ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2012, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate: - anularea notificării nr. x/27.04.2016 transmisă reclamantei de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I al anului 2016; - anularea adresei nr. x/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă împotriva notificării sus-menționate; - obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei, în trimestrul I 2016.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 959 din 6 martie 2018, Curtea de Apel București a hotărât următoarele: - a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și a anulat notificarea nr. x/01.06.2016 și adresa nr. x/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016 emise de pârâta CNAS, în parte, aferent valorii consumului de medicamente din T1 2016; - a obligat pârâta CNAS să comunice reclamantei consumul de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrat în trimestrul I 2016, aferent vânzărilor reclamantei; - a respins capătul de cerere privind comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS/BMS, consum aferent vânzărilor reclamantei, ca neîntemeiat.

Recursul principal și recursul incident Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au declarat recurs principal pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și recurs incident reclamanta A. S.R.L.. 3.1. Prin recursul principal, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În ceea ce privește statuările instanței de fond potrivit cărora CNAS are obligația comunicării consumului raportat la nr. de unități din fiecare medicament, recurenta arată că aceste statuări contravin prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în baza cărora a fost emisă notificarea contestată. Conform art. 1 coroborat cu art. 3 alin. (1) și (4) din actul normativ menționat, la stabilirea și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din FNUASS și din bugetul MS. De asemenea, legiuitorul a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, iar nu vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Prin raportare și la art. 5 alin. (4) și (7) din ordonanță, consumul aferent vânzărilor fiecărui deținător de APP vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FUASS și din bugetul MS, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, care include adaosurile comerciale și TVA. Din dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 anterior enumerate rezultă că acel consum de medicamente menționat de art. 3 alin. (3) reprezintă valoarea consumului de medicamente, la care se referă art. 5 alin. (7). Ordonanța nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente, cum a reținut instanța de fond, iar valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți, prin farmacii, spitale și centre de dializă. Și la calculul procentului "p", legiuitorul a stabilit că se utilizează, simetric, valoarea consumului total trimestrial. Dacă CNAS ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantități, așa cum stabilește instanța de fond că ar corespunde prevederilor legale, reclamanta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului având în vedere că procentul de compensare al medicamentelor diferă. Casele de asigurări de sănătate decontează valoarea consumului de medicamente raportată de furnizori și transmit în format centralizat CNAS valoarea acestui consum în conformitate cu art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 și cu respectarea Ordinului președintelui CNAS nr. 1058/2015. Cu privire la statuările instanței de fond potrivit cărora pârâta CNAS nu a probat comercializarea de către reclamantă a medicamentelor având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 și W54813004, iar anexa la notificare (ce cuprinde consumul medicamentelor acestui A. pentru trimestrul I 2016) ar conține erori, recurenta-pârâtă arată că toate codurile CIM care fac obiectul notificării au fost declarate de reclamantă în baza art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, prin Lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, conform adresei nr. x/18.04.2016, înregistrată la CNAS sub nr. x din aceeași dată. De asemenea, toate codurile CIM ce fac obiectul notificării au fost listate în CANAMED pentru trimestrul de referință și în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman al ANMDM. Cu privire la consumul lor, recurenta-pârâtă trimite la rezultatul verificărilor efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale, care au raportat acest consum la nivelul trimestrului I 2016, rezultat cuprins în raportul de control administrat ca probă în cauză, referirea instanței de fond la un raport de expertiză fiind eronată. Față de situația prezentată detaliat în cuprinsul cererii de recurs, invocă incidența art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora, în cazul soluționării contestațiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8) se vor plăti contribuțiile aferente noilor sume comunicate de CNAS, iar în cazul depășirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată. Prin raportare la verificările efectuate de casele de asigurări de sănătate, iar nu de un expert, care au constatat că furnizorii de servicii medicale au înregistrat în evidența cantitativ-valorică, și implicit în datele de consum raportate, a unui număr de 7 coduri CIM în locul altor coduri CIM, aferente medicamentelor cu aceeași denumire comercială, formă farmaceutică, concentrație și A. S.R.L., singura diferență fiind legată de forma de prezentare a ambalajului, anularea în parte a notificării de către instanța de fond este nelegală. 