ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4067/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 februarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

(i) anularea Notificării nr. x/30.07.2015 privind contribuția clawback aferentă trimestrului II 2015;

(ii) anularea Notificării nr. x/29.10.2015 privind contribuția clawback aferentă trimestrului III 2015;

(iii) anularea adreselor nr. x/27.08.2015 și nr. y/15.12.2015, prin care pârâta CNAS a răspuns contestațiilor administrative, mai puțin mențiunile prin care au fost revocate anumite elemente din cuprinsul notificărilor;

(iv) obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 4190 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

- a anulat Notificările nr. x/30.07.2015 și nr. y/29.10.2015, emise de pârâtă;

- a anulat adresele nr. x/27.08.2015 și nr. y/15.12.2015, emise de pârâtă;

- a obligat pârâta să comunice reclamantei valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru trimestrele II și III 2015, consum aferent vânzărilor reclamantei.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 4190 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS"), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Referitor la argumentele instanței de fond cu privire la includerea în notificare a unor medicamente care nu puteau fi puse pe piață în perioada de referință, recurenta-pârâtă a arătat că, deși reclamanta a indicat 15 astfel de medicamente în cererea de chemare în judecată, prin contestația administrativă depusă pentru notificarea aferentă consumului trimestrului II 2015 a contestat doar un număr de 10 medicamente, iar prin cea depusă pentru consumul înregistrat la nivelul trimestrului III 2015 nu a solicitat, punctual, verificarea anumitor medicamente.

Astfel, a arătat pârâta, la pct. 48 și 52 din contestația administrativă formulată împotriva notificării aferente trimestrului II 2015, reclamanta a solicitat reanalizarea valorii consumului pentru 10 medicamente, între care nu se regăsesc și medicamentele cu codurile CIM W07199001, W51327001, W42501001, W42502001, W08339001, astfel încât CNAS nu a efectuat verificări și pentru aceste medicamente. În urma verificării efectuate cu privire la cele 10 medicamente specificate de reclamantă, la dosarul instanței de fond s-a depus adresa nr. x/07.09.2016, prin care s-a completat răspunsul inițial la contestația aferentă trimestrului II 2015, fiind diminuate valorile aferente medicamentelor cu codurile CIM W58811002 și W08978004. Așadar, este greșită susținerea instanței de fond că CNAS nu a modificat notificările inițiale, deși a constatat existența unor nereguli.

Referitor la medicamentele puse pe piață în trimestrul III 2015, prin contestația administrativă nu s-a solicitat punctual verificarea datelor de consum pentru anumite coduri CIM, astfel încât CNAS a verificat doar dacă medicamentele raportate de furnizorii de servicii medicale au fost declarate de reclamantă în lista de medicamente depuse conform art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

A mai susținut recurenta-pârâtă că reclamanta a încasat valoarea medicamentelor decontată din FNUASS în urma plăților făcute de farmacii și nu a contestat nici sumele încasate și nici consumul aferent acestei valori, astfel încât contestarea consumului la momentul plății contribuției trimestriale este făcută cu rea-credință.

3.2. Reclamanta Societatea A. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva considerentelor sentinței civile nr. 4190 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul anulării notificărilor nr. x/29.10.2015 și nr. y/27.08.2015 și pentru motivele expuse la punctele III.A și III.E din acțiune, respectiv pentru nemotivare și pentru nelegalitatea calculării valorii consumului, astfel cum a fost determinat de CNAS.

Recurenta-reclamantă a apreciat a fi greșită concluzia instanței de fond cu privire la motivarea corespunzătoare a notificărilor atacate, întrucât maniera de comunicare a datelor informative nu oferă posibilitatea contribuabilului de a verifica veridicitatea acestora.

A susținut recurenta-reclamantă că, deși motivate în drept, notificările nu cuprind și o motivare în fapt. Din datele cuprinse în notificare și din înscrisurile depuse de CNAS în dosarul instanței de fond rezultă lipsa documentelor primare care au condus la stabilirea valorii consumului indicat în notificare, respectiv la valoarea procentului "p". Lipsa de transparență în comunicarea acestor date are ca efect imposibilitatea verificării realității lor, de către contribuabil și de către instanța de judecată.

A considerat recurenta că CNAS are la dispoziție toate informațiile necesare pentru a oferi plătitorilor contribuției date complete asupra bazei de calcul a contribuției, acestea fiind furnizate de unitățile medicale și farmacii, iar solicitarea reclamantei privește doar datele proprii de consum, iar nu cele ale tuturor deținătorilor de APP.

