimestrial, astfel cum a fost raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente, verificat și validat de casele de asigurări de sănătate, a fost decontată de intimata pârâtă CNAS din sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta nefăcând de altfel vreo obiecțiune la încasarea integrală a sumei, inclusiv pentru medicamentele despre care susține că era imposibil să fi fost comercializate în perioada de referință.

Nu pot fi primite nici criticile vizând respingerea capătului de cerere referitor la comunicarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se stabilește de către CNAS pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la CNAS de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Astfel, unul dintre elementele formulei de calcul a taxei clawback este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum.

Casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin urmare, în mod corect pârâta CNAS a comunicat valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Referitor la includerea în valoarea consumului de medicamente a valorii adaosurilor de pe lanțul de distribuție, criticile recurentei reclamante sunt nefondate întrucât, așa cum rezultă din prevederile art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, coroborate și cu Decizia nr. 665/2014 a Curții Constituționale, contribuția clawback se raportează la o bază de calcul constând în valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente (din care se scade valoarea TVA), așa cum este suportat din FNUASS și din bugetul MS, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, iar nu la o bază de calcul constând în valoarea vânzărilor deținătorului de autorizații de punere pe piață.

Curtea Constituțională a subliniat în decizia menționată că această contribuție trimestrială a fost reglementată în considerarea împrejurării că deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor li se decontează contravaloarea medicamentelor vândute, avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți implicați în distribuția medicamentelor. Pentru vânzarea medicamentelor, acești subiecți practică un adaos comercial negociat chiar cu deținătorul autorizației de punere pe piață, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să intre în baza de calcul a contribuției.

În acest context, sunt neîntemeiate și susținerile recurentei reclamante privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instanța de recurs având în vedere Deciziile nr. 665/2015, nr. 668/2014 și nr. 789/2015, în a căror motivare, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că nu se poate vorbi de încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, raportat la faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui"just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale și economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existența unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și alegerea modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Adoptarea O.U.G. nr. 77/2011 a fost determinată de un interes public general, explicitat în preambulul ordonanței de urgență, modul de calcul al contribuției trimestriale fiind stabilit în considerarea regimului juridic preferențial al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și de farmacii, care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor și au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție. Curtea Constituțională a apreciat că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Instanța de contencios constituțional a constatat că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementată de ordonanță. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a observat că, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)". Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea Constituțională a constatat că modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie sunt plafonate la un anumit nivel, determinat în mod clar și explicit.

Așadar, câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător.

Curtea Constituțională a observat, de asemenea, că, în acest cadru legal, este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 756 din 21 februarie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.