3.2. Prin recursul incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul: 1) anulării notificării și prin valorificarea următoarelor motive de nelegalitate: i) baza de calcul a contribuției determinată de CNAS prin notificare, este nelegală și ii) include numeroase medicamente ce au fost raportate în mod eronat ca fiind consumate în perioada de referință; 2) obligării CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei. În motivare arată că aprecierile primei instanțe în ceea ce privește stabilirea bazei de calcul a contribuției clawback sunt eronate, fiind întemeiate pe o aplicare greșită a normelor de drept material care reglementează stabilirea contribuției, în special a art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011. Instanța a respins capătul de cerere cu privire la obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, reținând că în mod corect a raportat CNAS valoarea consumului (comunicată prin notificare) la valoarea de compensare a medicamentelor, care include și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de distribuție al medicamentelor. Instanța a stabilit greșit că baza de calcul a contribuției o reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție. Au fost încălcate astfel prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011, dar și principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, contribuția nefiind așezată asupra unei baze de impunere raportată la veniturile contribuabilului, ci raportată inclusiv la veniturile altor entități de pe lanțul de comercializare al medicamentelor (distribuitori și farmacii). Recurenta-reclamantă arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, modul de stabilire a contribuției are în vedere valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, noțiune care este diferită de valoarea de compensare a medicamentelor, suportată din cele două surse. Nu există niciun temei legal pentru a pune semnul egalității între cele două sintagme. O altă interpretare a prevederilor legale ar lăsa fără efecte utilizarea de către legiuitor a cuvântului "vânzări". Interpretarea sistematică și teleologică a textului ordonanței impune concluzia că CNAS trebuie să comunice doar consumul (iar nu valoarea consumului), pentru că CNAS și casele județene nu au cum să cunoască valorile vânzărilor inițiale, ele cunoscând numai valoarea finală de compensare. De aceea CNAS nu are cum să calculeze în mod legal valoarea vânzărilor aferente fiecărui plătitor de contribuție. Interpretarea CNAS încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal întrucât baza de calcul a contribuției trimestriale include sume variabile stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și comercializare al medicamentelor. Acolo unde legislația națională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi și obligații ale contribuabililor, remediul cel mai la îndemână pentru autorități, pentru a se conforma CEDO, este aplicarea principiului in dubio contra fiscum, ridicat la rang de drept al omului. Echitatea, proporționalitatea, rezonabilitatea și nediscriminarea sunt nesocotite prin modul în care CNAS aplică O.U.G. nr. 77/2011 întrucât deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor ajung să suporte o sarcină fiscală care nu este determinată numai de propriul venit, ci și de cel al altor entități, deși acestea beneficiază în aceeași măsură de avantajele compensării medicamentelor. Trebuie ținut seama și de faptul că deținătorul de APP nu poate influența adaosurile comerciale aplicate de distribuitori și farmacii, astfel încât să stabilească prețul final al medicamentului. A doua critică formulată prin recursul incident se referă la împrejurarea că prima instanță nu a anulat notificarea în privința tuturor medicamentelor al căror consum a fost greșit raportat de către furnizorii de medicamente. Prin raportul de control depus la dosar chiar de către CNAS se atestă existența numeroaselor erori de raportare privind medicamente incluse în notificare, însă prima instanță a reținut în cuprinsul sentinței doar că "reclamanta nu a comercializat produsele având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 și W54813004". Or, față de probatoriul administrat chiar de către CNAS, prima instanță trebuia să aibă în vedere toate cazurile în care au existat erori în raportarea consumului de medicamente, adică toate situațiile care reies din