Întemeindu-se pe hotărâri din jurisprudența instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, recurenta-reclamantă a apreciat că lipsa de transparență a datelor pe care se fundamentează notificările atacate încalcă principiul predictibilității normei fiscale.

Recurenta-reclamantă a criticat și respingerea, de către instanța de fond, a motivului de nelegalitate referitor la modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției trimestriale prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției, care include și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de distribuție a medicamentelor. În acest sens, reclamanta a apreciat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

A arătat recurenta că instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestriala se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătății, fără a avea în vedere ultima teză a aceluiași articol, care prevede că aplicarea procentului trebuie sa aibă în vedere consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

În opinia reclamantei, CNAS a comunicat o bază de calcul raportată la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare care include și adaosurile comerciale ale distribuitorilor și farmaciilor. Or, nu există niciun temei legal pentru care prin "valoarea consumului aferent fiecărui plătitor de contribuție" ar trebui înțeles "valoarea compensărilor" acordate de CNAS pentru medicamentele suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, iar reglementarea legislativă actuală este diferită de cea existentă la nivelul trimestrelor I-III 2012, când contribuția clawback se calcula în raport de valoarea medicamentelor suportate din aceste bugete.

Interpretarea eronată a textului de lege de către pârâtă contravine, în opinia reclamantei, principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, dar și principiului certitudinii impunerii, prevăzut de art. 3 din Codul fiscal, sens în care recurenta-reclamantă a indicat decizii de practică judiciară ale Înaltei Curți și Curții Constituționale.

A arătat recurenta că O.U.G. nr. 77/2011 instituie o contribuție specială, impusă doar anumitor persoane, respectiv deținătorii de APP, stabilită de CNAS nu doar în funcție de veniturile obținute de acestea, ci și în funcție de veniturile altor persoane (distribuitori și farmacii), astfel încât, deși distribuitorii și farmaciile au certitudinea decontării serviciilor lor în legătură cu aceste medicamente, ei nu plătesc nicio contribuție, sarcina fiscală fiind preluată de deținătorii de APP.

Prin modalitatea de calcul a contribuției trimestriale, respectiv prin suportarea de către deținătorii de APP a unei sarcini fiscale determinată de venitul altor entități fiscale, pârâta CNAS nesocotește principiile echității, proporționalității, rezonabilității și nediscriminării, incidente în materie fiscală.

Specificul relațiilor comerciale de pe lanțul de distribuție arată că farmaciile și distribuitorii primesc direct compensările de la stat, iar deținătorii de APP nu au relații juridice directe cu casele de asigurări. Ca o consecință a acestui specific, recurenta-reclamantă a învederat că deținătorul de APP plătește contribuția, indiferent dacă dorește ca medicamentele sale să fie compensate sau nu, întrucât reclamanta vinde atât medicamente care figurează pe lista de compensare, cât și medicamente care nu figurează pe această listă, dar care îi sunt comunicate spre plata contribuției clawback, pentru că au fost decontate în spitale. Întrucât deținătorii de APP nu încheie niciun contract cu CNAS, această autoritate nu decontează valoarea compensată din prețul medicamentelor către deținătorii de APP, ci către farmacii și spitale, deținătorul de APP neavând vreun control asupra mecanismului de decontare.

Totodată, a arătat reclamanta că distribuitorii și farmaciile nu sunt simpli interpuși în lanțul de distribuție, ci urmăresc propriile avantaje comerciale, astfel încât medicamentele achiziționate de la deținătorul de APP intră în proprietatea lor, având dreptul absolut de a le revinde fără vreo implicare din partea producătorului. Deținătorii de APP vând medicamentele en gros către distribuitori, fără a avea certitudinea încasării prețului medicamentelor, depinzând de plățile făcute de distribuitori, independent de măsura în care casele de asigurări de sănătate achită sumele facturate către farmacii/spitale. În concluzie, farmaciile și distribuitorii se bucură de avantajul încasării de la casele de asigurări de sănătate a contravalorii medicamentelor, avantaj care nu este acordat și deținătorilor de APP.

A mai susținut reclamanta că deținătorii de APP nu au posibilitatea de a influența adaosurile comerciale aplicate ulterior de distribuitori și farmacii, astfel încât să stabilească prețul final al medicamentului, pentru a acoperi povara fiscală a contribuției clawback.

Chiar în ipoteza în care s-ar accepta posibilitatea stabilirii unui impozit sau a unei contribuții care să privească activitatea sau veniturile unor terți, recurenta-reclamantă apreciază că această obligație are un caracter neproporțional, prin modul de calcul al taxei, în raport de adaosurile comerciale, putându-se adăuga până la 41% la prețul de producător al medicamentelor compensate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta CNAS, ca nefondat, susținând a fi corectă concluzia instanței de fond privind includerea eronată a unor medicamente în cuprinsul notificărilor contestate.

Dintre medicamentele cu codurile CIM indicate în acțiune, recurenta-reclamantă a apreciat a fi corectă situația stabilită de instanța de fond cu privire la medicamentele cu codurile CIM W07199001, W51327001, W42501001 și W08339001, față de care pârâta CNAS nu a combătut în niciun fel criticile reclamantei și nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a efectuat verificări cu privire la consumul acestor medicamente.

În ceea ce privește medicamentul cu codul CIM W0744002, recurenta-reclamantă a susținut că, deși în pagina 37 a raportulului de control întocmit de recurenta-pârâtă se menționează că a fost constatată raportarea incorectă a consumului aferent acestui medicament, CNAS nu a procedat la rectificarea valorii consumului prin scăderea sumei respective. Modificarea consumului prin adresa nr. x/07.09.2016 s-a realizat doar pentru codurile CIM W58811002 și W08978004, nu și pentru medicamentul cu codul CIM W0744002, pentru care a fost constatată eroarea.

Referitor la susținerile CNAS, în sensul că reclamanta nu ar fi contestat valoarea indicată pentru anumite produse, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a arătat că toate codurile CIM în discuție au fost enumerate în cuprinsul cererii introductive, CNAS neridicând vreo obiecțiune prin întâmpinare. Totodată, în cuprinsul contestației administrative formulate față de notificarea aferentă trimestrului III 2015 s-a solicitat reanalizarea consumului suportat din FNUASS sau din bugetul Ministerului Sănătății pentru acest trimestru, ca urmare a valorilor diferite ale datelor care rezultă din notificarea CNAS și evidențele proprii ale reclamantei, reprezentate de valoarea medicamentelor introduse pe piață.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte îl va admite, constatând că este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că soluția instanței de fond privind anularea notificărilor emise pentru contribuția datorată de reclamantă, aferentă trimestrelor II și III 2015, se bazează pe argumentul unor erori punctuale referitoare la valoarea consumului, fiind înlăturate toate celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv nemotivarea notificărilor, includerea TVA în valoarea procentului "p", caracterul fix al bugetului alocat BAt, aplicarea greșită a noțiunii de consum de medicamente de către CNAS și determinarea nelegală a acestui consum, cu încălcarea principiului certitudinii impunerii fiscale și a principiilor CEDO.

Pârâta CNAS a criticat sentința de fond în ceea ce privește argumentul includerii în notificările emise pentru trimestrele II și III 2015 a unor medicamente cu privire la care nu reiese cu certitudine că au fost puse pe piață în perioada de referință și că sunt aferente vânzărilor reclamantei, împrejurări ce au determinat instanța de fond să concluzioneze în sensul nelegalității notificărilor contestate.

Înalta Curte constată a fi nelegală soluția de anulare a actelor administrative bazată pe argumentul unor erori în valoarea consumului de medicamente înregistrat în ceea ce o privește pe reclamantă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat valoarea consumului în ceea ce privește 15 medicamente cu codurile CIM indicate la paginile 17-19 din acțiune . Prin contestația administrativă formulată față de notificarea emisă pentru plata contribuției aferentă trimestrului II 2015, reclamanta a contestat doar un număr de 10 medicamente cu codurile CIM indicate, între care nu se regăsesc medicamentele cu codurile CIM W07199001, W51327001, W42501001, W42502001, W08339001, invocate pentru prima dată în cuprinsul acțiunii și în privința cărora instanța a reținut erorile în raportarea valorii consumului. De asemenea, prin contestația administrativă formulată față de notificarea emisă pentru plata contribuției aferentă trimestrului III 2015, reclamanta nu a solicitat, punctual, verificarea anumitor medicamente.

În urma verificărilor efectuate cu privire la cele 10 medicamente indicate de reclamantă ca necorespunzând cu datele care rezultau din evidențele proprii, recurenta-pârâtă CNAS a emis adresa nr. x/07.09.2016, prin care s-a completat răspunsul inițial la contestația aferentă trimestrului II 2015, diminuând valorile de consum aferente medicamentelor cu codurile CIM W58811002 și W08978004.