raportul de reverificare întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul CNAS. Din situația sintetică prezentată prin raportul menționat rezultă trei situații care au condus la majorarea nejustificată a valorii consumului comunicat reclamantei, respectiv: 1. situații în care furnizorii de medicamente au raportat consumul unui medicament al cărui A. ar fi A., însă în realitate s-a consumat un medicament al cărui A. este o altă entitate - coloana 5 a tabelului; 2. situații în care loturile pretins consumate s-au dovedit a fi expirate în perioada de referință - coloana 6 a tabelului; 3. situații în care furnizorii nu au putut prezenta documente justificative - coloana 7 a tabelului. Având în vedere dovedirea (practic, recunoașterea de către CNAS) a existenței acestor erori de raportare, prima instanță trebuia să anuleze notificarea în integralitate, urmând ca CNAS să emită o nouă notificare prin care să excludă din valoarea consumului toate produsele în privința cărora au fost constatate asemenea erori.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat. A arătat că CNAS comunică un set minimal de informații, care nu permite contribuabilului nicio pârghie de control sau verificare asupra bazei de calcul a contribuției. Verificarea pe care CNAS a făcut-o în prezenta cauză asupra datelor cuprinse în notificare a scos la iveală existența a numeroase nereguli în raportarea datelor. Recurenta-reclamantă trimite din nou la conținutul raportului de control administrat ca probă în cauză. 4.2. Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului incident. Referitor la critica potrivit căreia modul de calcul al contribuției trimestriale ar trebui să se raporteze la valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție, iar nu la valoarea de compensare a medicamentelor, arată că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate, față de dispozițiile art. 1 - 5 din O.U.G. nr. 77/2011. Din FNUASS/BMS se decontează medicamentele la valoarea de compensare, astfel că valoarea consumului individual comunicată de CNAS prin notificarea contestată a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale. Referitor la încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale și a principiului certitudinii impunerii, recurenta-pârâtă trimite la deciziile CCR nr. 263/2013, nr. 665/2014 nr. 789/2015, nr. 802/2015, ale căror considerente le citează și la împrejurarea că prețul de distribuție al medicamentelor cuprinde un adaos limitat. Cât privește criticile potrivit cărora notificarea ar cuprinde numeroase medicamente raportate eronat ca fiind consumate în perioada de referință, reia susțineri din cuprinsul recursului referitoare la corecta comunicare a consumului individual pentru trimestrul de referință.

Procedura de soluționare a recursurilor Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursurilor de față, la data de 17.02.2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererilor de recurs Prin sentința recurată, instanța de fond, admițând în parte cererea reclamantei, a anulat notificarea și adresa de răspuns la contestația administrativă, emise de CNAS, în privința valorii consumului de medicamente din trimestrul I 2016, obligând pârâta să comunice reclamantei consumul de medicamente înregistrat în trimestrul I 2016, aferent vânzărilor reclamantei, în sensul explicitat prin considerentele potrivit cărora comunicarea trebuie să aibă în vedere numărul de unități din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS. Anularea notificării a avut în vedere și împrejurarea că anexa la notificare, ce cuprinde consumul individual de medicamente pentru trimestrul I 2016, cuprinde unele erori, în considerente arătându-se că reclamanta nu a comercializat produsele având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 și W54813004. Instanța de fond a înlăturat toate celelalte argumente de nelegalitate expuse de reclamantă la adresa actelor administrative atacate și a respins cererea reclamantei de comunicare a valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS/BMS prin raportare la valoarea vânzărilor reclamantei. Analizând mai întâi recursul principal, declarat de pârâta CNAS, Înalta Curte îl constată fondat în limitele și pentru motivele care vor fi arătate în continuare. O primă critică formulată de recurenta-pârâtă CNAS privește statuarea din dispozitivul sentinței recurate, potrivit căreia CNAS este obligată la comunicarea consumului de medicamente raportat la numărul de unități din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS. Critica, subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondată. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS comunică deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor care au obligația de a plăti trimestrial contribuția reglementată de acest act normativ valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate. Coroborând prevederile art. 5 și art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 rezultă că raportările farmaciilor, unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă către casele de asigurări de sănătate și, mai departe, raportările caselor de sănătate către CNAS a ceea ce actul normativ denumește "consumul centralizat de medicamente" sunt raportări valorice, nicidecum ale numărului de unități de medicamente consumate. Prin urmare, impunerea obligației de comunicare a numărului de unități din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS în trimestrul de referință nu respectă cadrul normativ în materia stabilirii contribuției pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Nicio dispoziție a O.U.G. nr. 77/2011 nu îndrituiește teza potrivit căreia CNAS ar avea obligația de transmitere către deținătorii de autorizații de punere pe piață a consumului de medicamente raportat la numărul de unități din fiecare medicament al cărui preț a fost suportat, total sau parțial, din FNUASS/BMS. Dimpotrivă, atât consumul total de medicamente utilizat la calculul procentului "p", la care se referă art. 3 din ordonanță, cât și consumul individual de medicamente transmis prin anexa la notificare, și în raport de care se stabilește baza de calcul a contribuției, au în vedere criteriul valoric, adică valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS. O a doua critică formulată de recurenta-pârâtă se referă la reținerea de către instanța de fond ca motiv de anulare a notificării a unor erori punctuale identificate în valoarea consumului individual aferent trimestrului I 2016 . Recurenta-pârâtă susține că toate codurile CIM care fac obiectul notificării au fost declarate de reclamantă, în conformitate cu art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, prin Lista medicamentelor pentru care datorează contribuția în trimestrul de referință și că s-a înregistrat consum cu privire la codurile CIM menționate de instanța de fond, așa cum a rezultat din verificările efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale. Acest motiv de recurs se intersectează cu unul dintre motivele recursului incident, respectiv cel prin care recurenta-reclamantă susține că instanța de fond în mod greșit nu a anulat notificarea prin valorificarea tuturor erorilor identificate în valoarea consumului individual, așa cum rezultă din chiar raportul de control depus de CNAS la dosarul cauzei. Cu alte cuvinte, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a reținut greșit necomercializarea medicamentelor având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 și W54813004, în vreme ce recurenta-reclamantă susține că instanța de fond trebuia să excludă din consumul individual valorile tuturor medicamentelor care au majorat nejustificat valoarea consumului comunicat reclamantei, din tripla perspectivă reliefată în raportul de control, și anume: medicamente raportate ca aparținând A. dar care în realitate aparțin altui A.; medicamente expirate și care nu puteau fi consumate în trimestrul de referință; medicamente în privința cărora deși s-a raportat consum furnizorii nu au putut prezenta documente justificative. Înalta Curte constată că argumentul recurentei-pârâte referitor la includerea medicamentelor în lista celor declarate de către A. potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 nu are nicio relevanță întrucât consumul de medicamente are la bază Lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, însă se stabilește în mod efectiv pe baza raportărilor referitoare la consum. Prin urmare, dacă se identifică și sunt dovedite situații în care consumul indicat în notificare nu corespunde realității, anularea notificării în privința consumului eronat stabilit se impune cu evidență. În speță, se constată că o verificare exhaustivă a consumului de medicamente comunicat A. pentru trimestrul de referință a fost făcută chiar de către CNAS, pe parcursul judecării cauzei în fond, fiind prezentat instanței un raport de control înaintat cu adresa nr. x/8.01.2018 . Acest raport, care a analizat fiecare cod CIM ce se regăsește în anexa la notificare (ce cuprinde valoarea consumului individual) identifică în coloanele 5, 6 și 8 trei tipuri de nereguli, și anume: 1. valori verificate care aparțin altui A.; 2.valori loturi expirate și 3.valori pentru care furnizorii nu au putut prezenta documente justificative de tip factură sau care nu au putut fi verificate, furnizorii nemaifiind în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate în semestrul II al anului 2017, când a avut loc verificarea solicitată de instanță. Față de conținutul raportului de control, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei-pârâte potrivit căreia din verificările efectuate la furnizorii de servicii medicale s-ar fi confirmat consumul individual aferent A. reclamant la nivelul trimestrului I 2016, comunicat prin anexa la notificare Analizând recursul incident, Înalta Curte îl constată fondat în limitele și pentru motivele care vor fi arătate în continuare. Cât privește nevalorificarea pe deplin a motivului de nelegalitate a notificării