Prin urmare, Înalta Curte constată a fi greșită argumentația instanței de fond, în sensul că pârâta CNAS nu a modificat valorile din notificările inițiale, deși a constatat existența unor nereguli. Obiectul verificărilor realizate de pârâtă a fost subsumat solicitărilor formulate de reclamantă prin contestațiile administrative, iar aceasta a solicitat doar verificarea a 10 medicamente cu codurile CIM specificate (aferente consumului înregistrat în trimestrul II 2015), din care pârâta a identificat nereguli în privința a două dintre acestea, scăzând consumul aferent acestor medicamente din valorile inițial comunicate. În privința celorlalte opt medicamente, Înalta Curte constată că reclamanta nu a atacat adresa nr. x/07.09.2016, cât privește concluzia din cuprinsul acesteia, potrivit căreia nu s-au identificat aspecte care să infirme valoarea consumului de medicamente.

În privința medicamentului cu codul CIM W0744002, pârâta CNAS nu a constatat disfuncționalități, astfel cum rezultă din pct. 6 al concluziilor raportului de verificare . Sunt neîntemeiate apărările reclamantei din întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, prin care s-a susținut că au fost identificate erori în urma verificărilor dispuse, respectiv că pârâta a menționat în privința acestui medicament:

"Raportarea incorectă a consumului, eronat lot și data de expirare". Acestă mențiune nu este confirmată de concluziile raportului de verificare și nici de examinarea paginii nr. 37 a raportului, indicată de reclamantă.

În privința medicamentelor cu codurile CIM W07199001, W51327001, W42501001, W42502001 și W08339001, recurenta-pârâtă CNAS nu a efectuat verificări ale datelor de consum întrucât acestea nu au fost solicitate de reclamantă în cuprinsul contestației administrative. Contestarea valorii consumului înregistrate cu privire la aceste medicamente a avut loc doar prin cererea de chemare în judecată, astfel încât nu se poate reține vreo culpă a autorității în îndeplinirea obligației de reanalizare, în procedura administrativă, a actelor administrative atacate, în raport de aspectele de nelegalitate sesizate de reclamantă.

Referitor la contestația administrativă formulată cu privire la notificarea emisă pentru plata contribuției aferentă trimestrului III 2015, Înalta Curte reține că reclamanta nu a indicat, punctual, precum în contestația anterioară, vreun medicament pentru care solicită reanalizarea datelor privind consumul, astfel încât pârâta a verificat doar dacă medicamentele raportate de furnizorii de servicii medicale și medicamente au fost declarate de reclamantă în lista depusă la CNAS potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pârâta CNAS a procedat la reanalizarea datelor privind consumul medicamentelor indicate de reclamantă în cuprinsul primei contestației administrative, reținând că aceasta este întemeiată pentru 2 din cele 10 coduri CIM și reducând valoarea consumului cu sumele aferente acestor medicamente, neputându-i fi imputată omisiunea verificării celor cinci medicamente cu codurile CIM W07199001, W51327001, W42501001, W42502001 și W08339001, a căror contestare s-a realizat, pentru prima dată, prin cererea de chemare în judecată, iar nu în procedura administrativă. Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, criticile prezentate de reclamantă cu privire la actele administrative atacate nu pot fi primite, dacă exced celor din contestația administrativă.

Nu se poate invoca nici o eventuală omisiune a verificării consumului aferent trimestrului III 2015, atât timp cât reclamanta a formulat prin contestația administrativă argumente generale, referitoare la modalitatea de calcul a contribuției trimestriale prin raportare la normele legale incidente, fără a prezenta critici referitoare la valoarea consumului înregistrată pentru anumite medicamente, indicate punctual.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu poate fi identificat niciunul dintre motivele de nelegalitate formulate de reclamantă cu privire la notificările și adresele contestate, astfel încât recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 3, art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, ceea ce atrage casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

II.2. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul incident declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., având în vedere următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate după cum urmează: (i) critici referitoare la considerentele instanței de fond privind lipsa motivării notificărilor prin care pârâta CNAS a comunicat datele necesare calculării contribuției clawback aferentă trimestrelor II și III 2015; (ii) critici referitoare la considerentele instanței de fond privind modul de stabilire de către pârâtă a bazei de calcul a contribuției clawback, prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile prin care se reiterează nemotivarea actelor administrative, din perspectiva nerespectării cerinței transparenței.

Din cuprinsul celor două notificări rezultă că pârâta CNAS a comunicat recurentei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, notificările contestate cuprind atât temeiul de drept în baza căruia au fost emise, cât și elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent trimestrelor în litigiu, conform anexei la notificare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă lipsa unei motivări a actului administrativ contestat, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de CNAS, prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susținând că, astfel, nu există nicio pârghie de control a informațiilor primite în vederea calculării contribuției clawback.

Criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actelor administrative se circumscriu, în realitate, unor argumente de neconstituționalitate a normei, vizând lipsa de transparență fiscală și nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancționabile de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care notificarea respectă întru totul conținutul stabilit prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Reclamanta urmărește, astfel, obținerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă CNAS în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.

Sistemul de raportare prevăzut de actul normativ și modalitatea de comunicare a datelor centralizate au făcut și obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând caracterul conform cu legea supremă al modului de raportare și comunicare a datelor necesare calculului contribuției trimestriale (deciziile nr. 144/2015, 789/2015). Din această perspectivă, deciziile Curții Constituționale confirmă că obligația de motivare în fapt și în drept a actelor administrative supuse controlului de legalitate în prezenta cauză trebuie raportată la normele de drept substanțial care reglementează modalitatea de raportare și comunicare a datelor.

Îndeplinirea obligației de motivare a actului administrativ trebuie analizată în contextul legislativ în baza căruia actul este emis, iar în speță nu s-ar putea cere CNAS să comunice fiecărui contribuabil (deținător de autorizație de punere pe piață sau rerezentant al acestuia) datele primare pe baza cărora s-au centralizat consumurile din fiecare trimestru pentru că aceasta ar fi o sarcină excesivă, disproporționată, pusă pe seama administrației publice și care ar împiedica însăși producerea efectelor O.U.G. nr. 77/2011, care instituie obligația de plată a contribuției clawback.

Referitor la criticile reiterate ale reclamantei vizând modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției clawback, Înalta Curte reține că, în esență, recurenta-reclamantă a susținut că taxa trimestrială este calculată în mod greșit asupra valorii de compensare a medicamentelor, care include atât prețul medicamentului, cât și adaosurile distribuitorilor, aspect de natură a conduce la încălcarea principiilor fundamentale ale fiscalității (principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, principiile echității, proporționalității, rezonabilității și nediscriminării).

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiilor fiscalității, instanța de fond reținând corect că, în raport cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea contribuției se face prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Este de necontestat împrejurarea că, în consumul raportat de farmacii și distribuitori către CNAS sunt incluse și adaosurile comerciale practicate de agenții economici de pe lanțul de distribuție (adaosul comercial de distribuție și adaosul de farmacie), calculate potrivit art. 20 și 21 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009, însă criticile reclamantei vizează însuși modul în care legiuitorul a reglementat mecanismul de calcul al taxei parafiscale, care poate face obiectul unei eventuale sesizări adresate Curții Constituționale, iar nu al controlului instanței de contencios administrativ. În lipsa unor argumente legate de modul concret de determinare a valorii consumului, susținerile recurentei în sensul că pârâta CNAS ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție și nu valoarea consumului de medicamente, raportat la valoarea de compensare a medicamentelor, constituie, în realitate, critici ce vizează justețea reglementării, iar nu legalitatea actelor emise de autoritate în executarea legii.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că ar fi îndatorată la plata unor taxe pe venituri pe care nu le realizează, adaosurile comerciale nefiind încasate de deținătorii DAPP, ci de distribuitori și farmacii, nu poate fi reținută, întrucât, la introducerea pe piață a unui medicament, titularii contribuției cunoșteau condițiile de plată a taxei, respectiv faptul că nu vor plăti o contribuție raportată doar la prețul de producător. În acest sens sunt considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 484 din 25.09.2014, potrivit cărora:

"În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.".

Totodată, Curtea Constituțională a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate.

Înalta Curte va avea în vedere și considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 249 din 21.05.2013:

"taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011".

Înalta Curte reține că reclamanta a susținut, pe de-o parte, imposibilitatea verificării valorilor furnizate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar pe de altă parte, obligarea plătitorului contribuției să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entități, motive de nelegalitate care privesc, astfel cum s-a arătat anterior, însăși modalitatea de legiferare a contribuției trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat. Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situație de încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii, precum și a celorlalte principii care guvernează materia fiscală, inclusiv a principiului egalității.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect pârâta CNAS a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, suportată din fondurile publice, chiar dacă prețul final include și eventuale adaosuri practicate de agenții economici interpuși în lanțul de distribuție, pentru că astfel este așezată sarcina fiscală prin actul normativ aplicabil, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind motiv de nelegalitate al actelor administrative.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca nefondat.

În privința recursului principal declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecința casării sentinței civile recurate și rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 4190 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 august 2020.