privitor la erorile înregistrate în valoarea consumului individual, Înalta Curte are în vedere că probatoriul administrat în fond a evidențiat existența unor astfel de erori pretinse de reclamantă, ele fiind consemnate în raportul de control întocmit de CNAS la solicitarea instanței de fond. Drept urmare, apreciază că trimiterea instanței de fond la necomercializarea codurilor CIM expres menționate în considerente, în locul referirii întocmai la conținutul verificărilor întreprinse de CNAS este greșită, în contextul aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011. Totuși acesta nu este un motiv de anulare în tot a notificării de vreme ce el afectează numai parțial valoarea consumului individual comunicată, motiv pentru care Înalta Curte va reforma sentința în sensul anulării numai în parte a notificării și a adresei de răspuns la contestația administrativă, respectiv pentru valorile consumului de medicamente identificate cu alt A., a celor expirate și a celor pentru care furnizorii nu au prezentat documente justificative, așa cum au fost identificate în raportul de control al CNAS referitor la trimestrul I 2016. Celelalte motive expuse în cadrul recursului incident sunt nefondate. Astfel, recurenta-reclamantă critică respingerea de către instanța de fond a solicitării sale de a obliga CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente raportat la valoarea vânzărilor sale. Solicitarea reclamantei presupune excluderea din valoarea consumului de medicamente a adaosurilor comerciale de pe lanțul de distribuție al medicamentelor. Susține recurenta-reclamantă că baza de calcul a contribuției ar reprezenta-o valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție, nicidecum valoarea de compensare a medicamentelor. Aceste susțineri sunt nefondate, față de dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011. Din prevederile coroborate ale art. 3 și art. 5 din ordonanță rezultă cu claritate că baza de calcul a contribuției o reprezintă valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS/BMS, ceea ce presupune reflectarea valorii de compensare a medicamentelor din bugetele publice arătate, iar nu a valorii la care respectivele medicamente au fost vândute de către A., intrând astfel pe lanțul de distribuție. Interpretarea dispozițiilor legale în sensul că ar trebui avută în vedere valoarea vânzărilor deținătorului de autorizație de punere pe piață, contrar susținerilor recurentei-reclamante, nu își găsește sprijin în nicio dispoziție a O.U.G. nr. 77/2011. Art. 3 alin. (1) din ordonanță arată clar cum se calculează contribuția trimestrială, și anume, prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS/BMS, iar utilizarea de către legiuitor în conținutul aceluiași alineat a sintagmei "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție" trebuie înțeleasă exclusiv ca o punere în relație a valorii consumului cu deținătorul de autorizație de punere pe piață obligat la plata contribuției, în sensul că respectivul consum decurge din vânzările A., nicidecum ca o explicitare a semnificației sintagmei valoarea consumului. Interpretarea corectă a dispozițiilor art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 transpare și din o seamă de decizii ale Curții Constituționale care, sesizată fiind cu excepții de neconstituționalitate ale articolelor anterior menționate, a statuat în mod explicit în sensul că textele legale se referă la valoarea medicamentelor suportată din FNUASS/BMS, care include adaosurile de pe lanțul de distribuție (ex., dec. nr. 484/2014, dec. 789/2015). Recurenta-reclamantă reia și criticile bazate pe principiile justei așezări a sarcinilor fiscale și certitudinii impunerii fiscale, arătând că raportarea valorii consumului de medicamente la valoarea finală de compensare încalcă aceste principii, permițând ca în baza de calcul a contribuției trimestriale să fie incluse sume variabile stabilite de ceilalți participanți în lanțul de distribuție și comercializare al medicamentelor. Aceste motive de recurs nu pot fi primite întrucât vizează însuși conținutul reglementării legale referitoare la stabilirea bazei de impunere, în privința căreia criticile ar putea fi formulate numai pe calea excepției de neconstituționalitate. În consecință, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal și recursul incident, va casa în parte sentința civilă recurată și, rejudecând, va anula în parte notificarea nr. x/27.04.2016 și adresa de răspuns la contestație nr. P/4197/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, respectiv pentru valorile consumului de medicamente identificate cu alt A., a celor expirate și a celor pentru care furnizorii nu au prezentat documente justificative, așa cum au fost identificate în raportul de control al CNAS referitor la trimestrul I 2016. Va menține soluția de respingere a capătului de cerere referitor la comunicarea valorii consumului de medicamente în funcție de valoarea vânzărilor reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE,